Vreme trece, directorii de Institute Naționale de Cercetare rămân

Cele aproximativ 50 de Institute Naționale de Cercetare-Dezvoltare (Institute, de aici încolo) ale României primesc anual peste 100 milioane  de Euro de la bugetul central prin așa-numitul Program Nucleu. Încă cel puțin 100 milioane de Euro provin din alte surse, în principal tot bugetul de stat, fiind vorba de proiecte câștigate în competiții naționale, finanțate prin Programul Național de Cercetare (PNCDI 3). Așadar, anual, 200 milioane de Euro ajung în pușculița acestor Institute, fonduri care sunt gestionate de un Director General (DG), numit prin Ordin de Ministru, cu ajutorul unui Consiliu de Administrație (CA).

Tabel 1. Vârsta și durata mandatului pentru o parte din DGi ai Institutelor Naționale de Cercetare

Despre salariile acestor DGi v-am mai vorbit aici, prin comparație cu salariul lui Donald Trump. Acum să vorbim despre cum sunt aleși și păstrați în funcție. Pe scurt, mulți dintre ei sunt ca pisica pe care oricum  o arunci în sus tot cade în picioare. Așa că avem în prezent DGi care sunt în funcție de două decenii (vezi Tabel 1) și nu ar da semne că ar vrea să aibă grijă de nepoți… Pentru binele cercetării românești ei se vor jertfi și în loc să ducă o viață de pensionar, vor candida pentru mandate la cârma institutelor. Un exemplu elocvent în acest caz este DG la Institutul Naţional de Studii şi Cercetări pentru Comunicaţii-Bucureşti – INSCC Bucureşti, care în 2016, pe când avea 80 de ani, a contestat decizia ministerului de a scoate la concurs postul pe care-l ocupa de 13 ani. Detalii aici. DGul în cauză încă este în funcție. 

Așa cum observați aici foarte multe mandate de DG fie s-au încheiat (și sunt în prelungire), fie urmează să expire. Este deci momentul propice să discutăm despre  funcțiile de conducere din Institutele patriei și care este vârsta la care cei care le ocupă ar trebui să decidă „de bună voie sau siliți de autoritățile statului” că este cazul să lase respectivele locuri vacante pentru persoane care nu sunt pensionabile deja sau pe durata mandatului.  

Începem cu legea noastră de căpătâi, Legea 319/2003 (aici) care spune următoarele:

Art. 36

1) Cercetătorii științifici gradul I (CS 1) pensionați pot desfășura, în condițiile legii, activități de cercetare-dezvoltare, salarizate prin cumul sau prin plata cu ora.

(2) La cerere, cercetătorii științifici gradul I pot fi menținuți în continuare în funcții de cercetare-dezvoltare, după împlinirea vârstei legale de pensionare, cu aprobarea anuală a consiliului științific.

Ce înseamnă asta? Înseamnă că niciun cercetător care a îndeplinit vârsta de pensionare, cu excepția celor care sunt CS 1, nu poate fi menținut în activitate. Menținerea lor în funcție este ilegală. Aviz amatorilor, a.k.a. DGii de INCDuri care le semnează CIM-urile! Da, știm că vor sări unii să ne ia la rost că de ce ne luăm de valorile patriei? Păi, noi zicem că dacă până la vârsta de pensionare un cercetător nu îndeplinește criteriile minimale pentru a deveni CS 1 și nu trece acest prag… n-are rost să mai discutăm. De acord? Știm că există astfel de cazuri și nu puține. Deocamdată ne limităm la o discuție principială, însă, dacă ne va cere doamna ministru (sau alte persoane avizate) vom da și exemple. 

Revenind însă la CS 1, aceștia necesită avizul anual al consiliului științific pentru a rămâne în activitate, așa cum spune textul legii. Drept urmare, ministerul nu ar trebui să acorde mandat de funcție de conducere pe 4 ani unei persoane care are nevoie de aprobarea anuală a consiliului științific pentru a activa în respectivul Institut, mai ales luând în considerare că membrii consiliului științific sunt toți subalterni ai DGului.   

