Reacție la interviurile recente ale ministrului cercetării dl Lucian Georgescu

(completat în 11 septembrie)

În contextul apariției proiectului de OUG de rectificare a legii bugetului aducem următoarele completări articolului nostru:


La puțin timp după publicarea articolului nostru de mai jos a apărut și știrea că cercetarea pierde 318 milioane la rectificarea bugetară, lucru confirmat de documentul aflat pe site-ul MF.

Așa cum spuneam în articol „s-a format parcă un reflex al clasei politice ca atunci când se fac rectificări bugetare negative cercetarea să fie prima lovită”.

La nivel declarativ guvernanții promit marea cu sarea:

  • programul actual de guvernare  prevede o creștere cu 30% a bugetului cercetării
  • ministrul cercetării declară în interviul acordat Digi 24 că bugetul cercetării va fi „cu siguranță mai mare” (decât 2016, n.r.)

Să punem cifrele pe hârtie:

  1. Legea 339/2015 a Bugetului de stat pe 2016 prevede 2,38 mld lei pentru cercetare;
  2. Execuția bugetară a fost de 1,8 mld la 31 decembrie 2016;
  3. Legea 6/2017 a bugetului de stat prevede 2,01 mld lei + 482 milioane credite de angajament pentru anul în curs;
  4. OUG de modificare a L 6/2017 include o rectificare negativă de 318 milioane pentru cercetare.
  5. Ce bani rămân pentru 2017? 2,01 mld – 318 milioane = 1,692 mld

Constatăm deci că bugetul cercetării nu a crescut cu 30%, cum prevede programul de guvernare, ci din contră, a scăzut. În plus, după rectificarea bugetară ponderea creditelor de angajament (despre impactul lor negativ vorbim mai jos) din bugetul total va fi de > 20%, iar execuția bugetară (exclusiv creditele de angajament) se va situa sub nivelul anului 2016 (1,69 mld vs. 1,8 mld); asta în condițiile în care vor fi cheltuiți toți banii prevăzuți în OUG de rectificare a bugetului.

În contextul în care (i) arătam mai jos (figura 1) că România este printre codașele UE la fondurile pe care le alocă cercetării; (ii) rectificările bugetare lovesc constant cercetarea; (iii) MCI cedează Armatei (MAPN) unul din Institutele Naționale de Cercetare-Dezvoltare (declinându-și astfel capacitatea de a-l gestiona); (iv) fenomenul de „brain drain” este constatat și acceptat de către guvernanți dar nu sunt propuse măsuri sustenabile de stopare și reversie a lui; (v) consiliile consultative din subordinea MCI și MEN sunt constant înlocuite (neputând să elaboreze politici publice coerente și de durată pe care să le propună guvernanților); (vi) lipsa predictibilității în finanțarea cercetării, cu sincope în programele de cercetare și diminuări ale bugetelor proiectelor de cercetare deja contractate; și lista ar putea continua…

Propunem adoptarea unui model funcțional și matur de gestionare a banilor din cercetare ca cel reprezentat de National Science Foundation (NSF), la care face referire și dl ministru mai jos, pus la adăpost de ingerințele factorului politic. Prin al său National Science Board (NSB), format din „nume grele” ale cercetării, sunt elaboare politicile publice din cercetare ale SUA încă din 1956, cu rezultatele pe care le vedem în prezent. Formarea unui astfel de consiliu și în România, alături de o agenție de finanțare pe modelul NSF are șansa de a reabilita sistemul de cercetare autohton.


– publicat în 8 septembrie:

Interviul acordat TVR poate fi accesat aici.

Comentariile noastre:

A.Grantul CDI Carol I” la care face referire dl ministru impune câștigătorilor „să urmeze o universitate în România și după terminarea studiilor de licență să urmeze studii doctorale în România, inclusiv în cotutelă, si să lucreze cel puțin 4 ani în activități de dezvoltare tehnologică într-o unitate CDI cu capital majoritar de stat (institut sau universitate) sau privat din România.”

Din punctul nostru de vedere aceste limitări sunt contraproductive și pot altera ireversibil carierea unui tânăr cercetător în contextul în care perioada doctorală și postdoctorală se pretează cel mai bine activităților de cercetare în afara țării. A se vedea și articolul recent de pe blogul nostru, semnat de Octavian, în care sunt descrise bunele practici din domeniu în privința specializărilor postdoctorale.

Dl ministru remarcă în interviul de mai jos, acordat Digi 24, că nu poate exista cercetare fără un stagiu în străinătate, d-lui fiind beneficiar direct al unuia, în Franța.

