fake news – Doi Mici și un Anc

De ce SARS-CoV-2 nu e făcut de om, nu are bucăți de HIV și e improbabil să fi scăpat din laborator

Înainte să ne punem la povești, vă invit mai jos să vedeți un film produs de Oriensys Scientific și Doi Mici și un Anc, semnat de Daniel P. Funeriu și subsemnatul.

Mai jos, aduc unele completări la informațiile prezentate în film, bazate preponderent pe articolele științifice pe care le-am consultat pentru a răspunde împreună cu Daniel la cele trei întrebări:

Este Corona făcut de om, în laborator?
A pus omul bucăți din HIV în Corona?
A scăpat Corona din laborator?

Menționez că am un doctorat în biologie moleculară la Universitatea Rutgers, SUA, unde am învățat și aplicat inclusiv tehnici de manipulare moleculară în laborator.

Este Corona făcut de om, în laborator?

Înainte de a răspunde la întrebare, să vedem de ce sunt în stare cercetătorii în prezent:

Pot crea un genom bacterian de la 0. Adică pot sintetiza chimic și asambla cele 4.000.000 de nucleotide ale bacteriei Escherichia coli. Dacă vreți să faceți și voi asta, aici este manualul, adică articolul științific publicat exact acum un an. Ghiciți de câte ori e genomul Escherichia coli mai mare decât cel al lui Corona? Vă las aici cifrele și faceți voi matematica: Corona are 30.000 de nucleotide.
Le trebuie o săptămână să-l reconstituie de la 0 pe Corona al nostru. La fel, dacă vreți să vă faceți și voi un exemplar, aici este manualul, publicat luna aceasta de un grup condus de cercetătorii de la Universitatea din Berna. Aceștia i-au pus și o luminiță (GFP – Green Fluorescent Protein), ca să-l vadă dacă încearcă să iasă din laborator. Glumesc, dar chiar i-au atașat proteina fluorescentă pentru a vedea localizarea virusului în celule/țesuturi etc.
Pot modifica/exciza/adăuga orice parte a unui genom prin tehnologia CRISPR-Cas9.
O mare parte din plantele modificate genetic poartă un potențator introdus acolo odată cu gena de interes, numit P35S. Ia ghiciți de unde e luat acesta? De la un virus, mai precis virusul mozaicului conopidei (CaMV). Ca fapt divers, în timpul doctoratului, am lucrat cu material vegetal care nu avea doar acest potențator ci și o bucată de ADN care-mi permitea să exprim o genă de interes doar în bobul de porumb și în niciun alt organ sau țesut al plantei.

Sper că v-am convins prin punctele de mai sus că în prezent cercetătorii sunt capabili să facă un Super-Virus (atenție!) dacă vor asta. Și dacă s-ar trezi unul să facă asta, ar fi la fel de repede mirosit de ceilalți, pentru că inevitabil va lăsa urme, nefiind încă capabili să mimăm în laborator evoluția prin selecție naturală; chiar dacă suntem produsul acesteia.

Deci, dacă maleficul Dr. X ar fi existat, acesta ar fi avut la îndemână toate informațiile și uneltele necesare pentru a face un Super-Corona (un cocktail de Ebola, HIV, MERS, un pic de la liliac etc.) și nu s-ar fi făcut de rușine cu suboptimalul Corona pe care-l avem azi.

Da, ați auzit bine – Corona a venit cu cel puțin un defect din fabrică: proteina Spike a acestuia (cu care virusul „agață” celula pe care o va infecta) nu a fost proiectată optim pentru a se lega de receptorul ACE2 al oamenilor (detalii aici). Adică Dr. X a făcut o treabă de mântuială (unde mai pui că l-a făcut să atace și pisicile și dihorii. Cu speciile acestea ce a avut?) și a lăsat totul pe mâna evoluției prin selecție naturală – să găsească aceasta modul optim de legare, chiar dacă secvența de ARN nu este cea optimă. Iar natura a improvizat și a improvizat bine! Dar a avut nevoie de timp. Mai precis multe generații de virus au fost aruncate în luptă, până când un virusache a găsit calea spre succes, iar Spike + ACE2 = Love și noi ne-am ales cu CoViD-19.

