Se apropie momentul adevărului pentru dl ministru al cercetării, Lucian Georgescu

Recunoaștem că am pierdut șirul interviurilor și aparițiilor în mass-media ale dlui ministru Lucian Georgescu. În schimb ne plac cifrele și datele concrete.


Declarații
Dl Lucian Georgescu declara într-un:
Interviu acordat TVR la început de septembrie (minutul 15’ 00”) că pe anul în curs vom avea o execuție bugetară peste 100%, comparativ cu cea de „doar” 75% de anul trecut.
Interviu acordat Digi24 la început de septembrie  (minutul 1’ 20”) că nu se așteaptă la rectificare bugetară negativă, totul mergând foarte bine la MCI, existând cash-flow etc. La min 2’ 00” repetă faptul că anul trecut nu am cheltuit toți banii acordați cercetării și în 2017 va avea o execuție bugetară cu siguranță mai mare.


Fapte
Conform site-ului MCI bugetul actual al ministerului este de 1,42 mld lei, comparativ cu cel de 1,84 mld lei de anul trecut, iar execuția bugetară până la finele lunii octombrie a.c. este de 1,09 mld lei, comparativ cu 1,38 mld lei anul trecut.

<Later edit (11 decembrie): execuția bugetară până în 29 noiembrie a fost 1,14 mld lei, comparativ cu cea de 1,56 mld de anul trecut.>

Contrar așteptărilor dlui ministru, cercetarea a pierdut 318 milioane lei la rectificarea bugetară din septembrie, iar din bugetul de 1,42 mld cu care operează acum deducem că a pierdut și mai mult ulterior.

Visul de început de an, cu 2,01 mld lei + 482 milioane credite de angajament (conform legii 6/2017 a bugetului de stat) rămâne la stadiul de vis, crunta realitate riscând să se transforme într-un coșmar.


Din punctul nostru de vedere dl ministru avea toate atuurile pentru a-și atinge obiectivele de mai sus dacă ar fi continuat procesul de finanțare al cercetării pe baze meritorii și competitive. În speță, trebuia doar să finalizeze evaluarea și să înceapă contractarea  proiectelor înscrise în competițiile „Proiecte complexe de cercetare de frontieră”, „Proiecte de cercetare postdoctorală” și „Proiecte de cercetare pentru stimularea tinerelor echipe independente”. Bugetele totale ale celor 3 competiții însumează 170 milioane lei. Dacă le-ar fi contractat pe toate estimăm că ar fi putut cheltui 100 milioane lei în 2017, având în vedere că în general în primul an de proiect se fac investiții în logistică, acestea implicând cheltuieli mai mari.

În același timp ar fi putut deschide competiții și contracta proiecte pe 2-3, sau toate instrumentele de finanțare din Pilonul 2 al PNCDI 3. Aici trebuie să luăm în calcul faptul că d-lui a fost numit ministru doar în Guvernul Tudose, dar putea contribui semnificativ în acest sens și din postura de secretar de stat în timpul ministeriatului dlui Șerban Valeca.

Ce a ales din păcate să facă a fost să:

  • nu finalizeze/contracteze niciuna din cele 3 competiții de mai sus; un motiv putând fi acela că s-a încăpățânat să folosească evaluatori naționali pentru aceste proiecte, aceștia fiind greu de găsit a.î. să fie evitate conflictele de interese și în același timp să corespundă unor standarde de vizibilitate internațională;
  • nu deschidă nici o competiție nouă pe Pilonul 2 (din 4) al PNCDI 3;
  • deschidă o singură competiție de anvergură în 2017, cu buget consistent (360 milioane lei), dar în baza unei proceduri netransparente, contestată în instanță și cu șanse minime să mai fie finanțată în acest an;
  • deschidă competiții de mobilități pentru cercetători, care deși meritorii și necesare, includ și credite de angajament;
  • suplimenteze banii alocați prin proiectul Nucleu, un proiect evaluat „de formă”, în cadrul unui simulacru de competiție și destinat INCD-urilor care au fost ultima dată evaluate în 2011/2012. Vezi articolul nostru pe această temă.

Toate cele de mai sus ne îndreptățesc să afirmăm că promisiunile privind creșterile alocărilor bugetare pentru cercetare au fost praf în ochi, anul în curs urmând să se încheie cel mai probabil cu o execuție bugetară mult inferioară celei din 2016, nicidecum peste 100% cum afirma dl ministru.

