Costul performanței în cercetare: 70 de milioane euro anual

Lăsând la o parte subfinanțarea cronică, sistemul românesc de cercetare suferă și mai mult din cauza lipsei predictibilității. Chiar și în condițiile unui buget pentru cercetare ce ne clasează la coada Europei, România ar avea enorm de câștigat investind o cotă parte din acest buget în mod constant și predictibil în proiecte naționale de cercetare de tip Postdoc (PD), Tinere Echipe (TE) și Proiecte de Cercetare Exploratorie (PCE).

Concret, ar trebui ca în fiecare an în luna martie, spre exemplu, să fie lansate simultan cele 3 competiții de proiecte naționale. La bugetele prevăzute în prezent pentru cele 3 tipuri de proiecte încărcătura bugetară pentru 150 de proiecte PD, 100 x TE și 100 x PCE ar fi de 75 milioane lei pe an; „peanuts money”, vorba englezului, comparativ cu impactul pe care l-ar avea o astfel de măsură. 75 de milioane din cele minim 1.600 milioane lei pe care le cheltuie România anual prin MCI.

Precizăm însă că bugetele alocate acestor proiecte sunt insuficiente pentru a susține echipe solide de cercetare și pe termen lung. Astfel, ele trebuie cel puțin dublate. Spunem asta deoarece la cum sunt în prezent ele par gândite pentru cercetători deja angajați într-o instituție și care au deja un salariu de bază asigurat prin finanțare instituțională (prin universitate sau Academia Română, de exemplu). Ce nu se ia în calcul este faptul că în România există cerecetători care chiar dacă sunt angajați pe perioadă nedeterminată nu au salariul de bază asigurat (vezi cele câteva mii de cercetători din INCD-uri). În plus, în alcătuirea unei echipe de cercetare vor fi prevăzute posturi vacante, ce vor fi ocupate de persoane angajate pe perioadă determinată, cărora trebuie să li se asigure salariul complet din proiect. De exemplu, din bugetul de 850.000 lei al unui proiect PCE, dacă directorul de proiect ar vrea să angajeze un postdoc cu normă întreagă ar trebui să aloce pentru aceasta minim 160.000 lei în cele 30 de luni ale proiectului (calculat cu un salariu net de 3.000 lunar); adică aproape 20% din buget. Dacă mai adăugăm la aceasta salariile complete pentru doi studenți doctoranzi și pe cel al directorului de proiect …

Propunem deci alocarea anuală a minim 300 de milioane (din cele 1.600) pentru finanțarea proiectelor PD, TE și PCE. Pentru calculul acestei sume am considerat alocarea a 300 mii lei pentru un proiect PD de 24 de luni, 900 mii lei pentru un TE de 36 de luni și 1,5 milioane lei pentru un PCE de 36 de luni. Considerăm bugetele TE și PCE ca fiind minimul necesar pentru a exista posibilitatea atragerii de resursă umană de pe piața internațională.

În continuarea acestei propuneri, îndemnăm decidenții politici să aibă curajul să aloce 50% din fondurile destinate cercetării prin competiții naționale destinate ansamblului de subprograme din PNCDI 3. Sistemul competitiv de alocare a banului public în cercetare, însoțit de o evaluare transparentă și riguroasă, folosind evaluatori internaționali, sunt din punctul nostru de vedere „ingrediente” obligatorii pentru redresarea cercetării românești. Folosirea acestora este imperios necesară pentru evitarea conflictelor de interese și pentru a exista certitudinea că nivelul lor calitativ este net superior aplicanților.

Asigurarea unei continuități în finanțarea celor 3 programe de cercetare oferă cercetătorului mult dorita predictibilitate, în baza căreia să-și organizeze cariera. Bugetarea anuală a lor ar permite unui proaspăt absolvent de doctorat să acceseze bani prin programul PD, ulterior să crească și să se dezvolte cu un proiect de tip TE, pentru ca mai apoi să devină un cercetător matur, pe modelul vestic al „Principal Investigator”, având propria lui echipă de cercetare.

Ce se întâmplă în prezent în România? Păi să vedem:

(i) Competițiile PD sunt o raritate, ciuntind carierea unui cercetător încă de la început. Spuneam într-un articol anterior de pe blog că un cercetător care și-a terminat doctoratul în 2013 nu a putut aplica pentru un astfel de proiect decât în 2017;

(ii) Competițiile TE și PCE nu au nici ele consecvență și mai mult, sunt lovite de ajustări din mers ale bugetelor deja contractate – vezi comunicatul Ad Astra pentru detalii;

(iii) Chiar și când sunt lansate astfel de competiții evaluarea lor trenează la nesfârșit, reușindu-se „performanța” ca proiecte depuse în luna martie 2012 să fie contractate la mai bine de un an de la depunere, în luna mai 2013 (vezi competiție PD 2012), în condițiile în care Ordinul de lansare al competiției prevedea contractarea în luna septembrie 2012 (deci o întârziere de 7 luni la contractare). Competiția PD de mai sus este doar un exemplu dintr-un lung șir, din păcate;

(iv) În prezent avem competiții de tip PD și TE pentru care evaluarea trebuia finalizată în aprilie a.c. Cu toate acestea în prezent nici măcar nu sunt alocate toate fișele de evaluare evaluatorilor. În acest context ne arătăm indignarea că în timp ce resursa umană este neglijată, prin ne-evaluarea la timp a proiectelor respective, se lansează în pripă competiții noi (vezi PCCDI) cu bugete consistente (7,5 milioane per proiect versus 0,45 cum e în cazul TE, de exemplu) și evaluare făcută la fel de în pripă (două săptămâni, conform pachetului de informații); Ordinul de lansare al competiției PCCDI este în prezent chiar contestat în instanță pe motiv că ar conține prevederi nelegale – vezi dosar 5967/2/2017 de la Curtea de Apel București.

(v) Pachetele de informații în baza căroara se lansează competițiile nu au fost, după cunoștințele noastre, niciodată respectate, evaluarea precum și întârzierile în alocările bugetare constituind principalele încălcări ale acestora.

Toate cele de mai sus conturează un trecut, prezent și viitor sumbru pentru resursa umană din cercetarea românească, dacă nu se intervine rapid prin măsuri similare celor propuse de noi mai sus.