Dar evoluția prin selecție naturală nu s-a oprit aici și chiar în timp ce citiți aceste rânduri îl mutează pe Corona (detalii aici). Mutațiile acestea pot fi neutre, favorabile sau defavorabile. Las aici titlul articolului științific spre care vă trimite link-ul anterior: „Spike mutation pipeline reveals the emergence of a more transmissible form of SARS-CoV-2” ca să vă faceți o idee despre cum sunt mutațiile pe care le-a acumulat deocamdată.

În funcție de viteza de acumulare a mutațiilor și asemănarea la nivel de genom, cercetătorii pot spune, cu o anumită precizie, când Corona a avut un strămoș comun cu virusul de la liliac (RaTG13), cu care împărtășește 96% din cele 30.000 de nucleotide. Astfel, s-a calculat că cele două specii de virus au luat-o pe cărări diferite între 1948 și 1982, pornind de la gazda lor comună, liliacul (detalii aici). Cu alte cuvinte, Corona al nostru evoluează independent de câteva decenii, timp în care a acumulat cele 4% diferențe față de RaTG13. Iar un alt semn clar al selecției naturale este faptul că nucleotidele ce compun cele 4% din genom sunt distribuite aleatoriu pe toată lungimea acestuia.

De-a lungul celor câteva decenii, Corona a făcut schimb de material genetic cu un alt virus, găzduit de pangolin. Dacă nu ar fi făcut asta, nu ar fi putut infecta omul, pentru că-i lipsea o bucățică de ARN, care constituie cheia de intrare în plămânii omului. Virusul RaTG13 încă nu are această cheie și prin urmare stă bine mersi în liliac și… se uită cu poftă la oameni. După ce Corona a luat cheia și-a dat seama că nu poate intra pe ușă decât contorsionându-se, lucru care îl făcea ineficient. Așa că a intrat într-un program de perfecționare, inițiat de mama-natură, după modelul spartan – doar cei buni au fost păstrați până când Spike și ACE2 s-au îndrăgostit, cum spuneam mai sus. Faptul că perfecționarea Corona a avut loc în oameni și nu în pangolin ne ferește măcar de o belea: face improbabil un nou transfer zoonotic, cum e cazul cu MERS-CoV, care mai aruncă câte un virus din când în când dinspre cămile spre oameni (detalii aici).

Dacă vă întrebați cum au putut face virusurile de la liliac și pangolin schimb de material genetic imaginați-vă doar un liliac scăpând din gură, în zbor, o insectă pe jumătate mâncată. Aceasta a fost mâncată de pangolinul de la sol, ambele specii fiind insectivore și conviețuind pe aceleași teritorii.

A pus omul bucăți din HIV în Corona?

Pe scurt, nu-l credeți pe moșulică Luc Antoine Montagnier, chiar dacă în 2008 a primit Nobelul. Omul și-a trăit traiul, și-a mâncat mălaiul. Mai nou, promovează teorii cu memoria apei și tratarea bolilor cu vitamina C.

Dați click aici. Link-ul vă duce la cea mai mare bază de date de secvențe de ADN/ARN din lume, anume National Center for Biotechnology Information (NCBI). Alegeți „Nucleotide BLAST și apoi Align two or more sequences”. BLAST este un program care are în spate un algoritm pentru compararea a doua secvențe de ADN/ARN. Introduceți în cele două câmpuri „NC_001802.1” și respectiv „NC_045512.2”. Acestea sunt numerele de identificare pentru genomurile HIV și respectiv SARS-CoV-2. Click pe „Submit”. Veți obține următorul rezultat: „Nicio asemănare semnificativă”. De ce? Pentru simplul motiv că nu este nicio bucată de HIV în genomul de 30.000 de nucleotide al SARS-CoV-2. The End!

A scăpat Corona din laborator?

