Directorilor de proiecte nemulțumiți de rezultatele competițiilor PED, TE și PD: folosiți-vă de mijloacele legale

Pentru directorii de proiecte care au aplicat la competițiile Proiecte Experimental Demonstrative (PED), Tinere Echipe (TE) și Proiecte Postdoctorale (PD) care se simt nedreptățiți de evaluările în curs:

Este imperios să necesar să depuneți contestație la rezultatele finale dacă intenționați să acționați ulterior în instanță Ministerului Educației și Cercetării (MEC) sau Unitatea Executivă pentru Finanțarea Învățământului Superior, a CercetăriiDezvoltării și Inovării (UEFISCDI) sau să vă asociați unei acțiuni în instanță inițiată de o persoană juridică sau fizică. Dacă nu depuneți contestație, judecătorul vă poate nega calitatea procesuală, pe motiv că nu ați încercat să vă faceți dreptate folosind instrumentele puse la dispoziție de legiuitor.

Nu avem cunoștințe juridice, dar vă prezentăm mai jos o schemă pe care puteți gândi contestația:

Conform Pachetului de informații aprobat prin Ordinul MCI nr. xx.2019, în baza căruia s-a desfășurat prezenta competiție (i.e., PED, TE, PD), cei trei experți evaluatori ai proiectului trebuie să dovedească îndeplinirea următoarelor criterii (conform secțiunii Evaluare):
• Sunt „experţi recunoscuţi pe plan internaţional”, cu „experiență demonstrată” (cazul PED) + îndeplinirea criteriilor minimale (cazul TE și PD)
• Sunt imparțiali și competenți în domeniul căruia îi aparține propunerea de proiect.

La aceeași secțiune sunt prevăzute:
• Dreptul UEFISCDI de a înlocui experții evaluatori în cazul unei sesizări argumentate;
• „Punctajele acordate fiecărui criteriu sunt justificate prin comentarii sumative, cu evidenţierea punctelor tari şi a celor slabe.”

Solicit comisiei de soluționare a contestațiilor să probeze îndeplinirea criteriilor de selecție pentru cei trei evaluatori care au evaluat propunerea de mai sus.
Motivez prezenta solicitare prin faptul că atât raportul inițial de evaluare cât și cel final se constituie în argumente că evaluatorii nu au expertiză în domeniul propunerii.

Spre exemplu,

[argumente care să arate clar lipsa competențelor în domeniu]

În baza celor de mai sus, vă rog să întreprindeți acțiunile necesare pentru a vă asigura că cerințele pachetului de informații au fost respectate în privința celor trei experți evaluatori și a modului în care aceștia au respectat cerințele fișei de evaluare, iar în caz contrar să dispuneți re-evaluarea propunerii de proiect.

Agitație mare în cercetarea românească, pe agendă fiind ELI-NP, PCE și evaluările în curs

Observăm că se agită lumea pentru că:

(i) Laserul de la Măgurele nu a fost inclus în consorțiul european (ERIC); 

(ii) Recent-lansata competiție PCE are un buget total de toată jena;

(iii) Evaluările competițiilor aflate în desfășurare sunt jalnice; etc.

Salutăm agitația! Dar hai să fim și proactivi, pe viitor, nu doar reactivi. Pe Doi Mici și un Anc predicăm (în pustiu?) de ani buni despre cârca de bani (din bugetul național) pompată în ELI-NP fără nicio garanție a succesului. Încă din 2017 vorbeam despre PCE-uri, bugetele pe care ar trebui să le aibă, cum să fie evaluate etc. De evaluatori ce să mai zicem … Spuneți-ne câți au reacționat când Puiu Georgescu a dat decret că „mioriticii” sunt cei mai buni evaluatori de pe planetă și nu avem nevoie de nobeliști? Lăsăm la subsol câteva articole publicate pe blog, unele chiar în 2017… Adică de pe vremea când PRCP elogia conducătorii cercetării și Alexandru Cumpănașu câștiga contracte cu MCI, pentru a pune pe picioare cercetarea românească. 

În acest moment conducerea MEC are datoria să explice și să rezolve următoarele situații cauză -> efect:

(i) Înainte ca Guvernul sau MEC să finanțeze în orice fel ELI-NP, trebuie să facă toate demersurile necesare pentru a lămuri lanțul slăbiciunilor care a dus la această situație extrem de rușinoasă pentru cercetarea românească… și care devine extrem de costisitoare.

