Ministerul Cercetării pierde la rectificarea bugetară de acum 369 din cei 1.781 milioane lei alocați prin legea bugetului de stat pe 2019, adică -21% din banii pe care îi primiseră la începutul anului. Alocarea inițială reprezenta deja cel mai mic procent din PIB alocat cercetării în ultimii 10 ani (adică 0,17%), mai mic chiar decât cel alocat în perioada de criză economică, din 2009 (0,23%).
După rectificare (anexa 2 la PHG de rectificare aici), bugetul MCI va reprezenta 0,13% din PIB! Este o rușine națională și o palmă groasă dată cercetătorilor români. Ministrul cercetării și echipa lui au dovedit, odată în plus, că habar nu au cum să gestioneze puținul ce li se alocă și prin urmare nu mai au ce căuta la cârma ministerului. Așteptăm deci demisia ministrului, a celor doi secretari de stat, a secretarui general și a celor doi adjuncți ai acestuia. Apropos, știe cineva unde a fost redistribuit fostul ministru, Lucian Georgescu, numit sercetar de stat imediat după ce a fost remaniat? Că de dl fost-ministru Șerban Valeca știm că a fost redistribuit în postul de consilier onorific al premierului imediat după remaniere (la pachet cu actualul ministru al finanțelor, că tot veni vorba).
Nu ne mirăm însă, având în vedere că până la finalul primei jumătăți de an, MCI a executat doar 26% din bugetul primit pentru anul în curs. Eh, ca să facem o glumă tristă: execuția bugetară crește procentual, dacă suma totală la care este raportată scade.
Cu noul buget al MCI avem garanția că execuția bugetară la final de an va fi maxim cât a fost anul trecut. Adică guvernarea PSD-ALDE va fi executat 3 ani la rând ~ 1,4 miliarde lei pe cercetare (vezi figura de mai jos), în condițiile în care în programul lor de guvernare scrie „creșterea cu 30% a alocărilor bugetare pentru cercetare” (2016 este luat ca an de referință, având în vedere că guvernarea actuală a preluat puterea la început de 2017).
În urmă cu o săptămână întrebam cititorii noștri de pe social-media:
În cazul unei foarte probabile rectificări negative […], care credeți că va fi reacția ministrului de resort la aflarea veștii că cercetarea pierde câteva sute de milioane?
A. Se întoarce în timp să schimbe alocarea bugetară pentru ca rectificarea să fie pozitivă.
B. Mărește salariile directorilor generali de INCD-uri.
C. Anunță că rectificarea negativă nu are un impact major, noi având oricum medalii de aur la Salonul de la Geneva.
D. Lansează competiții de proiecte și lasă creditele de angajament moștenire viitoarei guvernări
E. Invită Doi Mici și un Anc la discuții publice pe tema reformei în cercetare
F. Îi invită pe ultimii cercetători rămași în țară să plece și să stingă lumina după ei
G. Se pune pe făcut o gaură neagră și îi lasă pe alții să caute luminița de la capătul tunelului.
H. Demisionează
Vă punem din nou întrebarea de mai sus, de această dată cu cifrele pe masă: -369 milioane lei la cercetare și ne repetăm: o scădere de 21% din banii pe care îi primiseră la începutul anului.
Guvernul a anunțat în ședința de ieri continuarea programului de sprijinire a olimpicilor români, cu anumite modificări ale textului de HG precedent (403/2017). Acest program este un măr otrăvit pe care Guvernul îl oferă tinerilor și prin urmare îi sfătuim cu tărie să nu-l muște! De ce? Pentru că mușcătura îi va „lega de glie”, retezându-le orice speranță de a experimenta sisteme de cercetare vestice/performante. Și vă spunem asta din perspectiva a trei oameni care au plecat imediat după terminarea facultății/masterului la studii doctorale în străinătate: Octavian și Mihai in SUA, iar Lucian în Olanda.
Dragi tineri olimpici, cugetați de 10x înainte să semnați astfel de granturi! Dacă vreți un sfat, aici suntem.