Ați văzut cum arată un laborator BSL-4 (Biosafty Level-4)? Am pus o poză în film. Are patru etaje. Cel din Wuhan e copia fidelă a celui din Lyon, Franța, și similar celui din Galveston, SUA. Mai mult, chinezii care-l operează pe primul au fost antrenați atât de francezi cât și de americani cum să-și facă treaba.

Se speculează că Wuhan este epicentrul pandemiei pentru că virusul a scăpat din Institutul de Virologie (BSL-4) de unde s-a răspândit in piața de animale din apropiere. Haideți să facem un zoom-out, cu articolele științifice la îndemână:

Piața de animale este la 12 km distanță de institut (Atenție! A nu se confunda cu Center for Disease Prevention and Control (WHCDC), care este la 1 km de piață;
Un articol din prestigioasa revistă a academiei SUA, PNAS, (Forster și colaboratorii săi, 2020) indică provincia Guangdong, la 1.000 km distanță de Wuhan, ca posibilă primă sursă a lui Corona.
Provincia chineză Guangdong este în apropierea Hong Kong-ului și este provincia unde traficul ilegal de pangolini este la el acasă (specia fiind strict protejată). Într-un studiu publicat în Nature acum câteva zile (aici), cercetătorii au folosit pangolini confiscați de autorități în această provincie pentru a izola și caracteriza virusul similar SARS-CoV-2; cel de care vă spuneam mai sus că a făcut schimb de material genetic cu strămoșul lui Corona (care provenea din rezervorul de la lilieci), dându-i cheia de intrare în plămânii omului (aceasta fiind una din modificările incluse în cei 4%), adică domeniul RBD (receptor-binding domain) al proteinei Spike, care se leagă de receptorul ACE2.
Arealul de răspândire al pangolinilor este la sud de China și este … enorm. Din cel mai îndepărtat punct al arealului până în Wuhan sunt 4.300 km, în linie dreaptă.

Andersen și colaboratorii, 2020, demonstrează în revista Nature Medicine (aici), că pangolinul poate „pasa” coronavirusul oamenilor, dar pot fi și alte specii bune „pasatoare”. Deci Corona putea sări în om (și ulterior perfecționa, prin selecție naturală) oriunde trăiește pangolinul + cel puțin în China, unde se știe că este introdus ilegal, contrabanda fiind la cote maxime în prezent, conform studiului de aici.

În contextul informațiilor de mai sus, a lega pandemia actuală de Institutul de Virologie din Wuhan este pură speculație.

În loc de concluzii (pe care le găsiți în filmul de aici), vă spun doar atât: înainte de a vă pierde vremea și nervii cu teorii ale conspirației, săpați după informația primară. Dacă nu o înțelegeți, nu vă refugiați în fața ecranului TV sau site-urilor obscure, ci „sunați un prieten” cercetător; știți voi, categoria aia de bugetari subfinanțați și cu raportul cel mai mic din Europa la mia de locuitori.

Dezinformare, delir, laser (ELI-NP) în ochi, călătorii în timp – toate în raportul pe 2018 al Ministerului Cercetării

Ministerul cercetării a publicat acum câteva zile raportul de activitate pe 2018. Era și vremea, că au răsărit ghioceii de ceva vreme. Nimic nou în raport – povești cu pești și Ilene Cosânzene. Raportul prezent diferă de cel din anul precedent, catalogat de Asociația Ad Astra ca „între laudă de sine și fake-news”, prin volumul de informație regurgitată fără noimă pe mai bine de 40 de slide-uri.