(ii) Motivele pentru care competiția PCE are atât de puțini bani alocați, adică aproape ½ din cât s-a alocat în 2016, în condițiile în care PIBul a crescut constant și au trecut aproape patru ani de la precedenta competiție. Cu actualul buget vor fi finanțate cam 6 proiecte per domeniu, în condițiile în care criteriile de eligibilitate în unele domenii permit chiar și unui cercetător cu articole la nivel de doctorat să fie eligibil. Tot ce am văzut deocamdată a fost că s-au tăiat bani de la proiectele Nucleu care susțin financiar INCD-urile (da, și noi am militat pentru reformarea acestui tip de finanțare). După aceste tăieri MEC nu a venit cu nicio schemă de finanțare pe baza unor criterii de performanță a acestora. Ne-am fi așteptat ca banii luați din Nucleu să intre în competiția PCE, pentru a încuraja performanța și în INCD-uri. Deci, cum se va susține cercetarea de performanță cu 6 proiecte per domeniu și cu setea de finanțare din sistem? 

(iii) Cu toții am aflat deja din postări de pe internet, iar unii pe propria piele, că evaluările în curs sunt viciate. Sperăm ca cei nedreptățiți să deschidă acțiuni în instanță pentru a responsabiliza organizatorii competițiilor. Deci, MEC trebuie să explice încă o dată: cum susține performanța cu competiții atât de viciate? Mai adăugăm că și competițiile în derulare au bugete mult prea mici, dar când s-au lansat aceste competiții nu aveam așteptări. Prietenii știu de ce. Nu spunem, desigur, că ar trebui băgați bani într-o competiție cu evaluarea viciată, dar măcar un pic de „cârpeală” am fi vrut să vedem și încă mai putem vedea. De exemplu, sperăm să existe mai multă grijă în alegerea experților și publicarea numelor acestora, inclusiv pentru ședințele de panel aferente competițiilor în desfășurare. 

Am tăcut în ultimul timp pentru că de ani buni predicăm inclusiv pe cele 3 subiecte de mai sus. Așa că lăsăm microfonul și altora. A venit vremea să reacționați mai energic, dragi colegi cercetători, pentru că dacă nu vă căutați voi dreptatea, nimeni nu va veni cu ea pe tavă.


ELI-NP:

PCE:

Evaluări și evaluatori:

De ce SARS-CoV-2 nu e făcut de om, nu are bucăți de HIV și e improbabil să fi scăpat din laborator

Înainte să ne punem la povești, vă invit mai jos să vedeți un film produs de Oriensys Scientific și Doi Mici și un Anc, semnat de Daniel P. Funeriu și subsemnatul. 

Mai jos, aduc unele completări la informațiile prezentate în film, bazate preponderent pe articolele științifice pe care le-am consultat pentru a răspunde împreună cu Daniel la cele trei întrebări: 

  • Este Corona făcut de om, în laborator?
  • A pus omul bucăți din HIV în Corona?
  • A scăpat Corona din laborator?

Menționez că am un doctorat în biologie moleculară la Universitatea Rutgers, SUA, unde am învățat și aplicat inclusiv tehnici de manipulare moleculară în laborator.


  • Este Corona făcut de om, în laborator?

Înainte de a răspunde la întrebare, să vedem de ce sunt în stare cercetătorii în prezent:

  1. Pot crea un genom bacterian de la 0. Adică pot sintetiza chimic și asambla cele 4.000.000 de nucleotide ale bacteriei Escherichia coli. Dacă vreți să faceți și voi asta, aici este manualul, adică articolul științific publicat exact acum un an. Ghiciți de câte ori e genomul Escherichia coli mai mare decât cel al lui Corona? Vă las aici cifrele și faceți voi matematica: Corona are 30.000 de nucleotide. 
  2. Le trebuie o săptămână să-l reconstituie de la 0 pe Corona al nostru. La fel, dacă vreți să vă faceți și voi un exemplar, aici este manualul, publicat luna aceasta de un grup condus de cercetătorii de la Universitatea din Berna. Aceștia i-au pus și o luminiță (GFP – Green Fluorescent Protein), ca să-l vadă dacă încearcă să iasă din laborator. Glumesc, dar chiar i-au atașat proteina fluorescentă pentru a vedea localizarea virusului în celule/țesuturi etc.
  3. Pot modifica/exciza/adăuga orice parte a unui genom prin tehnologia CRISPR-Cas9. 
  4. O mare parte din plantele modificate genetic poartă un potențator introdus acolo odată cu gena de interes, numit P35S. Ia ghiciți de unde e luat acesta? De la un virus, mai precis virusul mozaicului conopidei (CaMV). Ca fapt divers, în timpul doctoratului, am lucrat cu material vegetal care nu avea doar acest potențator ci și o bucată de ADN care-mi permitea să exprim o genă de interes doar în bobul de porumb și în niciun alt organ sau țesut al plantei. 

