Etichetă: MCI

Boala raportărilor de producții record la hectar

Acum un an, Ministerul Cercetării și Inovării (MCI) publica pe site-ul oficial un comunicat cu titlul „Progres în inovare recunoscut la nivel mondial. România a urcat pe Locul 42”. Se făcea referire la Global Innovation Index 2017 (GII) care arăta, într-adevăr, un salt de patru locuri față de 2016. Lucru lăudabil am zice, atâta doar că locul respectiv ne punea (din nou) la coada Uniniunii Europene, surclasând doar Grecia la acea vreme. Se spunea, de asemenea, cu emfază, că România a obținut un scor de „39,2 pe o scară de la 0 la 100” la capitolul „hotspoturile invenției”. Atâta doar că „Rep. Moldova a obținut 48,7 puncte, iar Kazahstan 58,1. Cu alte cuvinte, suntem în declin.” – extras din comunicatul Ad Astra ce cataloghează Raportul de final de an al MCI ca „între laudă de sine și fake news”. 

Anul acesta Ministerul Cercetării publică un comunicat în care apelează la un alt clasament care vizează inovarea, cel realizat de Bloomberg, nu cel larg acceptat la nivel mondial – Global Innovation Index, realizat de experți ai Universității Cornell (SUA), INSEAD (The Business School of the World) și WIPO (World Intelectual Property Organization). Lista experților în domeniu care au participat la elaborarea documentului poate fi consultată în Anexa 5 a celui mai recent raport (2018).

Clasamentul Bloomberg include 60 de țări, în timp ce GII include 126, fiind deci mai comprehensiv și un etalon mai bun la nivel mondial. Chiar dacă în GII suntem în treimea superioară, tot la coada Uniunii Europene suntem, fiind surclasați chiar și de țări precum Republica Moldova, Vietnam și Ucraina. 

De ce face Ministerul jongleria aceasta în privința clasamentelor? Pentru că în raportul GII din 2018 am căzut pe locul 49 (de pe 42), adică stăm chiar mai rău decât eram în 2016, an la care se raportau cei de la MCI anul trecut ca să arate cât suntem de tari. 

Haideți totuși să ne uităm la rubricile relevante pentru cercetare și dezvoltare ale clasamentului realizat de Bloomberg. Doar două dintre cele șapte categorii sunt cu adevărat importante pentru a clasifica cercetarea și dezvoltarea dintr-o țară. Una este „R&D Intensity”, categorie în care ne aflăm pe locul 55 din 60 de țări, iar cealaltă este „Researcher Concentration”, categorie în care ocupăm fruntașul (Not!) loc 47/60. S-ar mai putea argumenta că încă o categorie este relevantă, anume „Patent Activity”, în care ocupăm locul 24, însă suntem rezervați în această privință. În notele de subsol este explicat că acea categorie include și patentele naționale (adică cele de la OSIM) motiv pentru care suntem rezervați în utilizarea ei cu scopul de a măsura inovarea în România. Știți foarte bine de avântul cu care românii participă la Salonul de Inventică de la Geneva … La fel de bună participare avem și când vine vorba de a completa formulare pentru brevete naționale, care colectează ulterior praful de cele mai multe ori. Vă provocăm să găsiți un brevet OSIM care să fi adus inventatorului 100.000 EUR câștig, adică să fi fost destul de valoros în industrie pentru a fi cumpărat de companii.

Deci, două categorii mari și late în care suntem pe locurile 55/60, respectiv 47/60. În ambele categorii suntem depășiți de țări precum Bulgaria, Serbia sau Croația, ca să ne referim doar la „țările vecine și prietene” din Europa Centrală si de Est. 

Din punctul nostru de vedere, chiar și acest clasament realizat de Bloomberg arată că cercetarea, dezvoltarea și inovarea din România se situeaza undeva în colbul tobei de eșapament (cel puțin a UE). 

Când veți lăsa bătutul cu pumnul în piept, laudele și naționalismele nefondate? De câte semnale de alarmă mai aveți nevoie pentru a înțelege că nu suntem deloc fruntași în acest domeniu, ci ne afundăm în prăpastie pe an ce trece? Cănd vă va fi clar că pe zi ce trece avem de recuperat tot mai mult, indiferent de clasamentul folosit? 