Astfel, acesta include:

Dezinformări privind așa-zisa creștere a bugetului cercetării în 2019;
Acte normative aprobate în 2017 la capitolul „realizări 2018;
Episoade de delir de genul: creșterea motivării personalului CDI;
Planuri de viitor, statuate în normative aprobate încă din 2009, dar neaplicate niciodată de atunci încoace;
Planuri pentru o nouă Strategie Națională de Cercetare, în condițiile în care cea prezentă prevede pentru 2019 alocarea 0,8% din PIB pentru cercetare, iar prin legea bugetului de stat se alocă 0,17% MCI;
Detalii despre o competiție în care s-au alocat 500 milioane lei, cu termen de depunere a proiectelor în două săptămâni;
Povești cu cercetătorii conștiincioși ai INCD-urilor cărora li s-a cerut să scrie proiecte în valoare de 1,6 mld lei tot în două săptămâni;
Neconcordanțe între cifrele incluse în acesta și cele prezentate pe alte pagini web ale Ministerului;
Visuri cu bugete multianuale pentru proiectele de cercetare, în condițiile în care bugetele se ajustează an de an, sau la început de proiect, se modifică termenele de implementare etc.;
Un pic de Laser (de la Măgurele) și nelipsitul ALFRED, proaspăt mufat la bugetul MCI;
Și ceva praf în ochi cu câteva proiecte fanion, asupra cărora nu ne-am aplecat – îi credem pe cuvânt.

Raportul prezentat de MCI, în care am adăugat comentariile noastre, e accesibil la link-ul de mai jos. Recomandăm pop-corn și bere pentru lectură 😉

http://mic-mic-anc.ro/wp-content/uploads/2019/03/raport-activitate-mci-2018_vMMA.pdf

Pentru o bună informare asupra cercetării în 2018 vă recomandăm însă raportul întocmit de Doi Mici și un Anc încă din decembrie, 2018, disponibil aici, alături de o proiecție asupra cercetării românești în 2019, disponibilă aici.

Dan Nica, un vizionar într-ale cercetării științifice, coleg cu dna Dăncilă în PE, lovește din nou!

România are cu ce se mândri în UE! Pe lângă faptul că o vom avea pe distinsa doamnă Viorica Dăncilă în fruntea Consiliului UE din 2019, îl avem în prezent și pe distinsul domn Dan Nica în funcția de raportor pentru programul cadru de cercetare al Uniunii, Orizont Europa, cu un buget de peste €100 miliarde. Da, este cel care propaga știri false în Parlamentul European (PE), în timpul audierii colegei sale, Dăncilă, în privința procentului de achitări în dosarele de corupție din România.

V-am povestit într-un articol anterior cum în România se lansase deja Orizont Europa, în timp ce în restul UE acesta se va lansa în 2019. „Lansarea” din România s-a făcut în prezența dlui Dan Nica, prezentat ca „raportor al PE pentru Orizont Europa – Programul cadru pentru cercetare și inovare, reguli de participare și diseminare”. Din postura de cercetători și nu numai, regretăm profund că o persoană ca europarlamentarul român a ajuns să lucreze pe draftul programului Orizont Europa. Despre cum a fost desemnat ca raportor v-am povestit la finalul articolului anterior, dar ca principiu este vorba de o licitație între partidele din PE; nimic meritoriu deci.

Google Translate pentru „legare de glie”

Săptămâna trecută dl Dan Nica a recidivat în PE, supărat tare pe chinezi, care, pare-se, ne fură banii din programele de cercetare finanțate de UE și se fac apoi nevăzuți. Concret, dl Nica era supărat că 80% din cercetătorii non-UE care câștigă granturi ERC (acestea reprezentând cireașa de pe tortul programului comun de cercetare al Uniunii) sunt chinezi și că aceștia își iau tălpășița după ce li se termină proiectul. Doamnele și domnii finuți de la ERC nu i-au spus în față că minte, nu s-au legat de CV-ului d-lui, și cu atât mai puțin de mustață. I-au trântit însă în față cifrele: din totalul de 8.564 de granturi acordate, doar 34 au fost câștigate de chinezi. Au mers un pic mai departe și i-au spus că cele 34 de granturi reprezintă (mai puțin de) 5% din totalul de 695 acordate unor cercetători non-UE, procent ce-i situează pe chinezi în urma americanilor, canadienilor, rușilor, indienilor și australienilor. Intuim că „finuții” de la ERC au pus toate cifrele pe tapet și au calculat și procentele pentru a se asigura că dl Nica nu folosește aceeași bază de calcul ca dl Liviu Pop, coleg de partid, pentru care 12 este mai mare decât 16 …

