Doi Mici și un Anc continuă seria de interviuri cu cercetători români de top, avându-l ca invitat pe Mihai Netea (H index = 90, conform WoS), Profesor de Biologie Experimentală la Universitatea Radboud, Olanda. Mihai Netea a publicat în calitate de autor corespondent în reviste precum Science, Cell,Nature Medicine etc., este câștigător ERC Consolidator Grant, membru al KNAW, câștigător al „Nobelului Olandei” – „Spinoza Prize of the Netherlands Organization for Scientific Research”.
Am vorbit cu Mihai despre birocrația românească sufocantă, experții evaluatori din competițiile naționale, plagiat, lipsa de predictibilitate în finanțarea sistemului de cercetare românesc, despre ce procent ar trebui să investească statul în competiții de proiecte ș.a.m.d.
Transcrierea integrală a interviului este mai jos:
Acum un an, Ministerul Cercetării și Inovării (MCI) publica pe site-ul oficial un comunicat cu titlul „Progres în inovare recunoscut la nivel mondial. România a urcat pe Locul 42”. Se făcea referire la Global Innovation Index 2017 (GII) care arăta, într-adevăr, un salt de patru locuri față de 2016. Lucru lăudabil am zice, atâta doar că locul respectiv ne punea (din nou) la coada Uniniunii Europene, surclasând doar Grecia la acea vreme. Se spunea, de asemenea, cu emfază, că România a obținut un scor de „39,2 pe o scară de la 0 la 100” la capitolul „hotspoturile invenției”. Atâta doar că „Rep. Moldova a obținut 48,7 puncte, iar Kazahstan 58,1. Cu alte cuvinte, suntem în declin.” – extras din comunicatul Ad Astra ce cataloghează Raportul de final de an al MCI ca „între laudă de sine și fake news”.
Anul acesta Ministerul Cercetării publică un comunicat în care apelează la un alt clasament care vizează inovarea, cel realizat de Bloomberg, nu cel larg acceptat la nivel mondial – Global Innovation Index, realizat de experți ai Universității Cornell (SUA), INSEAD (The Business School of the World) și WIPO (World Intelectual Property Organization). Lista experților în domeniu care au participat la elaborarea documentului poate fi consultată în Anexa 5 a celui mai recent raport (2018).
Clasamentul Bloomberg include 60 de țări, în timp ce GII include 126, fiind deci mai comprehensiv și un etalon mai bun la nivel mondial. Chiar dacă în GII suntem în treimea superioară, tot la coada Uniunii Europene suntem, fiind surclasați chiar și de țări precum Republica Moldova, Vietnam și Ucraina.
De ce face Ministerul jongleria aceasta în privința clasamentelor? Pentru că în raportul GII din 2018 am căzut pe locul 49 (de pe 42), adică stăm chiar mai rău decât eram în 2016, an la care se raportau cei de la MCI anul trecut ca să arate cât suntem de tari.
Haideți totuși să ne uităm la rubricile relevante pentru cercetare și dezvoltare ale clasamentului realizat de Bloomberg. Doar două dintre cele șapte categorii sunt cu adevărat importante pentru a clasifica cercetarea și dezvoltarea dintr-o țară. Una este „R&D Intensity”, categorie în care ne aflăm pe locul 55 din 60 de țări, iar cealaltă este „Researcher Concentration”, categorie în care ocupăm fruntașul (Not!) loc 47/60. S-ar mai putea argumenta că încă o categorie este relevantă, anume „Patent Activity”, în care ocupăm locul 24, însă suntem rezervați în această privință. În notele de subsol este explicat că acea categorie include și patentele naționale (adică cele de la OSIM) motiv pentru care suntem rezervați în utilizarea ei cu scopul de a măsura inovarea în România. Știți foarte bine de avântul cu care românii participă la Salonul de Inventică de la Geneva … La fel de bună participare avem și când vine vorba de a completa formulare pentru brevete naționale, care colectează ulterior praful de cele mai multe ori. Vă provocăm să găsiți un brevet OSIM care să fi adus inventatorului 100.000 EUR câștig, adică să fi fost destul de valoros în industrie pentru a fi cumpărat de companii.
Deci, două categorii mari și late în care suntem pe locurile 55/60, respectiv 47/60. În ambele categorii suntem depășiți de țări precum Bulgaria, Serbia sau Croația, ca să ne referim doar la „țările vecine și prietene” din Europa Centrală si de Est.
Din punctul nostru de vedere, chiar și acest clasament realizat de Bloomberg arată că cercetarea, dezvoltarea și inovarea din România se situeaza undeva în colbul tobei de eșapament (cel puțin a UE).
