Dați ciolanul înapoi Academiei Oamenilor de Știință din România

În România există, prin lege, doar un „cel mai înalt for național de consacrare științifică și culturală”*, numit Academia Română (AR). Pe lângă AR mai sunt și lipitori care sug banul public, numite tot Academii și care sunt tot „for naţional, de consacrare ştiinţifică”, dar nu cel mai înalt. Spre exemplu, Academia Oamenilor de Știință din România (AOSR). Prin art. 4 al legii de funcționare „AOSR recunoaşte Academia Română ca cel mai înalt for naţional de consacrare ştiinţifică şi culturală”. Adică își recunosc statutul de vasali, atâta timp cât le pică și lor ceva. 

*despre acest înalt for am scris aici și nu mai insistăm; nu s-a schimbat nimic.

Baiul e că membrilor AOSR li s-a furat ciolanul printr-un amendament la Legea Bugetului de Stat pe 2020, inițiat de USR și aprobat de Guvern, prin asumarea răspunderii. Supărați nevoie mare că li s-a luat renta viageră de câteva mii de lei pe lună, marii academicieni, în frunte cu Ion Iliescu, Ecaterina Andronescu, ÎPS Teodosie și acoliții lor (e.g., Sorin Cîmpeanu) au trecut discret un proiect de lege (PL-x nr. 46/2020) prin Parlament, trimis ieri spre promulgare. Ia ghiciți, ce prevede acesta? Obligativitatea ca Guvernul să le dea înapoi ciolanul, adică vreo 10 milioane lei anual. Cireașa de pe tort: propunerea de livrare a ciolanului vine de la Deputat PNL Florica Cherecheș (aici, pagina 5, punctul 8). USL a murit, trăiască USL 2!

Citind aici că USR a depus în mai, a.c., un proiect de lege în care se propune ca AOSR să funcționeze doar din surse proprii, nu putem să nu ne amintim moaca lui Codrin Ștefănescu spunând: „Pentru că putem. Da, putem”. Și așa este, USL 2 poate și face, pentru că deh, tre’ să pună în blid copiilor lor flămânzi de acasă. 

Evident, salutăm inițiativa legislativă USR și faptul că au luat la ochi așa-zisele Academii, de genul Academiei Oamenilor de Știință din România și Academiei de Științe ale Securității Naționale, precum și cele „de ramură”: Academia de Științe Tehnice, Academia de Științe Agricole, Academia de Științe Medicale. Probabil că aceste proiecte de legi vor fi puse în dezbatere într-o viitoare legislatură, mai favorabilă prevederilor pe care le includ, pentru că acum sigur nu vor prinde ordinea de zi…

Revenind însă la hidra cu multe capete, cu unul ciuntit prin legea bugetului pe 2020. Șmecherașii din PSD, cu proptă din partea lui Sorin Cîmpeanu (parcă traseismul l-a dus recent la PNL, nu?), au depus la Senat proiectul de lege L565/2019 încă din septembrie 2019 cu gândul inițial de a-și pune dugheana la adăpost de ingerințele Guvernului. Mai precis, au propus modificarea legii în sensul că statutul și funcționarea lor să nu mai fie aprobate prin HG, ci de ei, prin Adunarea Generală. Dar, culmea tupeului, au zis că dacă tot ies de sub tutela Guvernului, să ceară finanțarea exclusiv de la bugetul de stat (ce atâtea surse proprii, cum prevedea legea prin care s-a înființat sinecura AOSR). 

În decembrie însă i-a lovit amendamentul USR la legea bugetului, prin care li s-au luat cele 10 milioane. S-au regrupat rapid și au pasat proiectul de lege la Camera Deputaților. Pe Ecaterina Andronescu (printre inițiatori, alături de „prietenul” Liviu Pop) o ardea rău, că nu mai primea miile ălea de lei, în calitate de membru plin al AOSR. Probabil cu sfat de la Mama Omida, care le-a spus că vine pandemia, proiectul a fost trimis rapid pentru raport la Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport și pentru aviz la alte 3 comisii. Două avize au venit la început de martie (unul și acum e lipsă).