Din Tabelul 1, constatăm că: 

a) Nouă DGi sunt în prezent trecuți de vârsta de pensionare, adică aproape 20% din cei 49, iar încă câțiva vor îndeplini vârsta de pensionare dacă primesc un nou mandat. Top 5 din aceștia au toți vârste de peste 70 de ani;

b) Unsprezece DGi sunt în funcție de mai bine de un deceniu. Vă veți întreba, pe bună dreptate, ce-i recomandă pe aceștia să-și păstreze scaunul? În răspunsul Ministerului spre Ad Astra, datat 09.12.2019 (aici) aflăm cu surprindere (ha ha) la pct. 5 că „Metodologia și criteriile pentru analiza performanței DGi ai Institutelor sunt în curs de elaborare”. Cu toate acestea, poate vă mai amintiți cazul DG de la Institutului Național de Cercetare – Dezvoltare în Silvicultură care s-a pensionat cu o primă de performanță echivalentul a 12 salarii brute, în cuantum net… După scandalul din presă, fostul ministru, dl Hurduc, a emis un Ordin (5184/14.09.2019) în care se spune: „DG i se poate acorda un premiu anual de cel mult 3 remunerații lunare de bază, proporțional cu gradul de depășire a obiectivelor și criteriilor de performanță”.  Da, performanța aia pentru care nu avem încă metodologie și criterii de analiză. 

Fără a acuza un DG anume (mai ales că suntem siguri că există și excepții), putem spune că din afară totul apare ca o schemă din serialul „La Piovra” în care directorii generali (i) prind rădăcini pe scaunele lor de conducere, având (ii) un Consiliu de Administrație care aprobă salariul șefului, ei primind, la rându-le, 20% din remunerația acestuia (conform legii); (iii) își formează Asociația DGi pentru a-și apăra drepturile; (iv) fac parte din Patronatul Român din Cercetare și Proiectare (PRCP – detalii despre acesta aici); (v) sunt majoritari în Colegiul Consultativ pentru Cercetare-Dezvoltare-Inovare (CCCDI), for care organizează „evaluarea” Institutelor pe care le păstoresc, precum și „evaluarea” proiectelor din cadrul Programului Nucleu și (vi) sunt mână în mână cu ministrul/secretarul de stat care le semnează mandatele pe câte patru ani, prelungirile de mandat și bonusurile de performanță. 

Evident, DGii sar ca arși la auzul unor vești recente de genul aplicării grilei unice de salarizare (Legea 153/2017) pe banii Programului Nucleu în 2020 (repetăm, bani de la buget, acordați în baza unui simulacru de competiție), situație în care nu se va mai putea aplica tariful orar de 50 EUR, dar vestea că România nu va mai folosi evaluatori străini pentru competițiile de proiecte nici măcar nu i-a gâdilat la ureche. Că tot veni vorba de evaluatori: în prezent se evaluează pe repede înainte o competiție de proiecte în valoare de 60 milioane lei (Proiect experimental demonstrativ – detalii aici) unde evaluatorilor nu le este impus niciun criteriu minim de eligibilitate. 

Înainte de a trece la capitolul concluzii, mai este nevoie să amintim ceva. Conform adresei 10872/02.08.2019 dinspre Agenția Națională de Integritate (ANI) spre fostul Minister al Cercetării și Inovării, declarațiile de averi și interese ale tuturor membrilor conducerilor INCD-urilor (deci si ale DGilor) trebuiau să fie publicate centralizat pe site-ul ANI pentru toți anii în care aceștia au ocupat respectivele funcții de conducere. Ne-am uitat și câteva sunt, dar foarte puține. Căutați-le pe cele care vă interesează. 