Pentru cineva din România care îndrăgește știința și cercetarea, puține lucruri se compară cu efectuarea studiilor doctorale în țări unde cercetarea științifică este cu adevărat respectată și apreciată. Există o diferență ca de la cer la pământ din punctul acesta de vedere între SUA, Canada sau țări din Europa de Vest și România. Toți tinerii care își doresc să lucreze în cercetare științifică ar trebui să experimenteze alte sisteme, preferabil la un stadiu incipient al carierei, adică exact atunci când Guvernul român le cere fără milă să presteze muncă pe „plantație”.
Pe lângă cerința meschină a Guvernului ca tânărul beneficiar al unui astfel de grant de cercetare să rămână în țară minim patru ani după terminarea studiilor, nu se oferă nicio certitudine că instituțiile românești îi vor angaja pe aceștia. Cu alte cuvinte, ei se pot afla în situația de a-și finaliza studiile și de a nu avea unde se angaja, implicit fiind nevoiți să returneze banii Guvernului, prin neîndeplinirea clauzei contractuale de a se angaja minim patru ani în sistemul românesc de cercetare.
Asociația Ad Astra, a cercetătorilor români de pretutindeni, a propus anul trecut modificarea HG 403/2017 astfel:
„1. Abrogarea articolelor care condiționează acordarea acestor granturi de angajarea beneficiarilor în țară imediat după terminarea studiilor de licență și/sau master. În speță, Art. 7, alin 2), lit. F și Art. 8, alin 2), 3) și 5).
2. Modificarea Art. 7, alin 2), lit c) prin menținerea doar a obligativității studentului de a promova studiile universitare pe perioada grantului pentru ciclul 1, respectiv licenţă, după caz, şi pentru ciclul 2 – master.”
În continuarea comunicatului, membrii Ad Astra (noi trei implicit) spun că „acordarea unor astfel de granturi este o idee foarte bună, dar nu trebuie condiționată de rămânerea în țară după absolvire. Orice astfel de „legare de glie” este contraproductivă. Credem că, pentru stoparea fenomenului de „fugă a creierelor”, strategia de urmat este ca tânărul absolvent să fie lăsat și chiar încurajat să exploreze noi sisteme de educație și cercetare, din afara țării, acesta fiind singurul mod în care un tânăr poate ajunge la maturitate științifică. În paralel, statul trebuie să contribuie prin măsuri legislative la crearea unui mediu propice întoarcerii specialiștilor.”
Ieri am discutat în cadrul emisiunii Știința în Cuvinte Potrivite, de la Radio România Cultural, cu redactorii Corina Negrea și Dan Manolache despre cercetările actuale din laboratorul meu, dar și despre sistemul românesc de cercetare și cum văd eu reforma acestuia. Înregistrarea emisiunii este mai jos.
După ce Ministerul Cercetării ne-a obișnuit cu „balcanismele” sale când vine vorba de organizarea unei competiții naționale de proiecte, EEA Grants – Proiecte Colaborative de Cercetare, organizate de Norvegia, Islanda și Liechtenstein în România, pe banii lor, contrastează puternic, aducând un aer vestic la toate capitolele.
EEA Grants – Proiecte Colaborative de Cercetare fac parte din contribuția celor 3 state membre ale Spațiului Economic European (EEA) pentru statele mai puțin dezvoltate ale UE. Deci sunt banii contribuabililor din statele respective, investiți în România, ca parte a acordurilor de aderare la spațiul EEA.
Modul în care a fost organizată ultima competiție EEA Grants este ca o palmă dată pe obrazul (gros) al Ministerului Cercetării. De la folosirea evaluatorilor străini (inclusiv folosirea limbii engleze pentru depunerea proiectelor), la existența unui Comitet de Program cu atribuții clare, respectarea și chiar devansarea termenelor privind desfășurarea competiției, transparență maximă și la alegerea unui operator de program detestat de meciști, totul respiră un aer vestic în această competiție. Ne arată că se poate și în România organiza o competiție cinstită de proiecte de cercetare și cu buget consistent (fiecare din proiectele câștigătoare primesc aprox. 1,5 milioane EUR).