Pandemia a prins proiectul însă în Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport. Aici, șmecherașii noștri au bătut palma cu colega din USL 2, Florica Cherecheș, să bage ea un amendament prin care să oblige Guvernul să le dea cele 10 milioane înapoi. Ceva de genul: Florico, noi știm că i-ați aburit în decembrie pe USRiști și le-ați admis amendamentul, dar serios acum, scoate cele 10 milioane, nu ne mai ține pe uscat. Et voilà! Aici e textul trimis spre promulgare, cu amendamentul Floricăi: „Prin derogare de la prevederile art. 35 din Legea nr. 5/2020 a bugetului de stat pe anul 2020, cu modificările ulterioare, până la data de 31 decembrie 2020, finanțarea cheltuielilor Academiei Oamenilor de Știință din România se asigură din subvenții acordate de la bugetul de stat.”. 

Florica nu a lucrat însă singură și nici discret, împreună cu colegii din PNL le-a trăgându-le o palmă serioasă USRiștilor și nouă tuturor, plătitori de taxe, votând ieri cot la cot cu PSD et al. pentru adoptarea legii (rezultat vot pentru=273, contra=29, abțineri=17). Dar să vedeți argumentare din partea Floricăi noastre, când a depus amendamentul: „AOSR se bucură de o largă recunoaștere națională și internațională, fiind clasată pe locul 9 în România din peste 300 de instituții de cercetare, precum și locul 775 în lume în clasamentul realizat de SCIMAGO/ Elsevier. AOSR, alături de AR, este singura Academie ce apare în acest clasament. Din aceste considerente este pe deplin justificat sprijinul financiar pe care statul l-a acordat până în prezent și necesitatea de a continua acest sprijin.”. Florico, dragă, de unde naiba le scoți? Locul 9 în ce top? Al Mamei Omida? Eventual, dacă tot ne iei cu SCIMAGO/Elsevier, AOSR este pe locul 20 din cele 34 de instituții luate în calcul de acest top. Despre SCIMAGO ranking, într-un episod următor, dar acesta sigur nu e un argument să le dai finanțare de la stat.  

Concluzia: în 2017, vă spuneam că Androneasca își pregătea intrarea în Academia Română (aici). Nu i-a ieșit pasiența. Acum joacă tare la AOSR, cu piedici USR. Suntem încrezători că cele șase Academii vor fi orânduite în viitorul apropiat spre mediu pe o fundație sănătoasă, construită în baza unei autorizații prealabile de demolare.  

Directorilor de proiecte nemulțumiți de rezultatele competițiilor PED, TE și PD: folosiți-vă de mijloacele legale

Pentru directorii de proiecte care au aplicat la competițiile Proiecte Experimental Demonstrative (PED), Tinere Echipe (TE) și Proiecte Postdoctorale (PD) care se simt nedreptățiți de evaluările în curs:

Este imperios să necesar să depuneți contestație la rezultatele finale dacă intenționați să acționați ulterior în instanță Ministerului Educației și Cercetării (MEC) sau Unitatea Executivă pentru Finanțarea Învățământului Superior, a CercetăriiDezvoltării și Inovării (UEFISCDI) sau să vă asociați unei acțiuni în instanță inițiată de o persoană juridică sau fizică. Dacă nu depuneți contestație, judecătorul vă poate nega calitatea procesuală, pe motiv că nu ați încercat să vă faceți dreptate folosind instrumentele puse la dispoziție de legiuitor.

Nu avem cunoștințe juridice, dar vă prezentăm mai jos o schemă pe care puteți gândi contestația:

Conform Pachetului de informații aprobat prin Ordinul MCI nr. xx.2019, în baza căruia s-a desfășurat prezenta competiție (i.e., PED, TE, PD), cei trei experți evaluatori ai proiectului trebuie să dovedească îndeplinirea următoarelor criterii (conform secțiunii Evaluare):
• Sunt „experţi recunoscuţi pe plan internaţional”, cu „experiență demonstrată” (cazul PED) + îndeplinirea criteriilor minimale (cazul TE și PD)
• Sunt imparțiali și competenți în domeniul căruia îi aparține propunerea de proiect.