Concluziile le trageți singuri. Dar ce facem pe viitor? Pe scurt, ce propunem noi:

  1. Mandatele DGi trecuți de vârsta de pensionare încetează mâine, cu numirea unui interimar ales de Consiliul Științific al Institutului, fără ca acesta să fi depășit vârsta de pensionare (sau să o depășească în următoarele șase luni).
  2. Se organizează concursuri pentru ocuparea posturilor vacante, cu publicitate în masă, nu doar în plan național, ci și pe site-uri internaționale de profil, precum Nature Jobs
  3. Numărul de mandate de DG se limitează la două, dar nu mai mult de opt ani. O persoana care devine pensionabila pe durata mandatului nu poate aplica la concursul de DG. 
  4. Ca și propunere cu bătaie pe termen lung: postul de director general va fi ocupat de o somitate în domeniul de activitate, recrutat de boardul de conducere al viitoarei Fundații Naționale pentru Cercetare (echivalent NSF, SUA), acesta beneficiind de sprijinul unui director executiv, recrutat prin concurs public.  

Românul dă o cafea pe lună cercetării, dar jumătate din ea o varsă pe jos

Am luat la purecat proiectul de buget al României pe 2020 pentru a vedea cum stăm cu cercetarea. Pe scurt, prin comparație cu PSD-ALDE vs. PNL: aceeași Mărie, cu altă pălărie. Vă spuneam când s-a publicat așa-zisul program de guvernare PNL că mai bine de 30% din el era copy/paste după cel al PSD-ALDE. Se pare că bugetul este 100% copy/paste. 

Este inadmisibil ca un stat UE să aloce pentru cercetare mai puțin decât o fac indienii de la compania Tata Motors pentru departamentul lor de cercetare, de exemplu. Compania elvețiană Garmin alocă sectorului de cercetare-dezvoltare un pic mai puțin decât o face România prin proiectul de buget pe 2020. Să vă mai dăm exemple? Japonezii de la Nintendo investesc în cercetare-dezvoltare pentru jocuri pe calculator cu câteva zeci de milioane de euro în plus față de investițiile României în sectorul național de cercetare-dezvoltare. Accentuăm că este vorba de banii investiți de România în toate domeniile! Sursa datelor aici

Revenind la cafele: cam atât valorează în ochii Românilor cercetarea – fiecare din noi investim echivalentul a 1-2 cafele pe lună în acest sector și ne bucurăm când cercetătorii români se întorc de la Salonul de Inventică de la Geneva plini de medalii pentru redescoperirea roții sau găurii la macaroană. Pe lângă că dăm cele 1-2 cafele, mai și vărsăm din ele, de exemplu pe Academia Oamenilor de Știință din România (AOSR), care va primi în 2020 peste 10 milioane de lei de la bugetul central. 

Ah, să nu credeți cumva că am dori ca cele 10 milioane de la Academia lui Andronescu, Iliescu et al. să fie supte de bugetul Academiei Române, că oricum acesta va crește în 2020 cu 50 de milioane de lei față de 2019, ajungând la 566 milioane lei, adică 40% din cât primesc „muritorii de rând” din cercetare, plătiți de fostul MCI/ANCS(I). În cazul Academiei Române nici nu știm când și unde se varsă cafeaua pe care le-o dăm. Acolo iese doar portarul și ți-o preia, cu mulțumiri că ai încrede că „cel mai înalt for de consacrare” știe ce să facă cu ea pe mai departe. Au ei evaluatori interni care știu să-și evalueze colegii, în spirit colegial, și ulterior să împartă zeama neagră celor mai performanți. 

Dacă proiectul de buget pe 2020 rămâne nemodificat în privința cercetării, celor de la PNL nu le va fi ușor cu noi. Sau poate în spatele cifrelor seci și reci se află un plan de reformă majoră ce va include, printre altele: (i) trecerea de la Programul Nucleu la finanțare de bază + finanțare de susținere a performanței; (ii) creșterea bugetului Academiei Române la pachet cu demararea primei evaluări independente a Institutelor de cercetare din subordinea acesteia; (iii) stoparea Proiectelor complexe realizate în consorţii CDI (PCCDI) cu un buget de 435 milioane lei, precum și a Proiectelor de dezvoltare instituțională (PDI) – Proiecte de finanțare a excelenței în CDI cu un buget de 500 milioane lei; ambele acordate în urma unor evaluări pline de conflicte de interese, timp scurt de depunere etc. în vreme ministeriatelor Georgescu și respectiv Burnete; (iv) lansarea și contractarea de Proiecte de Cercetare Exploratorie (PCE) și Proiecte de Complexe de Cercetare de Frontieră; (v) organizarea unor consilii naționale populate pe baze meritocratice, cărora să li se dea minim jumătate din bugetul cercetării etc. 