PS: Puțină consecvență, vă rugăm, dragi meciști. Dacă pornim să ne dăm mari cu GII, atunci cu acesta să rămânem; nu tot schimbăm măsura, doar ca să crească producția la hectar.

Bugetul cercetării în cădere liberă vs. promisiunile programului de guvernare

Programul de guvernare actual, la fel ca toate cele de după guvernarea tehnocrată, prevede „Creșterea bugetului alocat cercetării cu aproximativ 30% anual”.

Vă explicăm mai jos cum este de fapt vorba de o „creștere negativă” (că tot e asta formula preferată): -20%, -25% și -23% (după principiul matematic „Liviu Pop”) pentru cei 3 ani de guvernare (2017-2019).

Când actuala putere politică a preluat conducerea Guvernului tehnocrații alocaseră prin Legea Bugetului 2,17 miliarde lei cercetării și cheltuiseră efectiv la final de an 1,77 miliarde lei. Dacă vorbim de alocări bugetare, așa cum se vorbește în programul de guvernare, 30% creștere ar fi însemnat pentru 2017 un buget de 2,82 miliarde lei. În realitate în 2017 au fost alocați prin legea bugetului 1,72 miliarde, adică -20% față de alocarea din 2016. Cifra de 2,21 miliarde lei din grafic include și creditele de angajament de care a dispus Ministerul Cercetării prin legea bugetului (adică 487 milioane lei). Creditele de angajament reprezintă bani pe care Guvernul nu-i are dar le promite instituțiilor cu care are contract să-i dea înapoi din bugetul anului următor (2018). Cu toate acestea, execuția bugetară pe 2017 (i.e., cheltuieli la final de an), a fost mai mică decât banii alocați prin legea bugetului. Altfel spus, s-au utilizat credite de angajament, în timp ce banii lichizi nu au fost cheltuiți, întorcându-se la Ministerul Finanțelor. Folosirea acestor credite de angajament înseamnă că, spre exemplu, Institutele Naționale de Cercetare-Dezvoltare s-au dus la bănci și au făcut împrumuturi, cu promisiunea că Guvernul le va da banii în 2018. Evident că dobânzile percepute de bănci nu au mai putut fi deduse din sumele primite în 2018 de la Guvern, constituind găuri în bugetul Institutelor.

Prin legea bugetului de stat pe 2018 s-au alocat cercetării 1,64 miliarde lei, adică -25% față de alocările din timpul tehnocraților și chiar mai puțin decât se alocase în 2017 (nu uitați, programul de guvernare prevede o creștere anuală cu 30% a alocărilor spre cercetare. Din cei 1,64 miliarde lei alocați, doar 1,4 miliarde lei au fost și cheltuiți anul trecut, aici fiind inclusă și plata creditelor de angajament din anul precedent (aproximativ 165 milioane lei). Deci bugetul efectiv cheltuit pentru activități de cercetare în 2018 a fost de 1,235 miliarde lei.

În proiectul de lege a bugetului de stat pe anul curent se prevede un buget pentru cercetare de 1,79 miliarde lei, adică -23% față de alocările din timpul tehnocraților. 

De remarcat și faptul că execuțiile bugetare din 2017 și 2018 au fost identice, cu toate că pentru anul 2018 s-au cheltuit în realitate mai puțini bani (vedeți paragraful de mai sus), în timp ce PIB-ul a urcat constant – deci scăderea alocărilor bugetare pentru cercetare este și mai drastică în realitate. 

Am stat totuși și ne-am gândit, poate găsim o logică pentru creșterile acestea negative. Și am găsit una, conformă cu principiul „Liviu Pop” din matematică: scade, dar de fapt crește.  Alocările bugetare pe 2019 sunt de fapt cu 27% mai mari decât execuția aia amărâtă de 1,4 miliarde lei de anul trecut 😉

În concluzie, cercetarea primește din ce în ce mai puțin de la bugetul de stat, prin alocările din lege, pierdere potențată de creșterea PIB-ului. Dacă mai încercă să vă vândă cineva gogoși cum că este respectat programul de guvernare, arătați-le graficul de mai sus și procentele roșii din el.

PS: Atunci când ieși dintr-o groapă adâncă, fiecare pas mic în sus pare ceva excepțional, însă uitându-te la imaginea de ansamblu uneori realitatea e că te deplasezi ca melcul: un an un pas în sus, după ce anul trecut ai alunecat doi pași în jos.