Vorbind în PE, dl Nica s-a folosit de argumentele „solide” de mai sus în privința cercetătorilor chinezi și a concluzionat că în viitorul program Orizon Europa trebuie să ne asigurăm că-i legăm pe aceștia și alți șmecheri ca ei de glia europeană. Evident, europarlamentarul nostru a avut de unde să se inspire, politica dâmbovițeană fiind o nesecată sursă; a se vedea cum Ministerul Cercetării și Inovării (MCI) vrea să lege de glia strămoșească olimpicii români.

Prin luarea de poziție de mai sus dl Nica copiază retorica promovată de Donald Trump cu „America First”, lansând principiul „Europe First”, deviind flagrant de la un alt principiu, atât de bine enunțat de Louis Pasteur: “La science ne connaît pas de pays, parce que la connaissance appartient à l’humanité, et elle est la torche qui illumine le monde.”

Reacțiile din PE nu s-au lăsat așteptate. Astfel, vicepreședintele Comisiei Parlamentare pentru Industrie, Cercetare și Energie, dl Hans-Olaf Henkel, a spus despre propunerile românului că sunt ridicole, catalogându-le ca „o abordare masochistă a politicii științei”. Președintele ERC, dl Jean-Pierre Bourguignon, a reiterat importanța vitală a mobilității cercetătorilor, indiferent de naționalitate, în propagarea cunoașterii științifice la nivel global. Însăși misiunea ERC este aceea de a-i promova pe cei mai buni și creativi cercetători, de orice naționalitate. Pentru alte reacții vă îndreptăm spre articolul din Science Business.

Reacționăm și noi, Doi Mici și un Anc, prin prezentul articol, dorind să-i relatăm dlui Nica cum am furat noi trei banii americanilor, elvețienilor, nemților și olandezilor, luându-ne tălpășița de la aceștia imediat ce ni s-au terminat proiectele:

Primul „Mic”, Octavian Micu, a tocat peste 100.000 de dolaride la americani în timpul doctoratului și apoi peste 150.000 de euro de la nemți, în timpul postdoctoratului.
Al doilea „Mic”, Mihai Miclăuș, a tocat câteva sute de mii de dolari de la americani.
„Anc”-ul nu s-a lăsat nici el mai prejos și a dat găuri similare olandezilor și elvețienilor.

După ce am terminat treaba pentru care am fost plătiți, să vezi pățanie: am plecat! Cam cum au făcut chinezii dlui Nica. Ah, că am lăsat în urmă rezultatele studiilor noastre, de care beneficiază nu doar cercetătorii din țările pe care le-am vizitat, ci întreaga lume, asta nu mai contează. Ce contează în accepțiunea raportorului român este ca toți cei care vin în UE să nu mai plece de aici, să-i legăm de glie și pe ei, similar olimpicilor români. Ca și cum legându-i vei stoarce tot din ei, iar la plecare îi mai și scuturi să cadă tot din buzunare și să intre în economia UE.

Dle Nica, procedând astfel dovediți că practicile și principiile fundamentale ale cercetării la nivel înalt în plan mondial vă sunt străine, rezumându-vă la a fi un exponent al politicii dâmbovițene promovate în prezent; un exemplu fiind folosirea evaluatorilor naționali în competițiile de proiecte de cercetare; că deh, noi nu ne vindem țara! Ne-am uitat un pic și pe CV-ul sumar al dvs., disponibil în spațiul online, să vedem ce vă recomandă în această postură de raportor pentru PE într-un domeniu precum cercetarea. Nu ne-am dat seama la ce universitate v-ați susținut doctoratul în 2005. Poate ne lămuriți. Am remarcat însă puterea de muncă de care ați dat dovadă, în paralel cu studiile doctoratle fiind și ministru al Comunicațiilor și Tehnologiei Informației (2000-2004), printre altele. Da, știm că ați primit un premiu al Academiei Române (AR) pentru asta, dar despre Premiile AR vom discuta într-un articol ulterior.