Dragi PNLiști, v-am scris un decalog înainte de învestirea guvernului (aici). Implementarea sau pași hotărâți în direcția implementării lui v-ar fi adus susținerea noastră. Niciuna din cele 10 puncte nu și-a găsit rezolvare prin acțiunile d-voastre, iar perspectivele sunt sumbre.

Proiectul de buget pe 2020 este o nouă invitație pentru cercetători să stingă lumina. Ați alocat Cercetării mai puțin decât guvernul PSD-ALDE, lucru care nu numai că ar trebui să vă dea de gândit, dar contravine chiar programului de guvernare asumat, unde scrie „majorarea bugetului dedicat activităților de cercetare-dezvoltare-inovare”. Sau vorbim și aici de creșteri negative, dacă tot s-a învățat poporul cu acestea? Poate vă stimulează în vreun fel cifrele acesta: PSD-ALDE au alocat în 2019, prin legea bugetului, 1,78 mld lei cercetării (înțelegând prin asta fostul Minister de resort) (detalii aici). În proiectul dvs. de buget alocați 1,45 mld lei. Spunea la un moment dat dl Câțu că ar fi existat un buget paralel la PSD-ALDE, lucru care ni l-am fi putut explica, având în vedere execuțiile bugetare dezastruoase lăsate în urmă de guvernarea anterioară față de sumele pe care le plimbau prin fața alegătorilor la început de an. Vreți să spuneți că cele 1,45 mld pentru 2020 sunt de fapt cât poate da România cercetării? Sau vă raportați și dvs. la execuțiile bugetare ale PSD-ALDEiștilor, când spuneți că veți crește bugetul cercetării?

Să lăsăm acum cifrele din proiectul de buget pe 2020 să vorbească:

  1. Alocați Ministerului Educației și Cercetării 1.451 milioane lei pentru cercetare (capitol 5301), Academiei Române 566 milioane lei, Academiei Oamenilor de Știință din România 10 milioane, Ministerului Agriculturii 196 milioane lei și încă vreo 17 milioane la Ministerul Mediului. Total general pentru cercetare (pardon, nu putem spune că AOSR este cercetare, dar îi dați bani – apropos, câți PNLiști sunt membri, alături de toți PSDiștii de acolo?): 2.230 milioane lei. 
  2. De ce primesc „nemuritorii” de la Academia Română 566 milioane lei, în condițiile în care nimeni nu-i întreabă pe ce și cum îi cheltuie? Toate cele 65 de Institute din subordinea AR continuă să fie neevaluate independent, benefiiciind de un simulacru de proces de evaluare regizat intern. Despre academicieni v-am mai spus aici că sunt departe de ceea ce are mai bun România în prezent în materie de cercetători. Evident, titulatura de „cel mai înalt for național de consacrare științifică și culturală” este o glumă proastă și ar trebui scoasă din textul legii mâine. O întrebare secundară este cum se justifică creșterea de buget de 51 de milioane pentru AR?
  3. De ce investește România 35 de milioane de lei în Laserul de la Măgurele atâta timp cât acolo nu s-a făcut un control amănunțit, pentru a se asigura cei care sunt atât de darnici cu banul public cine poartă vina întârzierilor apărute în implementarea proiectului? S-a soluționat în instanță conflictul cu consorțiul EuroGammaS? Cine plătește noua sursă de raze gama? Vă reamintim totuși, pentru cazul că vreți să vă documentați, de investigația apărută în Nature cu cîteva luni în urmă. O găsiți aici
  4. Anul viitor vor intra la finanțare proiectele câștigătoare din cele patru competiții demarate anul acesta. Sunteți siguri că din cele 1,45 mld veți putea acoperi necesarul pentru proiectele aflate deja în derulare (printre care și cele enumerate mai sus – PCCDI și PDI), plăti Programul Nucleu, Instalațiile și Obiectivele Strategice de Interes Național (IOSIN), personalul din minister, buniri și servicii etc.? Vă întrebăm pentru a nu ne trezi la anul că nu aveți bani să contractați noile proiecte sau să veniți cu idei de tăiere a bugetelor proiectelor deja contractate. În plus, poate vă gândiți să suplimentați bugetul pentru competițiile a căror rată de succes este de sub 5%, adică loz în plic… O rată de succes sub 15% demotivează cercetătorul să mai aplice (vă dăm studii în acest sens). Evident, puteți chiar anula competițiile decât să le suplimentați bugetul în condițiile în care pentru evaluarea proiectelor depuse se folosesc doar conaționali. Se aude deja pe la colțuri cu câtă viteză se evaluează unele comeptiții, unde nu sunt criterii minime pentru evaluatori (pont: PED, PTE) și astfel se poate evalua în voie de către cine trebuie, pentru cine trebuie. 
  5. Vedem prin fila de buget vreo 2-3 proiecte cu câteva milioane de lei alocate pentru 2020. Printre aceste și „Consolidarea capacitatii institutionale a MCI prin optimizarea proceselor decizionale in domeniul de cercetare dezvoltare si inovare” sau „Cresterea capacitatii sistemului CDI de a raspunde provocarilor globale. Consolidarea capacitatii anticipatorii de elaborare a politicilor publice bazate pe dovezi”. Noi suntem și membri ai Asociației Ad Astra, a cercetătorilor române de pretutindeni, dar nu ne amintim să ne fi întrebat cineva ceva despre aceste două subiecte. V-am fi răspuns, pro bono. În schimb, ne amintim de alte două proiecte alocate în 2017 Asociației pentru Implementarea Democrației, condusă de Alexandru Cumpănașu, despre care nu mai știm nimic. Poate ne dați mai multe detalii asupra stadiului de implementare și bugetare pe 2020. E vorba despre: 1. „Sprijinirea unor măsuri din Strategia Națională Anticorupție (“SNA”) la nivelul autorităților și instituțiilor publice centrale” (detalii aici) și 2. „România inovativă – Simplificarea și îmbunătățirea cadrului legislativ în domeniul cercetării, dezvoltării și inovării – Sistematizarea și evaluarea cadrului de reglementare” (detalii aici). 

Ca să nu vă lăsăm la cumpăna dintre ani cu Alexandru Cumpănașu, haideți să zâmbim:

Ah, și să nu uităm postarea de acum un an, încă de actualitate, din păcate. Click aici.  

Despre consiliile din subordinea Ministerului Educației și Cercetării

În atenția dnei ministru Monica Anisie,

Noul Minister al Educației și Cercetării beneficiază de sprijinul a 10 (zece) consilii. Majoritatea acestora sunt nefuncționale, cu exemplul concret al Consiliului Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice, Dezvoltării Tehnologice şi Inovării (C.N.E.C.S.D.T.I.) unde sesizări trimise cu mai bine de 45 de zile în urmă nu au niciun răspuns.

În egală măsură, activitatea acestor consilii se desfășoară într-un mod obscur, majoritatea neavând pagină web proprie, iar pentru a afla componența la zi a acestora trebuie săpat după xx Ordine de ministru și restul de yy care le anulează pe primele. Din păcate, cadrul legal actual permite miniștrilor schimbarea din temelii a componenței acestor structuri consultative.