Proiecție asupra cercetării românești în 2019

În așteptarea reîntoarcerii din viitor a ministrului și secretarilor de stat de la Ministerul Cercetării și Inovării, precum și luând în considerare: 

  • Proaspătul raport al UE (10 ian 2019) în privința cheltuielilor pentru cercetare-dezvoltare, ce ne plasează pe un „onorant” loc 28 între statele membre;
  • Execuția bugetară (lipsă) pe 2018 a MCI;
  • Legea bugetului de stat (lipsă) pe 2019, cu efectele sale în cercetare, așa cum punctează Ad Astra.
  • Raportul pe 2018 al Ministerului Cercetării și Inovării (MCI), pe care l-a întocmit Doi Mici și un Anc în locul ministrului (nu, nu am fost subcontractați pentru asta); 
  • Pamfletul de final de an, unde constatam că „neaua se așterne agale peste cercetarea românească, favorizându-i hibernarea, iar meciștii (adică cei de la MCI) taie porcul și evaluează Programul Nucleu”.

Ne-am gândit să facem o proiecție pe 2019 și să arătăm unde se vor duce cele 1 – 1,5 miliarde de lei de la bugetul de stat.Dar ca să facem proiecții trebuie să aruncăm o privire în trecut și în prezent. 

Trecutul : 

  • Cei care conduc cercetarea românească de ani buni încoace nu pot cheltui puținul din punguța zvârlită lor de Ministerul Finanțelor an de an. Mai jos este un grafic comparativ preluat din comunicatul Ad Astra unde se observă alocările bugetare prin Legea Bugetului de Stat, execuția bugetului la final de an și cifrele fantasmagorice prevăzute în Strategia Națională de Cercetare, sub formă de procent din PIB.
  • Majoritatea banilor din cercetare se alocă discreționar, doar un sfert din aceștia fiind alocați prin competiții naționale, mai mult sau mai puțin transparente.
  • România nu a făcut o evaluare riguroasă a Institutelor Naționale de Cercetare-Dezvoltare (INCD), a celor din subordinea Academiei Române (I-AR), precum și a Universităților, pe partea de cercetare, sau dacă am făcut un prim exercițiu în 2011, pentru prima categorie, nu ne-a plăcut ce am aflat și am preferat să ascundem rapoartele. 

Prezentul: 

  • Suntem țara din cadrul UE care alocă cel mai mic procent din PIB pentru cercetare – 0,5% din care Statul contribuie cu mai puțin de jumătate (punct care putea fi trecut și mai sus la „trecut”, având în vedere că asta se întâmplă de ani buni, cu mici variațiuni, interschimbând ultimul loc cu Malta, Cipru sau Bulgaria).
  • Nu avem buget de stat pe 2019, iar după ce acesta va fi aprobat vor trece săptămâni bune până se vor semna documentele între MCI și unitățile executive și încă câteva până vor intra primi bani în conturile instituțiilor de cercetare-dezvoltare din România. Și acest punct poate fi listat mai sus, la „trecut”, fiind deja o practică cu care ne-au obișnuit politicienii. Ciudat cum politicienii dau comandă cercetătorilor în timpul sărbătorilor de iarnă (27 decembrie) să scrie proiecte cu termen limită de depunere 5 ianuarie (vezi calendarul de aici aferent „competiției” Nucleu, din timpul domniei lui Lucian Georgescu), dar ei nu sunt în stare să facă un proiect de buget pe care pot lucra de când termină culesul strugurilor, până desfac șampania de 1 decembrie, de exemplu. Recent chiar, aceeași „competiție” Nucleu s-a lansat având termen de depunere două săptămâni, dar cu proiecte gândite pe 4 (patru) ani. Reformulăm deci întrebarea: stimați politicieni, dacă tot aveți atâta încredere în capacitățile noastre de proiecție bugetară și științifice, nu mai bine ne lăsați să ne gospodărim singuri și voi să vă vedeți pe mai departe de plimbările prin țară și străinătate, cu ale căror poze geme pagina de Facebook și website-ul MCI?
  • Schimbăm miniștri precum regina Marii Britanii mănușile în decursul unei zile.
  • Cireașa de pe tort: avem un ministru al cercetării care crede că oamenii vin din viitor și în același timp calcă în picioare teorii științifice. 