Ne întrebăm ce sens au avut creditele de angajament în contextul în care nu au fost cheltuite nici măcar creditele bugetare? Suntem reticenți că în timpul rămas până la finele anului se vor putea cheltui încă 670 milioane lei (pentru a ajunge măcar la nivelul execuției bugetare pe 2016), în condițiile în care în cele 10 luni s-au cheltuit doar 1009 milioane lei.

Din păcate, însă, am văzut foarte puține reacții de nemulțumire la această stare de fapt care să vină din cadrul mediului academic sau din INCD-uri. De exemplu, atunci când a apărut Ordinul MCI 336/15.06.2017 în care se hotăra ca mai mult de jumătate din banii Etapei 2 a programului Nucleu pentru INCD-uri să fie acordați sub formă de credit de angajament nu am văzut nicio conducere de INCD sa ia atitudine împotriva acestei decizii. În general nu observăm că cercetătorii iau atitudine față de această stare de fapt. Oare chiar nu le pasă, sau se mulțumesc cu orice de frica unor posibile repercusiuni? Sau poate pentru toata lumea contează doar acele scutiri de impozite la salarii în timp ce restul banilor care sa susțină performanța în cercetare sunt interese secundare? Apropos de scutiri de impozit și măriri ale plafonului salarial, o bună parte sunt de asemenea praf în ochi. A se vedea cum ordinul de mărire a plafonului salarial nu poate fi de fapt aplicat proiectelor din cadrul PNCDI 3, iar de aplicarea acestuia pe fondurile Nucleu nici nu poate fi vorba.

Îndemnăm comunitatea științifică să nu se lase dusă cu preșul și să ia poziție față de derapajele MCI în privința gestionării banilor puțini ce le sunt alocați de la buget.

7 comentarii la „Se apropie momentul adevărului pentru dl ministru al cercetării, Lucian Georgescu”

  1. Din pacate, cercetarea de stat din Romania este sortita esecului, deoarece nu exista acea masa critica a cercetatorilor veritabili, din pasiune.
    Cercetatorii veritabili din institutele de stat din Romania sunt undeva la 10-20% din masa cercetatorilor, total insuficient, ei fiind sufocati de marea masa inutila (o adevarata mafie) si a carui unic scop este de a continua sa castige un ban mai usor decat in privat.

    Cum s-a ajuns aici ?

    Trebuie sa fim sinceri si sa recunoastem ca nu avem o traditie/istorie deosebita in cercetarea in stiinta si tehnica. Desigur au existat contributori, unii chiar foarte merituosi, dar nu ne putem compara cu alte tari din Vest in privinta cercetarii in stiinta si tehnica de dinainte de al doilea razboi mondial. Am avut oameni scoliti in vest care au implementat tehnologie in Romania, dar cercetatori mai putin.

    Apoi au venit comunistii. Din ambitia lor de a face lucrurile singuri, produse facute integral in Romania, a rezultat un anumit tip de cercetare, discutabila, dar a existat. In anii 1980, as estima undeva la 40-50% numarul cercetatorilor veritabili din masa cercetatorilor in Romania, atat cat poate insemna sa fii cercetator veritabil fara sa ai acces liber la literatura internationala. Era totusi ceva, exista o masa critica.
    Din pacate, in degringolada economica a anilor 1990, cam pana in 2004, cercetarea fiind foarte prost remunerata, proiecte zero, cercetatorii veritabili au disparut, fie prin pensionari sau prin plecari in privat si strainatate. Intrarile in sistem au fost in principal personal de 40-50 de ani, dati afara din intreprinderile de stat si care, prin intermediul unor relatii, s-au aciuiat prin institutele de cercetare de stat, ingrosand masa inutila, parazitara, toxica, ingrosand randurile mafiei din cercetare, care la momentul actual este quasi-totala.

    Daca ar fi sa luam strict dupa rost si eficienta, majoritatea cercetarii de stat din Romania ar trebui inchisa.
    Dar suntem in UE, se doreste ca prin cercetare si aplicarea ei sa mai oprim din avantul economic asiatic, etc.
    Deci cercetarea trebuie finantata in continuare…

  2. In primul rand, trebuie cunoscut mai bine adversarul, pentru a invata din greselile din perioada Funeriu. Astfel, Funeriu si-a consumat 90% din energie pentru a face Legea 1 din 2011. Nu mai vorbim ca nu i-a mai ramas timp sa abordeze si legea cercetarii.
    Ce au facut pesedeii: nu au consumat timp sa faca si sa dezbata o noua legea mafiota. Au ciuntit-o pe cea existenta, rapid si cu maxim de eficienta, prin ordine de ministru sau ordonante, in locurile punctuale care ii deranjau.