Sper că v-am convins prin punctele de mai sus că în prezent cercetătorii sunt capabili să facă un Super-Virus (atenție!) dacă vor asta. Și dacă s-ar trezi unul să facă asta, ar fi la fel de repede mirosit de ceilalți, pentru că inevitabil va lăsa urme, nefiind încă capabili să mimăm în laborator evoluția prin selecție naturală; chiar dacă suntem produsul acesteia.

Deci, dacă maleficul Dr. X ar fi existat, acesta ar fi avut la îndemână toate informațiile și uneltele necesare pentru a face un Super-Corona (un cocktail de Ebola, HIV, MERS, un pic de la liliac etc.) și nu s-ar fi făcut de rușine cu suboptimalul Corona pe care-l avem azi. 

Da, ați auzit bine – Corona a venit cu cel puțin un defect din fabrică: proteina Spike  a acestuia (cu care virusul „agață” celula pe care o va infecta) nu a fost proiectată optim pentru a se lega de receptorul ACE2 al oamenilor (detalii aici). Adică Dr. X a făcut o treabă de mântuială (unde mai pui că l-a făcut să atace și pisicile și dihorii. Cu speciile acestea ce a avut?)  și a lăsat totul pe mâna evoluției prin selecție naturală – să găsească aceasta modul optim de legare, chiar dacă secvența de ARN nu este cea optimă. Iar natura a improvizat și a improvizat bine! Dar a avut nevoie de timp. Mai precis multe generații de virus au fost aruncate în luptă, până când un virusache a găsit calea spre succes, iar Spike + ACE2 = Love și noi ne-am ales cu CoViD-19. 

Dar evoluția prin selecție naturală nu s-a oprit aici și chiar în timp ce citiți aceste rânduri îl mutează pe Corona (detalii aici). Mutațiile acestea pot fi neutre, favorabile sau defavorabile. Las aici titlul articolului științific spre care vă trimite link-ul anterior: „Spike mutation pipeline reveals the emergence of a more transmissible form of SARS-CoV-2” ca să vă faceți o idee despre cum sunt mutațiile pe care le-a acumulat deocamdată. 

În funcție de viteza de acumulare a mutațiilor și asemănarea la nivel de genom, cercetătorii pot spune, cu o anumită precizie, când Corona a avut un strămoș comun cu virusul de la liliac (RaTG13), cu care împărtășește 96% din cele 30.000 de nucleotide. Astfel, s-a calculat că cele două specii de virus au luat-o pe cărări diferite între 1948 și 1982, pornind de la gazda lor comună, liliacul (detalii aici). Cu alte cuvinte, Corona al nostru evoluează independent de câteva decenii, timp în care a acumulat cele 4% diferențe față de RaTG13. Iar un alt semn clar al selecției naturale este faptul că nucleotidele ce compun cele 4% din genom sunt distribuite aleatoriu pe toată lungimea acestuia. 

De-a lungul celor câteva decenii, Corona a făcut schimb de material genetic cu un alt virus, găzduit de pangolin. Dacă nu ar fi făcut asta, nu ar fi putut infecta omul, pentru că-i lipsea o bucățică de ARN, care constituie cheia de intrare în plămânii omului. Virusul RaTG13 încă nu are această cheie și prin urmare stă bine mersi în liliac și… se uită cu poftă la oameni. După ce Corona a luat cheia și-a dat seama că nu poate intra pe ușă decât contorsionându-se, lucru care îl făcea ineficient. Așa că a intrat într-un program de perfecționare, inițiat de mama-natură, după modelul spartan – doar cei buni au fost păstrați până când Spike și ACE2 s-au îndrăgostit, cum spuneam mai sus. Faptul că perfecționarea Corona a avut loc în oameni și nu în pangolin ne ferește măcar de o belea: face improbabil un nou transfer zoonotic, cum e cazul cu MERS-CoV, care mai aruncă câte un virus din când în când dinspre cămile spre oameni (detalii aici).