MCI confundă ceața cu lumina și dezinformarea cu adevărul în meciul cu Președinția

Săptămâna aceasta Președintele României a luat o poziție publică fermă împotriva proiectului de Ordonanță de Urgență care ar abroga legea cercetării avertizând „că cercetarea din România riscă să regreseze la nivelul anilor ’90”. Salutăm poziția Președintelui, cu toate că am așteptat astfel de poziții și anterior!

Din partea MCI nu e prima dată când trage perdele de fum în încercarea de a acoperi haosul din cercetare, de care sunt direct răspunzători. E destul să ne amintim de „fake-news”-urile incluse în raportul de activitate al ministrului Lucian Georgescu. Acum însă, aflați în ring cu Președintele, au luat-o rău pe arătură.

Meciul a început luni, 6 august, cu comunicatul de presă al Președinției. La două zile distanță MCI reacționează, ca „să facem lumină în instituția prezidențială, sau cum ar spune latinul ”Fiat lux!”.”, cum citim în primul paragraf al comunicatului MCI.

Sursa foto: http://villagechurchvinings.org

Cu cele 122 milioane pierdute la rectificare credem că cei din MCI ar trebui să fie cei mai atenți cu lumina, și chiar să stingă câteva becuri, pentru a face economie, nu? Sau veți recurge la metoda clasică: tăiem bugetele proiectelor în derulare, câștigate prin competiții naționale, ca să plătim factura la curent pe Str. Mendeleev, nr. 21-25? Iar ca să fim în ton cu cei de la MCI (meciști, de aici încolo) care iau „act cu surprindere de ”avertismentul” public, lansat de către președintele României”, constatăm și noi cu surprindere cât de repede reacționează MCI la comunicatele Președinției. Dacă s-ar mișca la fel de repede și cu lansarea competițiilor naționale de proiecte, evaluarea și contractarea lor și cheltuirea banilor care le sunt alocați prin legea bugetului …

Ne spun meciștii în comunicatul lor că OG 57/2002, cunoscută și ca legea cercetării, că aceasta a suferit numeroase modificări (25 zic ei, numerotate de la #M1 la #M25) în cei 16 ani de la adoptare. Toate aceste modificări nu v-au dat oare de gândit în sensul că trebuie o dezbatere mult mai largă pentru o nouă lege a cercetării, pentru a nu repeta greșelile? După ce logică funcționați? Dați un OUG acum (nici măcar OG), ca să facă lumină în cei 16 ani de modificări legislative?

În continuare suntem informați că intrarea în UE a României a cauzat „nu mai puțin de 15 modificări și completări (n.r., ale legii cercetării) care au încercat să alinieze legislația cu nevoile societăți și cu statutul de stat membru al UE.”. Mințiți sau sunteți prost informați, ambele opțiuni ridicând mari semne de întrebare asupra capacității MCI de a gestiona activitatea de cercetare din România. Doar OG 41/2015 are legătură cu intrarea României în UE (și din aceasta doar unul din cele 22 de articole). Ne-am uitat la cele 15 listate de dvs., respectiv cele de după momentul aderării (#M11 – #M20). Chiar și aceea a fost emisă la 7 ani după intrarea României în UE.

Consternarea apare pe chipul meciștilor când spun „Considerăm că este inadmisibil ca un act care reglementează un astfel de domeniu să nu fie aprobat decât după foarte mult timp.” Cu referire la OG nr. 6 /2011 care a fost aprobată cu modificări și completări abia după șapte (7) ani prin Legea nr. 222/2018”. Bine, dar efecte a produs, sau nu? Întrebăm pentru un prieten. Dar așa e! Este inadmisibil ce s-a întâmplat! Oare cine e de vină? Președinția, Doi Mici și un Anc, sau „reprezentanții cercetătorilor și ai mediului universitar care au reclamat Administrației Prezidențiale pericolul alterării calității actului de cercetare din România”? Nu domnilor! Voi sunteți cei responsabili de haosul din cercetare! Dacă nu puteți face asta, clipiți din ochi, faceți-ne un semn, să vă ajutăm. Lăsați frâiele cercetării în mâinile celor care știu cu ce se mănâncă cercetarea, în mâinile experților.