Numărul mic de aplicanți pentru bursele Carol I (câteva zeci) sunt o reflecție a realității românești, care nu este atractivă pentru segmentul tânăr de cercetători, puțini alegând să fie constrânși de limitările de mai sus. Oricum, așteptăm cu interes publicarea rezultatelor finale ale acestei competiții.

În plus, restricțiile acestui program aduc aminte de programul de burse al Guvernului României în care din totalitatea bursierilor niciunul nu a fost angajat într-o instituție de stat, deși aceasta era o condiție contractuală pentru respectiva bursă.

B. Este meritorie încercarea dlui ministru de a ridica bugetul cercetării la 0,45% din PIB anul acesta, din perspectiva execuției bugetare, dar trebuie remarcat că Strategia Națională de CDI 2014-2020, adoptată prin HG 929/2014 (când la guvernare era tot partidul din care face parte d-lui), prevede pentru anul în curs un buget de 0,63% din PIB. Relaționat cu problema bugetului reporterul TVR face referire doar la datele din 2013 încoace, însă așa cum se poate observa din Figura 1, România este printre codașele Europei la procentul din PIB alocat cercetării din 2007 încoace.

Figura 1. Procentul din PIB alocat cercetării în statele UE

C. Probabil că printre evaluatorii europeni ai proiectelor din cadrul Orizont 2020 sunt prezenți și unii care iau în considerare alte aspecte decât valoarea propunerii de proiect pe care o analizează și pot defavoriza aplicația prin punctajul acordat. Dar trebuie de asemenea remarcat că programul Orizont 2020 are subprograme bugetate consistent tocmai pentru a dezvolta sistemul de cercetare al țărilor europene de eșalon secund. Spre exemplu, anul acesta sunt alocați 121 milioane EUR pentru subprodgramul Speading Excellence and Widening Participation, care se adresează următoarelor țări: Bulgaria, Croatia, Cipru, Cehia, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Luxemburg, Malta, Polonia, Portugalia, România, Slovacia și Slovenia.

*mai mult despre evaluare și evaluatori la punctul I de mai jos.

D. Ordinul comun al MCI și MF privind regulile de acordare a scutirii pentru impozitul pe profit pentru proiectele de cercetare este binevenit, însă și acest normativ a suferit câteva modificări pentru a ajunge la forma de azi, creând la început confuzie și nemulțumire chiar, făcând nejustificat diferențierea între cercetarea fundamentală și cea aplicativă (doar aceasta din urmă fiind scutită în primă fază de impozitul pe profit). Un al articol recent de pe blogul nostru, semnat de Mihai, include această măsură fiscală printre puținele aspecte pozitive din cercetarea românească a ultimilor ani.

E. Afirmația dlui ministru, venită în contextul nivelului maxim al salariilor brute pentru proiectele de cercetare cum că „nimeni nu-și face salariul întreg de pe cercetare” este contrazisă cel puțin prin existența a 15.000 de cercetători din INCD-uri, IAR-uri și alte institute de cercetare care sunt pontați exclusiv pe proiecte de cercetare. Afirmația de mai sus este într-adevăr valabilă în cazul cadrelor didactice, care își completează norma didactică cu activități de cercetare, lucru cu care dl ministru este familiarizat, fiind profesor universitar la Univ. din Galați.

F. Execuția bugetară de 75% pe 2016 este cel puțin discutabilă, în contextul în care este cea mai mare din 2011 încoace, astfel (în miliarde lei):

2016 – 1,8
2015 – 1,6
2014 – 1,2
2013 – 1,2
2012 – 1,2
2011 – 1,3                 (sursa: MCI)

Din păcate s-a format parcă un reflex al clasei politice ca atunci când se fac rectificări bugetare negative cercetarea să fie prima lovită. Ceva similar s-a întâmplat și anul anterior, când creșterile salariale ale personalului didactic au fost suportate de facto prin realocarea banilor de la ANCSI, când aceasta era în subordinea MENCS. Așadar este inutil să comparăm o cifră de 2,2 miliarde lei, cât avea bugetul cercetării prevăzut inițial în Legea bugetului de stat pentru 2016 cu execuția bugetară și să concluzionăm că cercetarea nu a fost capabilă să atragă/execute decât 1,8 miliarde lei.

G. Nu împărtășim opinia dlui ministru cum că știința evoluează în prezent cu „pași mici” și cu atât mai mult suntem în dezacord cu d-lui în privința descoperirii bossonului Higgs, care nu este nicidecum un „pas mic” (Lucian fiind chiar unul din cei care au participat la descoperirea acestuia).

Interviul acordat Digi 24 poate fi accesat aici.