Dacă vă întrebați cum au putut face virusurile de la liliac și pangolin schimb de material genetic imaginați-vă doar un liliac scăpând din gură, în zbor, o insectă pe jumătate mâncată. Aceasta a fost mâncată de pangolinul de la sol, ambele specii fiind insectivore și conviețuind pe aceleași teritorii. 


  • A pus omul bucăți din HIV în Corona?

Pe scurt, nu-l credeți pe moșulică Luc Antoine Montagnier, chiar dacă în 2008 a primit Nobelul. Omul și-a trăit traiul, și-a mâncat mălaiul. Mai nou, promovează teorii cu memoria apei și tratarea bolilor cu vitamina C. 

Dați click aici. Link-ul vă duce la cea mai mare bază de date de secvențe de ADN/ARN din lume, anume National Center for Biotechnology Information (NCBI). Alegeți „Nucleotide BLAST și apoi Align two or more sequences”. BLAST este un program care are în spate un algoritm pentru compararea a doua secvențe de ADN/ARN. Introduceți în cele două câmpuri „NC_001802.1” și respectiv „NC_045512.2”. Acestea sunt numerele de identificare pentru genomurile HIV și respectiv SARS-CoV-2. Click pe „Submit”. Veți obține următorul rezultat: „Nicio asemănare semnificativă”. De ce? Pentru simplul motiv că nu este nicio bucată de HIV în genomul de 30.000 de nucleotide al SARS-CoV-2. The End!


  • A scăpat Corona din laborator?

Ați văzut cum arată un laborator BSL-4 (Biosafty Level-4)? Am pus o poză în film. Are patru etaje. Cel din Wuhan e copia fidelă a celui din Lyon, Franța, și similar celui din Galveston, SUA. Mai mult, chinezii care-l operează pe primul au fost antrenați atât de francezi cât și de americani cum să-și facă treaba. 

Se speculează că Wuhan este epicentrul pandemiei pentru că virusul a scăpat din Institutul de Virologie (BSL-4) de unde s-a răspândit in piața de animale din apropiere. Haideți să facem un zoom-out, cu articolele științifice la îndemână:

  • Piața de animale este la 12 km distanță de institut (Atenție! A nu se confunda cu Center for Disease Prevention and Control (WHCDC), care este la 1 km de piață;
  • Un articol din prestigioasa revistă a academiei SUA, PNAS, (Forster și colaboratorii săi, 2020) indică provincia Guangdong, la 1.000 km distanță de Wuhan, ca posibilă primă sursă a lui Corona. 
  • Provincia chineză Guangdong este în apropierea Hong Kong-ului și este provincia unde traficul ilegal de pangolini este la el acasă (specia fiind strict protejată). Într-un studiu publicat în Nature acum câteva zile (aici), cercetătorii au folosit pangolini confiscați de autorități în această provincie pentru a izola și caracteriza virusul similar SARS-CoV-2; cel de care vă spuneam mai sus că a făcut schimb de material genetic cu strămoșul lui Corona (care provenea din rezervorul de la lilieci), dându-i cheia de intrare în plămânii omului (aceasta fiind una din modificările incluse în cei 4%), adică domeniul RBD (receptor-binding domain) al proteinei Spike, care se leagă de receptorul ACE2. 
  • Arealul de răspândire al pangolinilor este la sud de China și este … enorm. Din cel mai îndepărtat punct al arealului până în Wuhan sunt 4.300 km, în linie dreaptă. 

Andersen și colaboratorii, 2020, demonstrează în revista Nature Medicine (aici), că pangolinul poate „pasa” coronavirusul oamenilor, dar pot fi și alte specii bune „pasatoare”. Deci Corona putea sări în om (și ulterior perfecționa, prin selecție naturală) oriunde trăiește pangolinul +  cel puțin în China, unde se știe că este introdus ilegal, contrabanda fiind la cote maxime în prezent, conform studiului de aici

În contextul informațiilor de mai sus, a lega pandemia actuală de Institutul de Virologie din Wuhan este pură speculație. 


În loc de concluzii (pe care le găsiți în filmul de aici), vă spun doar atât: înainte de a vă pierde vremea și nervii cu teorii ale conspirației, săpați după informația primară. Dacă nu o înțelegeți, nu vă refugiați în fața ecranului TV sau site-urilor obscure, ci „sunați un prieten” cercetător; știți voi, categoria aia de bugetari subfinanțați și cu raportul cel mai mic din Europa la mia de locuitori.