Viitorul 

Așa cum se observă în graficul de mai sus alocările și execuțiile bugetare sunt relativ constante de-a lungul anilor, deci nici pentru 2019 nu ne așteptăm la miracole, învârtindu-ne tot în jurul a 1,5 miliarde lei pe care îi va fi cheltuit MCI-ul la final de an, chiar dacă e posibil ca prin Legea Bugetului de Stat să primească inițial mai mult. Menționăm că pe lângă cele 1,5 miliarde alocate MCI, Academia Română primește, prin filă de buget, în jur de 400 milioane lei anual. Academia Oamenilor de Știință din România și alte asemenea căpușe mai ciupesc și ele câte un pic (10 milioane în cazul AOSR) din bugetul statului (că deh, cum să rămână dl Ion Iliescu doar cu pensie de fost președinte, iar Ecaterina Andronescu doar salariu de la UPB, cel de ministru, plus alte comitete și comisii din care face parte).

Când vorbim însă de alocări bugetare în cercetare ne referim în special la bugetul MCI, distribuit pe categorii de cheltuieli conform graficului de mai jos, care variază foarte puțin de la an la an. 

Cheltuirea banilor are ca bază legală în principal legea cercetării (OG57/2002) și legislația secundară, cum e HG 924/2014 de aprobare a Strategiei Naționale de Cercetare-Dezvoltare-Inovare (SNCDI), sau HG 583/2015, de aprobare a Planului Național de Cercetare-Dezvoltare-Inovare (PNCDI). Atât e de secundară această legislație încât nici măcar Guvernului nu-i pasă de ea – vezi graficul de mai sus, cu alocările bugetare ca procent din PIB. Ca exemplu concret, Guvernul a alocat cercetării 0,14% din PIB, în condițiile în care HG 924/2014 prevedea 0,72% din PIB. 

În acest context, în care Guvernul României nu-și respectă nici propria Strategie de Cercetare, ne întrebăm cum naiba va face față mandatului de 6 luni la Președinția Consiliului UE?! Și se pare că nu suntem singurii care se întreabă asta. Mai multe detalii în articolul Science|Business Can Romania deliver Horizon Europe? Kurt Deketelaere, președintele Ligii Europene a Universităților de Cercetare, ce reunește nume grele precum Oxford, Sorbona, Cambridge etc., nu se sfiește să-și declare temerea că „președenția româna va fi una ratată”.  

Ca o paranteză, mai mare, alocările bugetare ne plasează totuși pe primul loc în UE ca procent din PIB alocat cercetării de către Stat, cu 32%, în timp ce la polul opus se află state precum Danemarca (2%), Irlanda (5%) sau Marea Britanie (7%) – vezi pagina 4 a raportului recent publicat de UE. În statele date ca exemplu marea majoritate a banilor investiți în cercetare provin din mediul privat. Decidenții noștri politici vor defila probabil cu acest raport pe ecrane, la radio și presa scrisă, mândri că suntem statul cu alocarea bugetară cea mai mare din PIB. Dacă vor face asta vor da dovadă, pentru a nu știm câta oară, că nu au habar cu ce se mănâncă cercetarea. De ce? Pentru că o pondere mai mare a alocărilor de la bugetul de stat se traduce în sistem de cercetare neatractiv pentru mediul privat/de business, care nu investește în acesta. Iar acest loc fruntaș neonorant îl deținem cel puțin de 10 ani, conform raportului de mai sus. Și totuși, este foarte important ca statul să investească masiv într-o primă fază, pentru a pune în mișcare mecanismul instituțional cuplat cu cel de resursă umană care să facă sistemul de cercetare național atractiv pentru mediul privat. Să ne uităm un pic și peste ocean, unde SUA investea masiv fonduri federale în cercetare în anii 60, când ponderea acestora era dublă față de cea a mediului privat. Figura 4-4 a raportului National Science Board de aici (redată și mai jos) vă arată însă evoluția celor două componente de-a lungul anilor, în anii 80 mediul privat preluând deja prima vioară. De remarcat creșterea investițiilor federale în cercetare în anii ultimei crize financiare, compensând scăderea investițiilor din mediu privat. Chiar și acum SUA investește din bugetul federal relativ mult ca pondere din total, dar să nu uităm că SUA investește în cercetare procente bune peste media UE, iar cercetările militare sunt finanțate în principal de către Stat. 