La aceeași secțiune sunt prevăzute:
• Dreptul UEFISCDI de a înlocui experții evaluatori în cazul unei sesizări argumentate;
• „Punctajele acordate fiecărui criteriu sunt justificate prin comentarii sumative, cu evidenţierea punctelor tari şi a celor slabe.”

Solicit comisiei de soluționare a contestațiilor să probeze îndeplinirea criteriilor de selecție pentru cei trei evaluatori care au evaluat propunerea de mai sus.
Motivez prezenta solicitare prin faptul că atât raportul inițial de evaluare cât și cel final se constituie în argumente că evaluatorii nu au expertiză în domeniul propunerii.

Spre exemplu,

[argumente care să arate clar lipsa competențelor în domeniu]

În baza celor de mai sus, vă rog să întreprindeți acțiunile necesare pentru a vă asigura că cerințele pachetului de informații au fost respectate în privința celor trei experți evaluatori și a modului în care aceștia au respectat cerințele fișei de evaluare, iar în caz contrar să dispuneți re-evaluarea propunerii de proiect.

Agitație mare în cercetarea românească, pe agendă fiind ELI-NP, PCE și evaluările în curs

Observăm că se agită lumea pentru că:

(i) Laserul de la Măgurele nu a fost inclus în consorțiul european (ERIC); 

(ii) Recent-lansata competiție PCE are un buget total de toată jena;

(iii) Evaluările competițiilor aflate în desfășurare sunt jalnice; etc.

Salutăm agitația! Dar hai să fim și proactivi, pe viitor, nu doar reactivi. Pe Doi Mici și un Anc predicăm (în pustiu?) de ani buni despre cârca de bani (din bugetul național) pompată în ELI-NP fără nicio garanție a succesului. Încă din 2017 vorbeam despre PCE-uri, bugetele pe care ar trebui să le aibă, cum să fie evaluate etc. De evaluatori ce să mai zicem … Spuneți-ne câți au reacționat când Puiu Georgescu a dat decret că „mioriticii” sunt cei mai buni evaluatori de pe planetă și nu avem nevoie de nobeliști? Lăsăm la subsol câteva articole publicate pe blog, unele chiar în 2017… Adică de pe vremea când PRCP elogia conducătorii cercetării și Alexandru Cumpănașu câștiga contracte cu MCI, pentru a pune pe picioare cercetarea românească. 

În acest moment conducerea MEC are datoria să explice și să rezolve următoarele situații cauză -> efect:

(i) Înainte ca Guvernul sau MEC să finanțeze în orice fel ELI-NP, trebuie să facă toate demersurile necesare pentru a lămuri lanțul slăbiciunilor care a dus la această situație extrem de rușinoasă pentru cercetarea românească… și care devine extrem de costisitoare.

(ii) Motivele pentru care competiția PCE are atât de puțini bani alocați, adică aproape ½ din cât s-a alocat în 2016, în condițiile în care PIBul a crescut constant și au trecut aproape patru ani de la precedenta competiție. Cu actualul buget vor fi finanțate cam 6 proiecte per domeniu, în condițiile în care criteriile de eligibilitate în unele domenii permit chiar și unui cercetător cu articole la nivel de doctorat să fie eligibil. Tot ce am văzut deocamdată a fost că s-au tăiat bani de la proiectele Nucleu care susțin financiar INCD-urile (da, și noi am militat pentru reformarea acestui tip de finanțare). După aceste tăieri MEC nu a venit cu nicio schemă de finanțare pe baza unor criterii de performanță a acestora. Ne-am fi așteptat ca banii luați din Nucleu să intre în competiția PCE, pentru a încuraja performanța și în INCD-uri. Deci, cum se va susține cercetarea de performanță cu 6 proiecte per domeniu și cu setea de finanțare din sistem? 

(iii) Cu toții am aflat deja din postări de pe internet, iar unii pe propria piele, că evaluările în curs sunt viciate. Sperăm ca cei nedreptățiți să deschidă acțiuni în instanță pentru a responsabiliza organizatorii competițiilor. Deci, MEC trebuie să explice încă o dată: cum susține performanța cu competiții atât de viciate? Mai adăugăm că și competițiile în derulare au bugete mult prea mici, dar când s-au lansat aceste competiții nu aveam așteptări. Prietenii știu de ce. Nu spunem, desigur, că ar trebui băgați bani într-o competiție cu evaluarea viciată, dar măcar un pic de „cârpeală” am fi vrut să vedem și încă mai putem vedea. De exemplu, sperăm să existe mai multă grijă în alegerea experților și publicarea numelor acestora, inclusiv pentru ședințele de panel aferente competițiilor în desfășurare. 