Punem mai jos în oglindă principiile și practicile care stau la baza organizării competițiilor naționale de proiecte de cercetare în Minister și respectiv cele 3 state EEA, în speranța că meciștii vor înțelege câte ceva chiar și în ultimul ceas:
Operatorul de program ales
MCI: are 3 operatori de program, dar prin modificările de anul trecut la legea cercetării a scos pe linie moartă UEFISCDI– probabil că aceasta nu direcționa cum trebuie și mai ales, cui trebuie, banii primiți de la Minister. Între timp, Institutul de Fizică Atomică a fost desemnat operator de program pentru proiecte în colaborare cu Agenția Universitară a Francofoniei. Înainte de asta, Agenția Spațială Română a coordonat o competiție în cadrul proiectului DANUBIUS-RI.
EEA: a ales ca operator de program tocmai UEFISCDI. Măi să fie! Ce ți-e și cu soroșiștii ăștia …
Formarea echipelor de cercetare
MCI: Ultima competiție majoră de proiecte din cadrul Programului Național de Cercetare 2014-2020, ce implică echipe de cercetători din mai multe instituții (și anume Proiecte de finanţare a excelenței în CDI), a fost lansată anul trecut, având termen de depunere două săptămâni. În acest interval cercetătorilor li s-a cerut să scrie proiecte de câte 8 milioane de lei.
EEA: competiția EEA Grants – Proiecte Colaborative de Cercetare (unde bugetul maxim al unui proiect a fost de 1,5 milioane EUR, deci similar cu cel acordat de MCI) a fost lansată concomitent cu cea de Mobility Grants, în luna aprilie 2018 – adică mai mult de 5 lunipână la termenul de depunere al proiectelor. Așadar, în vederea stimulării formării de echipe solide și competitive, au fost alocate fonduri prin care echipele din cele 4 state s-au vizitat reciproc, au stat la masă și au pus lumea la cale înainte de a intra în competiție.
Cine girează și coordonează științific programul?
MCI: se bazează pe niște consilii consultative din subordine, pe care ministrul le rade rapid printr-o țidulădacă nu-i mănâncă din palmă, sau, fiind consultative, nici măcar nu le bagă în seamă. A se vedea activitatea (inexistentă) a CNCS (Consiliul Național al Cercetării Științifice) și CCCDI (Colegiul Consultativ pentru Cercetare-Dezvoltare-Inovare), rase și repopulate în 2017 de ministrul Valeca, la 4 luni după ce fuseseră numiți membrii pentru un mandat de 4 ani. Atât de bine funcționează mecanismul încât, spre exemplu, CNCS a livrat MCI o listă de potențiali evaluatori de proiecte, iar acesta din urmă i-a avizat, fără ca cei nominalizați să fi îndeplinit măcar criteriile minime de eligibilitate prevăzute în pachetul de informații aferent competiției Tinere Echipe 2016.
EEA: folosește un Comitet de program compus din 5 personalități științifice+ 2 membri supleanți. Realizările științifice ale acestora sunt enumerate în dreptul numelui (cu poză, dacă mai contează și asta). Cei 5+2 garantează cu numele și reputația lor că programul este implementat și dus la bun sfârșit în conformitate cu bunele practic internaționale. Cei 5+2 nu-și pot delega atribuțiile și sunt înlocuiți doar în urma unei demisii sau decesului. Ei supervizează întreg procesul de evaluare inițială, intermediară și finală.
Evaluatorii
MCI: ține morțiș să ne facă unici în rândul statelor vestice prin încăpățânarea de a utiliza evaluatori naționali, ajungând la situații ridicole, mustind a conflicte de interese, ca în cazul competiției PCCDI 2017 (Proiecte în Consorții CDI), când celor care au aplicat li s-a permis să și evalueze, ba mai mult, au fost cazuri de soț aplicant și soție evaluatoare. Evident, limba în care cercetătorii români sunt nevoiți să se exprime este româna, pentru ca experții evaluatori să înțeleagă ce și cum, și să nu uităm … pentru ca agenturili străine să nu aibă acces la ideile minților luminate din România.