Comentariile noastre:

H. Dl ministru ne asigură că există „cash-flow” la Minister, lucru îmbucurător, dar remarcăm în același timp că bugetul cercetării de anul acesta include peste 400 milioane sub forma creditelor de angajament; cu alte cuvinte bani ce trebuie cheltuiți de sistemul de cercetare în anul curent, dar cu recuperarea lor în 2018, din bugetul de stat pe anul viitor. Suntem sceptici că, în condițiile în care bugetul cercetării în România s-a situat invariabil în jurul valorii de 1,7-1,8 miliarde pe an, situația va fi mai favorabilă anul viitor.

Utilizarea acestor credite de angajament obligă practic instituții publice precum INCD-urile să se împrumute și să plătească dobânzi (pe care Ministerul nu le decontează) pentru a utiliza banii contractați sub formă de credit de angajament. Prin urmare, considerăm utilizarea acestei măsuri fiscale ca fiind contraproductivă pentru sistemul de cercetare în acest moment, puține instituții având rezerve (i.e., „cash-flow”) pentru a acoperi creditele de angajament fără a se împrumuta.

Observăm chiar și în cazul finanțărilor pentru mobilități în afara țării, la care face referire dl ministru, că jumătate din bugetul unei burse de mobilitate este credit de angajament, iar sumele alocate INCD-urilor, prin programul Nucleu includ 50% astfel de resurse financiare pentru faza a doua din 2017. Ne putem închipui exemplul în care un angajat al unui INCD dorește să aplice pentru o bursă de mobilitate, iar aceasta îi este refuzată de conducere, pe motiv că bugetul este deja supraîntins cu credite de angajament pentru plata salariilor de bază ale angajaților.

I. Problema evaluatorilor a fost intens dezbătută în spațiul public și în mediul academic. Cu toate acestea îl contrazicem pe dl ministru când afirmă că NSF (National Science Foundation, SUA) folosește doar evaluatori americani:

(i) selecția evaluatorilor la NSF se face exclusiv pe baza competențelor și prestigiului lor și nu apare nicio referire la naționalitatea lor (All proposals are carefully reviewed by a scientist, engineer, or educator serving as an NSF Program Officer, and usually by three to ten other persons outside NSF who are experts in the particular fields represented by the proposal. Proposers are invited to suggest names of persons they believe are especially well qualified to review the proposal and/or persons they would prefer not review the proposal. These suggestions may serve as one source in the reviewer selection process at the Program Officer’s discretion); de asemeneea, un lucru foarte important: nu se cere acestora nicio declarație de la conducerea instituției pentru a „valida” calitatea cercetătorului;

(ii) nu știm ce surse are dl ministru când afirmă că NSF utilizează exclusiv evaluatori americani atâta timp cât instituția americană nu face publice listele evaluatorilor folosiți.  Vă putem spune în schimb din propria experiență (doi dintre autorii acestui blog având diplomă de doctor de la universități americane) că printre evaluatori se află și persoane din afara SUA, acest lucru fiindu-ne confirmat de colaboratorii/mentorii noștri de peste ocean.

(iii) afirmația cum că evaluatorii internaționali nu au fost eliminați din procesul de evaluare este discutabilă, având în vedere că la ultima competiție de proiecte naționale (PCCDI, cu un buget consistent, de aprox. 360 milioane lei) cererea de finanțare a fost depusă în limba română. Interpretarea noastră este că o măsură de acest gen elimină evalutorii internaționali din procesul de evaluare.

(iv) referirile la faptul că țări precum Suedia și Portugalia ar utiliza doar evaluatori naționali au fost contestate de un comunicat recent al Asociației Ad Astra, rămas din păcate fără răspuns din partea dlui ministru.

Încheiem cu un citat și un extras din articolul nostru anterior de pe blog:

Science knows no country, because knowledge belongs to humanity, and is the torch which illuminates the world.”  Louis Pasteur

[…] În România există două culturi sau tabere, care se diferențiază prin modul în care se raportează la ceea ce înțeleg prin „cercetare națională”. […] nu poate exista un punct de echilibru între cele două tabere ci  asistăm permanent la un proces de pendulare intre cele două culturi. […]E important de mentionat că noi, autorii acestui articol, suntem adepții culturii liberale a cercetării. […]


Abrevieri: ANCSI – Autoritatea Națională pentru Cercetare Științifică și Inovare; CDI – Cercetare Dezvoltare Inovare; IAR – Institut al Academiei Române; INCD – Institut Național de Cercetare-Dezvoltare; MCI – Ministerul Cercetării și Inovării;  MENCS – Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice; MF – Ministerul Finanțelor; PCCDI – Proiecte complexe realizate în consorţii CDI


 

Un comentariu la „Reacție la interviurile recente ale ministrului cercetării dl Lucian Georgescu”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Enter Captcha Here : *

Reload Image