Revenind acum la oile noastre: ce vor face guvernanții cu cei 1,5 miliarde pe care le vom primi pentru cercetare în 2019?

  1. Vor cheltui cam 400 milioane (din cele 1,6 miliarde rezervate pentru patru ani) pe Programul Nucleu. V-am povestit cum cercetătorii au avut la dispoziție două săptămâni să scrie proiecte pentru acești patru ani. Vă dați seama cum au sunat tastaturile în perioada aceasta… Iar despre Programul Nucleu și modul cum se bagă banii în el cu nemiluita v-am spus în articolul nostru Spirala obscură prin care circulă o treime din bugetul public al Ministerului Cercetării și Inovării. Pentru comparație, la nivelul UE, competițiile de proiecte sunt lansate cu minim 2 luni înainte de termenul limită de depunere, dar un termen de 6 luni este uzual. Dar deh, nu au ce să se pună ei cu românii, care conform ministrului vizionar al cercetării, dl Hurduc, au cei mai competenți cercetători în toate domeniile.
  2. Felia din graficul de mai sus destinată Instalațiilor și Obiectivelor Speciale de Interes Național (IOSIN) va crește, pentru a face loc noilor infrastructuri propuse prin PHG-ul de anul trecut. Mai multe detalii găsiți în articolul nostru Haosul și interesele din jurul instalaţiilor şi obiectivelor speciale de interes naţional în domeniul cercetării. Remarcăm însă că acest PHG nu a fost încă aprobat; probabil ca urmare a articolului nostru de blog 😉 Sau s-o fi gândit fostul ministru Valeca că e mai bine să-și trântească un memorandum guvernamental pentru a-și pune deoparte 50 de milioane pentru reactorul nuclear de la Mioveni (ALFRED, pentru cunoscători). * Cam așa merge, din păcate, treaba în România: se dau bani în stânga și-n dreapta fără o evaluare riguroasă a proiectelor și, mai ales, banii se alocă în mod discreționar. Spre comparație, bugetul alocat unui singur proiect (adică ALFRED) este cu 9 milioane mai mare decât cel alocat celor 166 de proiecte câștigătoare în cadrul competiției naționale pentru postdoctoranzi.
  3. ALFRED, este alături de ELI-NP și DANUBIUS-RI, unul din cele 3 mari proiecte de infrastructură pe care le are în prezent România. Toate branduite ca „de viitor” și „cu potențial” de premii Nobel. Între timp însă la ELI-NP aflăm că nu s-a instalat la timp fasciculul gamma, care practic pune pe butuci 3 din cele 5 direcții de cercetare ale proiectului, iar la orizont este procesul în desfășurare cu consorțiul ce trebuia să instaleze fasciculul, acesta acuzând partea română că nu a construit cum trebuie clădirea. Și asta în timp ce chinezii construiesc un laser ce-l va face pe al nostru numai bun de jucat cu pisicile pe perete, fiind de 10x mai puternic. Mai mult, Acad Nicolae Zamfir, coordonatorul proiectului ELI-NP, declara (min 2:50 aici) cu nonșalanță în urmă cu o lună că implementarea proiectului e la zi…* Toate cele 3 proiecte de infrastructură sunt finanțate în bună parte cu bani europeni (mai puțin ALFRED, unde pompăm bani publici pentru moment), dar contribuțiile României nu sunt de neglijat, numai pentru ELI-NP având alocați 300 milioane lei. Contribuția românească (cofinanțarea) la mecanismele de finanțare cu bani europeni este cam 4-5% din bugetul anual al MCI (FEN, în graficul-plăcintă de mai sus). 