Pentru a eficientiza activitatea acestor consilii vă propunem două măsuri, cu aplicabilitate imediată și respectiv în câteva luni:
A. Emiteți mâine un OM, prin care redați mandatul de 4 ani acordat membrilor C.N.E.C.S.D.T.I., Consiliului Național al Cercetării Științifice (C.N.C.S.) și Consiliului Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare (C.N.A.T.D.C.U.) în 2016. Toate aceste consilii au fost atunci populate, în urma unor selecții riguroase, cu persoane ale căror competențe și probitate morală nu pot fi puse la îndoială. Miniștri ce au urmat au călcat cu cizmele peste aceste selecții și au epurat consiliile sau efectiv le-au ras și repopulat „cu cine trebuie”. Spre exemplu, fostul ministru Șerban Valeca, a ras din temelii C.N.E.C.S.D.T.I. și C.N.C.S.
B. Inițiați modificarea legislației actuale în sensul restrângerii numărului de consilii la două, cărora să le dați personalitate juridică, iar prin regulamentul de organizare și funcționare să le populați cu la crème de la crème în materie de experți în domeniu pe care-i poate da România la ora actuală, punându-i în același timp la adăpost de ingerințele politice vremelnice. Pentru această a doua măsură vă stăm la dispoziție cu detalii despre modalitățile de implementare.

Tolerând situația actuală dați un semnal negativ tuturor celor care încă se încăpățânează să nu stingă lumina în mediul universitar și de cercetare românesc.

Decalogul pentru cercetare – condiții minimale pentru ca Doi Mici și un Anc să voteze Guvernul Orban

În timp ce scriem aceste rânduri SG1 e pe cale să se închidă în biroul de pe Str Mendeleev nr. 21-25, unde încă mai hălăduie umbra ministrului Hurduc. D-lui va intra în istorie ca ministrul cerecetării care a negat adevăruri demonstrate științific (detalii aici). De asemenea, mai lasă moștenire noului Cabinet un procent din PIB mai mic și decât cel din plină criză economică mondială și o execuție bugetară execrabilă, în linie cu predecesorii d-lui din partid (detalii aici). 

Având în vedere noile evoluții de pe scena politică, Doi Mici și un Anc are următoarele cerințe minimale de la Guvernul Orban, pentru a repune pe un făgaș normal cercetarea românească, aflată acum pe patru butuci, la nivel macro. Despre unități care excelează și în ce anume constă excelența acestora, în episodul viitor, dar ca și spoiler vă zicem doar atât: Înalta Poartă (MCI) are supuși loiali. 

Dle prim-ministru desemnat, Ludovic Orban, puteți conta pe sprijinul Doi Mici și un Anc dacă vă angajați să respectați minim decalogul de mai jos (ordinea punctelor nu indică importanța lor):