Când veți lăsa bătutul cu pumnul în piept, laudele și naționalismele nefondate? De câte semnale de alarmă mai aveți nevoie pentru a înțelege că nu suntem deloc fruntași în acest domeniu, ci ne afundăm în prăpastie pe an ce trece? Cănd vă va fi clar că pe zi ce trece avem de recuperat tot mai mult, indiferent de clasamentul folosit?
PS: Puțină consecvență, vă rugăm, dragi meciști. Dacă pornim să ne dăm mari cu GII, atunci cu acesta să rămânem; nu tot schimbăm măsura, doar ca să crească producția la hectar.
Programul de guvernare actual, la fel ca toate cele de după guvernarea tehnocrată, prevede „Creșterea bugetului alocat cercetării cu aproximativ 30% anual”.
Vă explicăm mai jos cum este de fapt vorba de o „creștere negativă” (că tot e asta formula preferată): -20%, -25% și -23% (după principiul matematic „Liviu Pop”) pentru cei 3 ani de guvernare (2017-2019).
Când actuala putere politică a preluat conducerea Guvernului tehnocrații alocaseră prin Legea Bugetului 2,17 miliarde lei cercetării și cheltuiseră efectiv la final de an 1,77 miliarde lei. Dacă vorbim de alocări bugetare, așa cum se vorbește în programul de guvernare, 30% creștere ar fi însemnat pentru 2017 un buget de 2,82 miliarde lei. În realitate în 2017 au fost alocați prin legea bugetului 1,72 miliarde, adică -20% față de alocarea din 2016. Cifra de 2,21 miliarde lei din grafic include și creditele de angajament de care a dispus Ministerul Cercetării prin legea bugetului (adică 487 milioane lei). Creditele de angajament reprezintă bani pe care Guvernul nu-i are dar le promite instituțiilor cu care are contract să-i dea înapoi din bugetul anului următor (2018). Cu toate acestea, execuția bugetară pe 2017 (i.e., cheltuieli la final de an), a fost mai mică decât banii alocați prin legea bugetului. Altfel spus, s-au utilizat credite de angajament, în timp ce banii lichizi nu au fost cheltuiți, întorcându-se la Ministerul Finanțelor. Folosirea acestor credite de angajament înseamnă că, spre exemplu, Institutele Naționale de Cercetare-Dezvoltare s-au dus la bănci și au făcut împrumuturi, cu promisiunea că Guvernul le va da banii în 2018. Evident că dobânzile percepute de bănci nu au mai putut fi deduse din sumele primite în 2018 de la Guvern, constituind găuri în bugetul Institutelor.
Prin legea bugetului de stat pe 2018 s-au alocat cercetării 1,64 miliarde lei, adică -25% față de alocările din timpul tehnocraților și chiar mai puțin decât se alocase în 2017 (nu uitați, programul de guvernare prevede o creștere anuală cu 30% a alocărilor spre cercetare. Din cei 1,64 miliarde lei alocați, doar 1,4 miliarde lei au fost și cheltuiți anul trecut, aici fiind inclusă și plata creditelor de angajament din anul precedent (aproximativ 165 milioane lei). Deci bugetul efectiv cheltuit pentru activități de cercetare în 2018 a fost de 1,235 miliarde lei.
În proiectul de lege a bugetului de stat pe anul curent se prevede un buget pentru cercetare de 1,79 miliarde lei, adică -23% față de alocările din timpul tehnocraților.
De remarcat și faptul că execuțiile bugetare din 2017 și 2018 au fost identice, cu toate că pentru anul 2018 s-au cheltuit în realitate mai puțini bani (vedeți paragraful de mai sus), în timp ce PIB-ul a urcat constant – deci scăderea alocărilor bugetare pentru cercetare este și mai drastică în realitate.
Am stat totuși și ne-am gândit, poate găsim o logică pentru creșterile acestea negative. Și am găsit una, conformă cu principiul „Liviu Pop” din matematică: scade, dar de fapt crește. Alocările bugetare pe 2019 sunt de fapt cu 27% mai mari decât execuția aia amărâtă de 1,4 miliarde lei de anul trecut 😉
În concluzie, cercetarea primește din ce în ce mai puțin de la bugetul de stat, prin alocările din lege, pierdere potențată de creșterea PIB-ului. Dacă mai încercă să vă vândă cineva gogoși cum că este respectat programul de guvernare, arătați-le graficul de mai sus și procentele roșii din el.
PS: Atunci când ieși dintr-o groapă adâncă, fiecare pas mic în sus pare ceva excepțional, însă uitându-te la imaginea de ansamblu uneori realitatea e că te deplasezi ca melcul: un an un pas în sus, după ce anul trecut ai alunecat doi pași în jos.