  4. Dacă va găsi ministerul evaluatorii mult doriți, care să lucreze pro bono, se vor evalua și finanța proiectele mamut din cadrul Programul Operațional „Competitivitate” (POC) – Axa prioritară 1 (adică Cercetare), tot cu bani europeni. Am scris pe larg și despre acest mecanism în articolul Miliardele de lei pompate de UE în cercetarea românească se înfundă într-un POC. Pe scurt, acesta este ca un borcan cu miere pentru „urșii” din cercetarea românească. Iar urșii aceștia nu s-au mai lăsat păcăliți de vulpe și au găsit 168 de evaluatori (plus panelurile secrete) care au alocat 2,6 miliarde de lei pentru cele 200 de proiecte aflate în derulare. Prin comparație, 584 evaluatori au alocat 0,035 miliarde celor 135 de proiecte câștigătoare în cadrul competiției Proiecte de cercetare postdoctorală. Ceva nu pușcă aici! Care să fie explicațiile? Veți zice probabil că au fost depuse puține proiecte în cadrul competițiilor de tip POC. Sau poate sunt foarte potenți științific cei 168 de evaluatori, acoperind cu expertiza lor o gamă variată de domenii. Da, probabil … * Apropos de evaluatori și munca pe gratis pentru Înalta Poartă ne-am întrebat și încă ne întrebăm cum gândește un ministru care cere asta? Pe de o parte MCI nu e în stare să-și cheltuie banii, dovadă stând execuțiile bugetare deficitare an de an, dar vine cu cerința asta. În plus, hai să fim serioși: proiectele românești nu sunt dintre cele mai atractive pentru a „fura idei” de la aplicanți, deci ce stimulent ar putea avea cercetătorii să facă asta pe gratis?!
  5. Conform spuselor actualului ministru se va lansa o competiție națională nouă, destinată cercetătorilor tineri. Foarte bine! Asta ar trebui să se întâmple anual. Ultima competiție de acest gen a fost lansată în 2016 și au fost necesari cinci miniștri ai cercetării pentru a o finaliza, alături de altele 3, începute tot în „vremuri tehnocrate” (adică PCE, PCCF și PD). Noua competiție va fi lansată în cadrul PNCDI 3, principalul mecanism de implementare al SNCDI 3, unde este inclusă în cadrul Pilonului 1. Va fi interesant de văzut dacă MCI va alege UEFISCDI pentru a gestiona competiția sau se va alege dintre Agenția Spațială Română și Institutul de Fizică Atomică, având în vedere că Legea Cercetării (OG57/2002) a fost anul trecut special modificată pentru a scoate UEFISCDI în afara circuitului de împărțire a banilor de către UEFISCDI – probabil pentru că făceau o treabă bună (dar este loc de îmbunătățire, ca întotdeauna). 
  6. Felia „Finanțarea proiectelor CDI”, din graficul-plăcintă de mai sus, va rămâne cel mai probabil la fel, chiar dacă deschiderea competițiilor naționale a devenit o raritate, iar atunci când se lansează, se alocă bugete consistente direcționate cum se cuvine, mai nou prin folosirea exclusivă a evaluatorilor români. Se ajunge astfel în situații precum: (i) competiția de „Proiecte complexe realizate în consorţii CDI – PCCDI”, lansată în timpul ministeriatului Georgescu (2018), când li s-a permis aplicanților să fie și evaluatori, pachetul de informații al competiției a fost în dezbatere publică patru zile (în loc de 30, cât prevede legea), iar ulterior evaluării s-au modificat bugetele proiectelor câștigătoare, precum și termenele de implementare, prin prelungire. Un alt exemplu vine din timpul ministeriatului Burnete (2018), când s-a lansat; (ii) competiția „Proiecte de dezvoltare instituțională – Proiecte de finanțare a excelenței în CDI” în 13 iulie, cu termen de depunere până în 27. Iulie, luna când până și cercetătorii mai ies din laboratoare și se duc să sintetizeze vitamina D la soare, care pe unde pot. Celor rămași pe baricade (sau întorși din concediu) li s-au dat două săptămâni să conceapă proiecte de dezvoltare instituțională în valoare de 8 milioane lei. 
  7. Din păcate acest punct șapte poate fi preluat mot-a-mot din pamfletul nostru de anul trecut: Fiecare lider de grup va avea minim un cerșetor în grupul de cercetare, acesta urmând să-l consilieze in obținerea finanțării. În mod obligatoriu 1/3 din cerșetorii angajați trebuie să aibă experiență internațională de minim un an, în corelație cu obiectivele cuprinse în Pilonul 2 al SNCDI 3: Excelenţă prin internaţionalizare. Experiența acestora la bătut cu pumnul în masa pentru mai mulți bani va constitui un plus la dosar.