  1. Permiteți laureaților Nobel să evalueze proiectele de cercetare depuse de cercetătorii români. Cu alte cuvinte, reintroduceți obligativitatea ca jumătate + 1 din evaluatorii unui proiect de cercetare finanțat din bani publici (sau fonduri nerambursabile UE) să fie din străinătate, cu îndeplinirea unor standarde minimale de vizibilitate internațională. Aplicați această măsură inclusiv pentru competițiile în curs de evaluare. Detalii aici.
  2. Alocați cel puțin 0,3 % din PIB pentru cercetare. Detalii aici
  3. Deschiderea de urgență a două noi competiții naționale de proiecte, pentru cercetători seniori (e.g., PCE și PCCF). Din numărul uriaș de proiecte depuse la ultimele competiții naționale vă puteți da seama ce „foamete” există în rândul cercetătorilor, unele având o rată prognozată de succes mai mică de 5%. Începând din 2020 porniți o altă șarjă. Asociația Ad Astra, a cercetătorilor români de pretutindeni, vă spune aici și cât v-ar costa aceste lansări anuale de competiții și impactul benefic pe care l-ar avea. 
  4. Stoparea evaluării Institutelor Naționale de Cercetare-Dezvoltare și elaborarea unei noi metodologii, care să fie cu adevărat relevantă, nu praf în ochi, cum e acum, cu evaluatori ce nu au impus niciun criteriu de vizibilitate internațională (Neica Nimeni e perfect eliogibil să evalueze). Detalii aici
  5. Elaborarea unei metodologii pentru evaluarea cu experți internaționali a Institutelor Academiei Române, prin modificarea legii de funcționare a acesteia. Și dacă tot sunteți acolo, poate depuneți în Parlament un proiect de lege nou, nouț, prin care să scoateți din încremenirea supremă acest „for suprem”. Detalii aici
  6. Subscriem la poziția publică a UBB și UB (aici), prin care se cere modificarea metodologiei de evaluare a universităților, în sensul luării în calcul a producției științifice a acestora în fluxurile internaționale de publicare, per capita.
  7. Farsele pe bani publici de genul ALFRED trebuie să înceteze! E musai să trimiteți corpul de control la toate cele trei mari infrastructuri de cercetare ale României: ELI, DANUBIUS și ALFRED. Trebuie să ne spuneți deschis din ce bani se decontează a doua sursă gama la ELI (având în vedere că dacă EuroGammaS câștigă în instanță am putea fi nevoiți să plătim două surse), ce perspective are DANUBIUS și ce naiba vrea să facă România cu reactorul nuclear al fostului ministru Șerban Valeca (ALFRED)?
  8. Să ne spuneți clar și răspicat că România nu va mai aloca bani publici pentru deplasarea unei delegații de „inventatori” la Salonul de la Geneva. 
  9. Finalizați de urgență evaluarea actualului Plan Național de Cercetare-Dezvoltare-Inovare și publicați ciorna celui viitor, care va include mecanisme de evaluare continuă și va crea un cadru funcțional de finanțare multianuală a proiectelor de cercetare. 
  10. Dacă tot vă puneți pe redus numărul ministerelor, reduceți și numărul consiliilor consultative din subordinea MCI și MEN, că le-am pierdut deja numărul și nu le mai înțelegem acronimele. Faceți două și bune: CNCS și CCCDI! Unul pentru cercetarea fundamentală și respectiv pentru cea aplicativă. Pentru popularea lor cu experți vă recomandăm din nou comunicatul Ad Astra de aici

Ca sugestie de final: 

În desemnarea ministrului cercetării să aveți în vedere ca persoana aleasă să îndeplinească minim cerințele de eligibilitate impuse evaluatorilor de proiecte de tip PCE (Proiecte de Cercetare Exploratorie), pe care le găsiți aici (Anexa 2).

În speranța unei bune colaborări, bazată pe decalogul de mai sus, adresăm încă de pe acum ministrului desemnat de dvs. să gestioneze acest domeniu invitația la o discuție. Ne-ar face plăcere să vă oferim un sfat pentru programul de guvernare. 

Precizare

Dragi cititori,

Ne-a parvenit un email din care ne-am dat seama că cineva încearcă să ne discrediteze sau să se folosească de numele blogului nostru fără permisiunea noastră.
Din acest motiv, considerăm că este necesar să facem unele precizări atât cititorilor noștri cât și persoanelor care s-ar putea simți lezate de emailuri care par a veni de la noi:
-În primul rând nu noi am trimis emailul al cărui început îl vedeți în captura de ecran. Nu folosim pentru blog nicio adresă de email pe serverul gmail, deci adresa respectivă nu ne aparține.
Tot ce avem de spus, spunem public în articolele de blog. Ne asumăm investigațiile noastre și nu ne ascundem trimițând emailuri compromițătoare.
-Dacă primiți astfel de emailuri, care par a veni de la noi, vă rugăm să ne contactați pentru a verifica veridicitatea lor și mai mult decât atât pentru a afla și noi dacă cineva se folosește de numele nostru.

În măsura în care vom afla mai multe detalii, vă vom ține la curent. Desigur, însă, cei care au emailul pot verifica în header de la ce adresă IP a fost trimis.

Doi Mici și un Anc,
a.k.a. Lucian, Mihai și Octavian