    Morala: daca nu esti sigur ca vei avea destul timp pentru a impune o lege caruia sa ii mai culegi si roadele, atunci lucreaza si tu tot prin ordine de ministru si ordonante punctuale, rapide si cu efect de corijare imediat.
    Adica foloseste armele inamicului…

    Exemplu de masuri de corectie imediate:

    1) Tezele de doctorat in Romania sunt in general slabe, o mizerie. La sustinere nu se pun intrebari, conducatorul de doctorat isi cheama prietenii si totul e caragialesc, la final cu mici si voie buna generala.
    Desigur, si in strainatate conducatorul de doctorat propune in general comisia, facand la apel la profesori cu care a mai avut contact in trecut. Dar acolo profesorii se respecta, chiar daca se cunosc nu ezita sa puna punctul pe i si sa spuna cand o teza e slaba.
    La noi, mafia fiind totala, trebuie luate masuri speciale, anti-mafia, adica: raportorii tezei de doctorat sa nu mai fie propusi de conducator dintre tovarasii de incredere, ci sa fie propusi de CNATDCU, prin tragere la sorti din lista de experti/profesori acreditati pe domeniul si specialitatea tezei de doctorat.
    Masura poate fi impusa prin ordin de ministru sau ordonanta, fara a pierde prea mult timp.

    2) Proiectele de cercetare PN3
    La evaluarea proiectelor problemele sunt cunoscute, o singura observatie: un sistem de evaluare devine valabil in timp, prin consolidarea si educarea echipei de evaluatori. Oricat de detaliate ar fi formularele de evaluare, trebuie rezolvata problema uniformizarii gradului de severitate al evaluatorilor: daca unul e prea sever si altul prea indulgent (mai ales cand ai evaluatori din toate colturile lumii, cu mentalitati diferite), atunci evaluarea e putin si loterie, daca ai norocul sa pici la 2-3 evaluatori mai indulgenti…
    De asemenea, trebuie verificata mai bine veridicitatea celor trecute in cererea de proiect: degeaba declar ca institutia detine nu stiu ce echipament de zeci de mii de euro, daca nu prea stie nimeni sa il foloseasca corect, atunci e numai decor.

    Dar marea problema e alta: in Romania totul e sa castigi proiectul.
    Dupa, nu mai conteaza, urmarirea proiectului devine strict contabila si este neglijata.
    Ai declarat ca publici 5 ISI, le-ai publicat, atunci totul e Ok. Mai ales ca s-a cam ajuns la “e usor a scrie ISI, cand nimic nu ai a spune”.
    Spre exemplu in cazul PED-urilor, cine verifica ca experimetele/demonstratoarele promise in cererea de proiect s-au realizat cat de cat? Articole se mai scriu, dar trebuie verificat ca se realizeaza intr-adevar si practica promisa.
    Ar trebui ca evaluatorii cererii de proiect sa fie si evaluatorii pe parcurs ai proiectului, la fiecare etapa de an, evident sa fie si remunerati pentru urmarirea pe parcurs a proiectului. Sa verifice ca cele promise sunt in grafic, ca se face si realizarea practica nu numai modele pe calculator, sa se faca propuneri constructive de corectii, etc.

    1. Salut
      O sa incerc mai jos sa dau replica la afirmatiile tale:
      1) As spune ca calitatea tezelor de doctorat a crescut in Romania in ultimii ani (cel putin in domeniul stiintelor exacte), pentru ca s-au achizitionat multe echipamente de laborator de ultima generatie, sau unde acolo ele nu exista, docoranzii au facut stagii de cercetare in strainatate. Desigur ca mai sunt mult de facut.

      2) Loteria de care vorbeai pentru competia de proiectele de cercetare PN3, exista si la competinii europene gen bursele individuale Marie Sklodowska Curie, unde sunt 8000-9000 de aplicanti in fiecare an. Si aici poti aveea norocul sau ghinionul sa pici la 2-3 evaluatori mai indulgenti sau mai exigenti…

      3) Cam greu sa scrii 5 articole ISI cu factor mare de impact, toate ca autor principal, in care tu sa lucrezi cu mana ta in laborator. Daca ai insa o echipa in spate care te ajuta in munca experimentala, atunci 5 articole ISI poate fi un obiectiv realizabil. Insa daca ajungi sa publici doar 3 articole ISI in loc de 5, nu cred ca ar trebuie sa fii sanctionat.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Solve : *
26 × 28 =