În contextul celor 7 puncte de mai sus, care nu se doresc a fi exhaustive, să vă spunem ce am putea face însă cu cei 1,5 miliarde lei. Misiunea ne este ușurată de comunicatul Ad Astra din 22.08.2018. Pe scurt, dragi politicieni, ne-ați demonstrat că nu puteți gestiona banii din cercetare, sau nu vreți, pentru că e mai ușor să direcționați din pix banii cum vă convine, dar sigur nu pentru a încuraja performanța. Așa că dați cercetătorilor 50% din fondurile MCI și cu restul de 50% finanțați 15 ALFRED-uri, 30 de IOSIN-uri alese după chipul și asemănarea celor care le-au (auto)evaluat, lansați câte o competiție PCCDI anual, iar evaluatorii să încarce în platforma online și o declarație pe proprie răspundere cu acceptul soției/soțului. 

Serios vorbind acum, Ad Astra vă spune că bugetul ăsta mic pe care-l aveți vă permite lansarea anuală a unei competiții de tip Post-doctorat (PD), Tinere Echipe (TE) și Proiecte Complexe Exploratorii (PCE), precum și lansarea unui program pe 3 nivele pentru atragerea în țară a resursei umane performante din cercetare din afara granițelor țării. Totul la numai 0,6 miliarde lei! Poftim, nici măcar nu vă cer 50% din bugetul MCI. Vă rămân bani și pentru Salonul de la Geneva de unde puteți veni încărcați de medalii, și eventual pentru „Conferința Anuală de la Băicoi”, în cadrul căreia vor fi supra-premiate Invențiile de la Geneva, de care vă aminteam în pamflet. 

Lansarea anuală a celor 6 competiții de mai sus, și bugetarea lor multianuală (să nu se trezească cumva un ministru că îl lovește o criză bugetară interplanetară și să modifice din mers sumele), ar asigura o parte din mult dorita predictibilitate și stabilitate în sistem. În baza acestor scheme de finanțare cercetătorii tineri și-ar putea face planuri pentru carieră, iar cei din diaspora ar putea lua în serios posibilitatea de a se reîntoarce.

Cercetare în timpul meciștilor, caltaboșului și rânzei cu păsat

Acesta este un pamflet.
Orice asemănare cu persoane sau fapte reale este pur întâmplătoare.

Salutări de final de an din partea celor Doi Mici și un Anc, pe numele lor Octavian MICu (nume de cod: „gaura neagră”), Mihai MIClăuș („cucuruzul”) și Lucian ANCu („bosonul”).

Cum neaua se așterne agale peste cercetarea românească, favorizându-i hibernarea, iar meciștii (adică cei de la MCI – Ministerul Cercetării și Inovării) taie porcul și evaluează Programul Nucleu ne-am gândit la câteva propuneri de HG-uri și OUG-uri pentru la anul, bineînțeles în concordanță cu Strategia Națională de Cercetare (SNCDI 3), despre care am vorbit mai pe larg aici.