Am tăcut în ultimul timp pentru că de ani buni predicăm inclusiv pe cele 3 subiecte de mai sus. Așa că lăsăm microfonul și altora. A venit vremea să reacționați mai energic, dragi colegi cercetători, pentru că dacă nu vă căutați voi dreptatea, nimeni nu va veni cu ea pe tavă.


ELI-NP:

PCE:

Evaluări și evaluatori:

De veghe în cercetarea românească în vremea CoViD-19 – partea II

Rectificarea bugetară bate la ușă, iar cum nouă ne place să vorbim cu cifre pe masă ne-am uitat la cele din dreptul cercetării. Știți voi, cele 0,xx% din PIB. Așa că vă prezentăm mai jos evoluția alocărilor bugetare (prin Legea bugetului de stat, în albastru) comparativ cu cât s-a executat efectiv la final de an (în roșu), ca procent din PIB. Comparația cu bugetul SRI puteți să o înlocuiți cu „pensii speciale”, „bani pentru biserici”, „buget PNDL”, și altele asemenea.

Iar dacă nu vă este clară evoluția finanțării cercetării în raport cu „altele asemenea” urmăriți cu noi linia întreruptă:

Art. 8 din Legea 1/2011: […] Pentru activitatea de cercetare ştiinţifică se alocă anual, de la bugetul de stat, minimum 1% din produsul intern brut al anului respective. Noi tot predicăm că cercetarea românească e sugrumată constant, graficul de mai sus fiind edificator în acest sens. Dar politicienii români nu sunt capabili să iasă din paradigma că cercetarea trebuie să fie aplicativă, iar dacă nu e, mai merită o lovitură de bici. Evident, sunt bine picurați în ureche de cercuri de interese obscure, PRCP, CNR, CNDGINCD venindu-ne rapid în minte în acest sens. Printre aceștia trebuie căutați adevărații influenceri din cercetarea românească, nu pe mic-mic-anc.ro, sau „ONG-uri Sorosiste”. 

Dacă în articolul de acum o lună (aici) v-am menajat cu cifrele, hai să le punem pe masă, pentru cele patru categorii menționate atunci. Suntem lanterna roșie a UE la: 

(i) alocări bugetare ca procent din PIB: 0,5% din PIB (public + privat), față de media UE de 2%; Malta și Bulgaria alocă mai mult decât România – detalii aici;

(ii) procent din populația activă implicată în activități de cercetare-dezvoltare: 0,5% față de media UE de 2%, următoarea țară UE din coada clasamentului (Cipru) având 0,79%, iar de Bulgaria (0,95%) și Ungaria (1,33%) ce să mai vorbim… – detalii aici;

(iii) indicele global de inovare: locul 50, următoarea țară UE din clasament fiind Croația, pe locul 44 – detalii aici

(iv) brevete internaționale la European Patent Office (raportat la populație, suntem surclasați doar de Croația, dintre statele UE) – detalii aici.

Tot acum o lună dna ministru, Monica Anisie le cerea cercetătorilor din domeniul biomedical să găsească soluții pentru diagnosticarea pacienţilor infectați cu COVID-19 (aici). Este salutară în acest sens deschiderea competiției de proiecte de cercetare cu tematica generală „COVID-19”, dar asta nu face decât să sublinieze o dată în plus neputința noastră, precum și neglijența cu care politicienii tratează acest domeniu. De ce zicem neputință? Deunăzi citeam că cercetătorii de la Rutgers University, SUA (universitatea unde unul din „Mici” are doctorat în biologie moleculară) a obținut aprobarea FDA (Food and Drug Administration) pentru primul test destinat depistării SARS-CoV-2 din salivă (aici). Ia ghiciți care e bugetul anual al Rutgers University? Peste 19 miliarde lei! (aici). Dacă vă uitați pe graficul de mai sus și convertiți procentele din PIB în lei, veți realiza că suma reprezintă de 13x bugetul alocat anul acesta MEC pentru cercetare. Vă spuneam și acum o lună, o repetăm și acum: „din nimic nu poți face bici și să și plesnească”. Așa e și cu cercetarea românească… chiar dacă nu negăm că avem un bici amărât, dar nici vorbă să fie împletit în trei sau cinci, iar să aibă pleasnă nici nu poate fi vorba. 

