Cenușăreasa bugetului de stat, cercetarea, în mișcare browniană și în 2018

Fostul ministru al cercetării, dl Dr Georgescu Lucian (la ritmul în care se schimbă guvernele, ne simțim nevoiți să precizăm și numele celui care vremelnic ocupă fotoliul ministerial) promitea marea cu sarea într-un interviu din 6 septembrie 2017: execuție bugetară de 110%, bani mai mulți la cercetare (inclusiv prin credite de angajament), blama execuția bugetară deficitară a tehnocraților etc.

Dacă aveți curiozitatea de a urmării interviul, la min 0:54 apare următorul dialog:
Reporter: De la rectificare ce așteptări aveți?
Ministru: Nu am așteptări.
Reporter: Ar putea să vă taie din bani?
Ministru: Pe situație financiară care există nu cred…

La cinci zile după interviul de mai sus cercetarea pierdea 318 milioane lei, prin OUG de rectificare a Legii 6/2017, a bugetului de stat. Adică ajungea de la 1,7 la 1,4 mld lei, comparativ cu execuția bugetară de 1,8 mld lei pe 2016, a tehnocraților. Cu alte cuvinte, Ministerul Cercetării și Inovării nu a reușit să cheltuie nici măcar puținul care îi fusese alocat, adică cele 1,7 mld, ce să mai vorbim de execuția de 110% de care vorbea dl Dr Georgescu. Cu toate acestea a utilizat și credite de angajament, pentru care nu avem însă date, site-ul ministerului fiind opac în acest sens. Adică nu se știe câte astfel de credite de angajament au fost contractate, dar în mod sigur o parte din ele au fost rambursate tot în 2017. Speculăm că acest lucru s-a întâmplat tocmai ca urmare a faptului că MCI nu a reușit să cheltuie ce-i fusese alocat și avea nevoie să justifice măcar cele 1,4 mld alocate la rectificare.

Această țopăială cu credite de angajament, care au fost ulterior convertite în credite bugetare, a forțat instituțiile de CDI să se împrumute și să plătească dobânzi băncilor comerciale. Un fel de alba-neagra cu bani bugetari.

Soluția pentru cheltuirea sumelor alocate le era la îndemână, dar au refuzat să o aplice: trebuiau doar să finalizeze de evaluat și să înceapă finanțarea proiectelor de tip Proiecte Complexe de Cercetare de Frontieră PCCF, Postdoctorat (PD) și Tinere Echipe (TE).  În plus, se putea opta pentru dublarea ratei de succes la aceste competiții care ținteau cu precădere segmentul tânăr al cercetătorilor, cel mai vulnerabil în fața fluctuațiilor în finanțarea cercetării. Suplimentar, se puteau organiza competiții și contracta proiecte din cadrul Pilonului 2 al PNCDI 3, de exemplu Proiecte Experimental Demonstrative (PED) sau Bridge Grants (BG).

Ministerul a ales în schimb să suplimenteze bugetul unei competiții hulite deja de multă lume, Proiecte Complexe realizate în consorţii CDI (PCCDI). Așteptăm deznodământul acțiunii în instanță privind ordinul de lansare al acestei competiții.

Toate aceste povești cu credite de angajament, competiții organizate în pripă și evaluate în afara bunelor practici acceptate la nivel internațional, alături de nefinalizarea evaluării proiectelor depuse fie în 2016, fie la început de 2017 au dus la rectificarea bugetară negativă din septembrie și execuția bugetară dezastruoasă de la final de 2017. Așa cum se arată și în comunicatul Ad Astra, venit ca reacție la raportul de activitate al MCI pe a doua jumătate a lui 2017, nu 2016 este anul „deficiențelor majore rezultate din activitatea de profil”, ci tocmai 2017. Fostul președinte al ANCSI, dl Dr Dima Mihai, subliniază acest lucru și aduce date noi cu privire la contrastele celor doi ani în articolul publicat ieri „Un an de conducere PSD a cercetarii stiintifice: subfinantare, impostura, mediocritate si manipulare a adevarului”.

Dar să privim încrezători spre viitor! A apărut bugetul MCI pe 2018. Pe scurt, sărim din lac în puț. Măcar acum nu mai suntem duși cu preșul și ni se spune de la bun început că MCI va avea un buget de 1,6 mld. Își mai amintește cineva de promisiunile din programul de guvernare, cum că alocările spre cercetare vor crește cu 30% anual? Hahaha!

Regăsim în bugetul pe 2018 și un fond consistent acordat „Oficiului de legătură Bruxelles” – 1 milion de lei. O fi vorba de Oficiul Român pentru Ştiinţă şi Tehnologie pe lângă Uniunea Europeană (ROSTeu), cel despre care spune Ad Astra că: „Amploarea” și „eficiența” activității acestui oficiu sunt ilustrate de cel mai „recent” Raport de activitate al ROSTeu datat din 2015.

Tot 1 milion de lei vor fi alocați manifestărilor și expozițiilor. Știți voi… Salonul de la Geneva, cel de la Barcelona etc. Cele aducătoare de medalii de aur…

Bugetul alocat competițiilor din PNCDI 3 este cam la fel cu cel din 2017, când nu s-au contractat decât proiectele de tip PCE (Proiecte de Cercetare Exploratorie). Deci ne așteptăm la aceeași „secetă” în plan competițional. În schimb vom aloca 95 milioane lei instalațiilor de interes național (cine stabilește care sunt acestea și în baza căror criterii, vă invităm pe dvs. să aflați și să ne comunicați și nouă ulterior) și cam 450 milioane celebrului Program Nucleu (PN), ambele categorii având buget în creștere comparativ cu 2017 (în contextul în care, repetăm, bugetul MCI scade în anul acesta comparativ cu anul precedent).

Cu alte cuvinte vom aloca mai mult de 1/3 din bugetul cercetării (95 milioane + 450 milioane) pe instalații al căror interes național este mai mult decât discutabil și respectiv pe INCD-urile de care vă spuneam anterior că ultima dată au fost evaluate (degeaba) în 2011/2012.

Apropos de PN, îl invităm pe actualul ministru să explice opiniei publice pe ce sunt pontați miile de cercetători din INCD-urile României. Cu alte cuvinte când și din ce bani își primesc aceștia salariul, în contextul în care așa-zisa evaluare a propunerilor de proiecte venite din partea acestora este nefinalizată. Sau poate ne dă aceste lămuriri dl Dr Georgescu Lucian, numit ieri secretar de stat în MCI; adică revine pe poziția deținută în ministeriatul dlui Dr. Valeca Șerban.

Concluzia noastră este că Ministerul Cercetării și Inovării fuge ca dracul de tămâie când este vorba să aloce banii transparent, prin competiții naționale, evaluate conform bunelor practici internaționale (implicit cu evaluatori internaționali) și preferă canalizarea resurselor financiare (limitate) spre destinații cu nume pompoase (de exp. „Instalații de Interes Național”) sau găuri negre, precum PN. Și nu! Când spunem „găuri negre” nu ne referim la domeniul respectiv de cercetare în astrofizică.

Toate acestea, când ar putea de fapt aloca un minim de 300 milioane lei (din cele 1,6 mld) anual pentru competiții de tip PCE, PD și TE, care ar asigura cel puțin păstrarea resursei umane în țară (așa cum arătam în articolul nostru), conferind o anumită predictibilitate și stabilitate unui sistem care de multe ori funcționează într-un soi de mișcare browniană.