  1. Fiecare INCD să aibă grădina proprie de cucuruz, în concordanță cu Pilonul 3 al SNCDI 3, „Leadership” regional la frontiera ştiinţei şi în tehnologie: străpungeri în domenii strategice. Având parcele de cucuruz în toate cele aprox 50 de Institute Naționale de Cercetare-Dezvoltare, 70 de Institute ale Academiei Române și alte numeroase Institute din Universități și Academiile de Ramură, România va redeveni nu doar grânarul de odinioară al Europei, dar și cucuruzarul acesteia, cu producții la hectar nemaiîntâlnite încă de pe vremea lui Nea Nicu, căpătând astfel o dimensiune regională și de „leadership” în acest domeniu strategic.
  2. Un al doilea PHG va viza încurajarea resursei umane din unitățile de cercetare, în fiecare din acestea urmând a se angaja ascuțitori de creioane (băgători de seamă sunt deja suficienți). Este foarte important ca ascuțitorii să fie oameni, nu mașini automate, acestea putând fi ușor hack-uite de agenturile străine. Astfel se evită furtul de informații prețioase din proiectele de cercetare scrise cu respectivele creioane, în limba română, de „cei mai competenţi cercetători în toate domeniile şi tematicile” pe care România îi are, conform spuselor actualului ministru al cercetării. 
  3. Toate găurile negre din institute vor fi denumite și clasificate in funcție de rata de înghițire a banilor publici. Cel puțin 10 dintre acestea vor purta numele miniștrilor care au semnat începerea sau finalizarea „competițiilor” din cadrul Programului Nucleu, care papă anual un sfert din bugetul ministerului. 
  4. Se va lansa „Conferința Anuală de la Băicoi”, în cadrul căreia vor fi supra-premiate Invențiile de la Geneva, deja încărcate cu medalii de la salonul respectiv. Invitat de onoare va fi Andreea Marin Bănică, care va primi și medalia pentru întreaga carieră, distinsă la Salonul de la Geneva din 2010 cu „medalia de aur pentru  body-ul extensibil pentru copii”.
  5. Dacă tot am ajuns la recunoașterea rezultatelor cercetării românești, este necesară înființarea unui INCD pentru studierea aprofundată a  motoarelor cu apă și a celor cu „apă vie”. Brevetele obținute de pe urma invențiilor rezultate vor fi de interes pentru întreaga industrie auto, mai ales acum când cei de la marile concerne auto germane sunt nevoiți să își înșele cumpărătorii in privința normelor de poluare respectate de mașinile pe care le produc. De asemenea, este nevoie de brevetarea cât mai rapidă a unui flux capacitor 100% românesc. Pentru asigurarea necesarului de energie pentru funcționarea acestuia se poate folosi atât motorul cu apă cât și un perpetuum mobile de producție românească, detaliat aici.
  6. Pentru ca România să rămână între țările cu cercetare de frontieră este necesară lansarea unei competiții de proiecte în parteneriat între institutele de biologie si ROSA. Este, de asemenea, necesară creerea unui IOSIN (Instalații și Obiective Strategige de Interes Național) care să se ocupe cu studierea tardigradelor. Acestea vor fi ulterior folosite de către ROSA pentru călătoriile interplanetare și, de ce nu, către alte universuri în oglindă. Chiar dacă vor apărea acuzații de plagiat, nu ar fi primele în acest domeniu de interes major. 
  7. Fiecare lider de grup va avea minim un cerșetor în grupul de cercetare, acesta urmând să-l consilieze in obținerea finanțării. În mod obligatoriu 1/3 din cerșetorii angajați trebuie să aibă experiență internațională de minim un an, în corelație cu obiectivele cuprinse în Pilonul 2 al SNCDI 3: Excelenţă prin internaţionalizare. Experiența acestora la bătut cu pumnul în masa pentru mai mulți bani va constitui un plus la dosar.
  8. Patronatul din cercetare (PRCP) se va întâlni cu membrii de sindicat din asociația „Pile Cunoștințe si Relații” (PCR) pentru a cerceta din ambele perspective care este cel mai eficient mod de a aduce elogii conducătorilor iubiți. În urma discuțiilor se va redacta cel puțin un articol publicat într-o revistă „de casă” indexată ISI și un comunicat remis ministrului cercetării, de genul celui de aici; eventual încheiat cu „Sărumâna Conașule!”.
  9. Îi propunem dlui Emil Constantinescu, nemulțumit de finanțarea oferită de Senatul României, să-și mute Institutul de Studii Avansate pentru Civilizația Levantului în subordinea BOR, aceasta din urmă urmând astfel să păstorească întregul Levant. În acest sens va fi redactată o OUG de modificare a Legii de înființare a Institutului. Aprobarea ulterioară a OUG în Parlament se va face prin lege organică, Monitorul Oficial în care va fi publicată urmând a fi sfințit cu trafaletul de către Preafericitul Daniel.
  10. IFIN-HH, institutul gazdă a Laserului de la Măgurele (Laser, frate!), se mută și el la BOR, căci, la fel ca BOR, caută lumina și au descoperit particula lui Dumnezeu. Hotărârea 1367/2010 privind organizarea și funcționarea IFIN-HH va fi modificată prin Hotărârea 2x10PW/125GeV/2019. Fasciculul gamma al Laserului de la Măgurele (ELI-NP) va fi totuși instalat de către italieni după ce BOR va semna un supra-contract spiritual cu Papalitatea, consorțiul EuroGammS urmând a fi adus pe „calea cea dreaptă” de către aceasta.

În așteptarea bugetului MCI și creșterii promise de ministru, care poate lua și forma unei creșteri negative (folosind principiul matematic „Liviu Pop”), vă urăm Sărbători Fericite! și rămâne cum am stabilit: ne auzim și în 2019 pe blog pentru a discuta despre „Cercetarea românească – creșterea și descreșterea ei”!