Cercetarea din România e ca și curba epidemiei de COVID19 din prezent, adică la un moment de cotitură. Mediocritatea din cercetare poate foarte ușor deturna orice umbră de posibilă reformă, la fel cum relaxarea măsurilor de izolare acum, poate duce la o explozie a cazurilor de îmbolnăviri. Un exemplu de luptă la baionetă a mediocrității din cercetare cu aripa reformatoare din sistem este cea pentru controlul CNATDCU, despre care au scris pe larg PressOne aici și EduPedu aici, iar în celălalt registru bătălia se dă între cercetători, care spun  că nu e momentul de ieșit din casă (o analiză aici), și cei pentru care evoluția numărului de cazuri de COVID19 este prezisă de Mama Omida sau horoscop.  

În contextul de mai sus, a se recurge la o rectificare negativă la cercetare echivalează cu a ne trage un glonț în piciorul șchiop și împărți ulterior banii pe baze contrare meritocrației. Nu zicem nicidecum că trebuie risipiți banii publici, prin creșteri substanțiale de buget fără o evaluarea prealabilă a „ciurului spart” cu care cernem în prezent performanța științifică în țară. Dar naibii să o ia de treaba! Nu mai tăiați măcar. Unde vreți să duceți linia roșie din graficul de mai sus?! Sub podea?

Când va înțelege oare România că doar Principiul Haldane (aici) poate scoate la liman cercetarea românească, cu toate implicațiile ei în societate? 

De veghe în cercetarea românească în vremea CoViD-19

România e virusată nu doar cu SARS-CoV-2 ci și cu SCRS-CiR-2020 (Severe Chronic Research Subsistence – Cercetare-ioc-România – 2020). Nu vă plictisim cu cifre, dar suntem lanterna roșie a UE de ani de zile la (i) alocări bugetare ca procent din PIB; (ii) număr de cercetători la mia de locuitori; (iii) indicele global de inovare; (iv) brevete internaționale și tot așa. 

Virusul SCRS-CiR-2020 afectează întreaga populație, dar cercetătorii sunt categoria cea mai vulnerabilă. Iar politicienii sunt principalii vectori de răspândire ai acestui virus, subfinanțând sistemul de cercetare și încurajând mediocrația în detrimentul meritocrației și performanței. Acum, România trebuie să scoată din pălărie virusologi, epidemiologi, imunologi etc. pentru a face față CoViD-19. Dar … ia-i de unde nu-s! România se uită cu jind spre Vest pentru (i) vaccinuri; (ii) kituri de diagnosticare; (iii) aparatură de laborator și, poate cel mai dureros, pentru (iv) resursă umană înalt calificată în acest domeniu etc. Este definitoriu, pentru noi, exemplul unui producător de emisiuni la un post de radio național care ne întreba mai deunăzi dacă nu știm un „epidemiolog, un specialist in statistică medicală, un virusolog” cu care ar putea vorbi. Am întrebat și colegii din Asociația Ad Astra. Nimic. Doar diasporeni… Ne-a mai spus producătorul radio: „E incredibil ce se întâmplă la noi! Am scris la Institutul de Virusologie (n.r., al Academiei Române), la oameni care cu asta se ocupa – “E o perioada aglomerata acum, reveniți la sfârșitul lunii”.”