EEA: evaluatorii internaționaliau fost aleși exclusiv din afara celor 4 state implicate (România, Norvegia, Islanda șiLiechtenstein), fiind obligatoriu localizați în instituții gazdă din afara acestora. Limba de depunere a proiectelor a fost engleza.
Calendarul competiției
MCI: v-am provocat în urmă cu ceva timp să numiți o singură competiție de proiecte pentru care calendarul a fost respectat. Reînnoim această provocare! Și până vă gândiți, vă reamintim că MCI a reușit performanța de a finaliza competiții de proiecte lansate în vara-toamna lui 2016, abia în toamna lui 2018, timp în care s-au perindat pe la cârma Cercetării nu mai puțin de 5 miniștri + secretarul de stat tehnocrat care a lansat competițiile.
EEA: calendarul competiției a fost respectat. Proiectele ajung în faza de contractare în interval de 6 luni de la lansarea competiției. Simplu.
Concluzia este simplă, pentru cine are ochi să vadă și urechi să audă: în România se poate organiza o competiție națională de proiecte în conformitate cu bunele practici internaționale, acestea incluzând, la modul minimal:
Evaluatori internaționali.
Transparență în evaluare.
Respectarea ghidului aplicantului/pachetului de informații.
Alegerea adecvată a unui operator de program, acesta având sarcina de a implementa un set de reguli stabilit de un grup de experți, care girează cu numele și reputația lor buna desfășurare a întregului proces, de la evaluare până la finalizarea programului.
Ministerul cercetării a publicat acum câteva zile raportul de activitate pe 2018. Era și vremea, că au răsărit ghioceii de ceva vreme. Nimic nou în raport – povești cu pești și Ilene Cosânzene. Raportul prezent diferă de cel din anul precedent, catalogat de Asociația Ad Astra ca „între laudă de sine și fake-news”, prin volumul de informație regurgitată fără noimă pe mai bine de 40 de slide-uri.
Astfel, acesta include:
Dezinformări privind așa-zisa creștere a bugetului cercetării în 2019;
Acte normative aprobate în 2017 la capitolul „realizări 2018;
Episoade de delir de genul: creșterea motivării personalului CDI;
Planuri de viitor, statuate în normative aprobate încă din 2009, dar neaplicate niciodată de atunci încoace;
Planuri pentru o nouă Strategie Națională de Cercetare, în condițiile în care cea prezentă prevede pentru 2019 alocarea 0,8% din PIB pentru cercetare, iar prin legea bugetului de stat se alocă 0,17% MCI;
Detalii despre o competiție în care s-au alocat 500 milioane lei, cu termen de depunere a proiectelor în două săptămâni;
Povești cu cercetătorii conștiincioși ai INCD-urilor cărora li s-a cerut să scrie proiecte în valoare de 1,6 mld lei tot în două săptămâni;
Neconcordanțe între cifrele incluse în acesta și cele prezentate pe alte pagini web ale Ministerului;
Visuri cu bugete multianuale pentru proiectele de cercetare, în condițiile în care bugetele se ajustează an de an, sau la început de proiect, se modifică termenele de implementare etc.;
Un pic de Laser (de la Măgurele) și nelipsitul ALFRED, proaspăt mufat la bugetul MCI;
Și ceva praf în ochi cu câteva proiecte fanion, asupra cărora nu ne-am aplecat – îi credem pe cuvânt.
Raportul prezentat de MCI, în care am adăugat comentariile noastre, e accesibil la link-ul de mai jos. Recomandăm pop-corn și bere pentru lectură 😉
Pentru o bună informare asupra cercetării în 2018 vă recomandăm însă raportul întocmit de Doi Mici și un Anc încă din decembrie, 2018, disponibil aici, alături de o proiecție asupra cercetării românești în 2019, disponibilă aici.