Sistemul de cercetare românesc e pe butuci, iar procentul din PIB alocat cercetării în 2020 este mai mic decât cel alocat anul trecut (adică cel mai mic din istoria recentă, mai mic decât în plină criză economică, în 2009), cu promisiuni nescrise de rectificare pozitivă, dar să nu fim naivi, având în vedere contextul actual. Deci, dragi guvernanți (actuali și viitori), ce vreți de la „cerșetătorii” patriei? Citind titluri de genul „Monica Anisie le cere cercetătorilor din domeniul biomedical să găsească soluții pentru diagnosticarea pacienţilor infectați cu COVID-19” (aici) ne întrebăm oare în al câtelea ceas își vor da seama guvernanții că România are nevoie de cercetare?! Azi avem nevoie de cercetători pentru provocarea momentului, SARS-CoV-2, dar cât de pregătiți suntem pentru mâine, cu noile provocări pe care le va aduce? 

Când va fi România în măsură să facă ce au făcut cercetătorii chinezi, care la sfârșitul lui ianuarie, a.c., au publicat secvența completă a genomului SARS-CoV-2? (aici) Când va fi România în măsură să producă un vaccin de la 0 și nu vor mai apărea în spațiul public știri de genul „Cercetători români, aproape de un vaccin pentru coronavirus. Legătura cu noile terapii împotriva cancerului”? (aici) Când vom înțelege că cercetarea fundamentală este cea care stă la baza cercetării aplicative și o vom bugeta cum se cuvine? Când vom investi masiv în resursa umană înalt calificată, care să poată opera aparatele qRT-PCR ce se folosesc acum în detectarea SARS-CoV-2? Când vom lua goblenurile de pe aparate de sute de mii de euro care stau nefolosite în diverse laboratoare ale țării pentru că nu are cine să le opereze? Când nu vom mai avea anti-vacciniști în prime-time la TV (apropo, mai știe cineva de ei?)? Când? Când? Când?

Întorcându-ne la studiul cercetătorilor chinezi care au pus la dispoziția comunității științifice internaționale rezultatele lor: el reprezintă o colaborare între 35 de cercetători, a căror muncă este finanțată generos de guvernul chinez prin nu mai puțin de 12 granturi de cercetare. Pentru a avea această capacitate de reacție și analiză științifică riguroasă o țară are nevoie de grupuri de cercetare robuste, finanțate corespunzător și sustenabil. 

Dacă verificați rubrica „Contorul de timp” de pe pagina principală a blogului nostru (aici) veți observa că ultima competiție de proiecte destinate cercetătorilor seniori din România (Proiecte de Cercetare Exploratorie) a avut loc acum aproape 4 (patru) ani. 

Știți cât alocă China cercetării și dezvoltării, ca procent din PIB? Peste 2%! Adică cam cât media UE, și de cinci ori mai mult decât România. Știți cât scrie în Strategia Națională de Cercetare-Dezoltare-Inovare 2014-2020 a României (HG 924/2014) că ar trebui să avem pentru anul în curs? Aproape 2% din PIB, din care 1% fonduri publice (detalii aici). Știți cât sunt fondurile publice alocate prin Legea bugetului de stat? Optimist vorbind (adică incluzând nu doar fondurile alocate MEC pentru cercetare, ci și cele destinate Academiei Române și altor ministere), undeva pe la 0,2%; adică de cinci ori mai puțin decât scrie în HG 924/2014. 

Să vă punem în perspectivă banii alocați cercetării de România: un ONG – Coalition for Epidemic Preparedness Innovations (CEPI) – are deja asigurată finanțare pentru dezvoltarea unui vaccin anti SARS-CoV-2 mai mare decât bugetul MEC destinat cercetării pentru 2020. Ținta CEPI pentru a-și atinge obiectivul, spre final de 2021, este de 2 miliarde de dolari, adică bugetul MEC pentru cercetare pe 6 (șase) ani!

Parafrazăm o vorbă din popor: „din nimic nu poți face bici și să și plesnească”. Așa e și cu cercetarea românească… chiar dacă nu negăm că avem un bici amărât, dar nici vorbă să fie împletit în trei sau cinci, iar să aibă pleasnă nici nu poate fi vorba. 

Așa că, dragi guvernanți, puneți mână și îmbrăcați și încălțați Cenușăreasa bugetului național de stat – Cercetarea. Faceți o dată evaluarea sistemului național de cercetare (da, inclusiv Institutele Academiei Române) să știm ce avem și cum să cheltuim cu randament maxim banul contribuabilului român.