Se lamentează meciștii că președintele României a trimis la reexaminare legea de aprobare a OG nr. 41/2015 „pentru motive generale, neindicând în niciun mod temeinicia trimiterii spre reexaminare.”. Dar oare la Nota de fundamentare execrabilă pe care ați pus-o în dezbatere publică pentru noul proiect de OUG v-ați uitat? Reamintiți-ne, vă rugăm, care sunt motivele urgenței?

Cum meciștii se întreabă de „preocuparea reală a Administrației Prezidențiale cu privire la domeniul cercetării”, ne face să afirmăm, la rându-ne, că aprobarea unor OUG-uri ca cel aflat în dezbatere publică acum ne arată și nouă „preocuparea reală” a MCI, anume aceea de a aloca banul public după bunul plac, prin mecanisme netransparente, înlăturând prevederi dureroase pentru ei și tagma lor precum „Promovarea cercetătorilor se face ţinându-se seama, în principal, de performanţa ştiinţifică, confirmată la nivel naţional şi internaţional”. Da, această ultimă propoziție este scoasă din proiectul de OUG pus în dezbatere publică. O regretabilă greșeală, nu-i așa? O fi dat ceva subaltern delete, la fel cum a dat copy/paste de pe Wikipedia când am descoperit că România are un perpetuum mobile sub forma Pilei Karpen…

Fiat lux zicem și noi, dragii noștri guvernanți! Pentru că se pare că bâjbâiți prin textele legislative. Dacă tot vă legați de „art. 33* la alin (1) din OG nr. 57/2002 se prevede că: ”Unitățile (…) pot fi evaluate (…)”, iar la alin (8) al aceluiași articol se prevede că: ”Unitățile (…) sunt evaluate”. ” hai să vă spunem cum stă de fapt treaba:

Art. 33* la alin (1) din OG nr. 57/2002 prevede într-adevăr că unitățile (…) pot fi evaluate, dar se referă la unităţile şi instituţiile din sistemul naţional de cercetare-dezvoltare, per ansamblu. Aruncați vă rugăm o privire la articolele 6, 7 și 8, ca să vedeți care sunt acestea, dacă nu le știți.

Alin (8) al aceluiași articol face referire la instituţiile din categoriile prevăzute la art. 7 lit. a) şi c)-e). V-ați uitat oare să vedeți care sunt acestea? Vă spunem noi: a) institute naţionale de cercetare-dezvoltare; c) alte institute, centre sau staţiuni de cercetare-dezvoltare organizate ca instituţii publice ori de drept public, inclusiv institutele de cercetare-dezvoltare cu personalitate juridică ale instituţiilor de învăţământ superior de stat acreditate; e)centre internaţionale de cercetare-dezvoltare, cu sau fără personalitate juridică, înfiinţate în baza unor acorduri internaţionale.

Este de la sine înțeles că acestea, prin importanța pe care o au, sunt evaluate, nu pot fi evaluate. Apropos, când le-ați evaluat ultima dată? În 2011-2012 cumva? Și ați folosit cumva rapoartele de evaluare în 2016? Vă ascultăm …

Continuând cu bâjbâiala juridică MCI ne informează că sunt două HG-uri ce nu i-ar lăsa, chipurile, să evalueze institute aflate în coordonarea aceluiași organism. Din nou, hai să vă ajutăm: HG nr. 1062/2011 face referire la prevederi ale OG nr.57/2002 care între timp au fost abrogate și/sau schimbate și privesc punctual normele metodologice pentru evaluarea şi clasificarea în vederea certificării a unităţilor şi instituţiilor din sistemul naţional de cercetare-dezvoltare. Este deci firesc ca aceste norme să fie ancorate la forma actuală a OG nr.57/2002 la momentul în care sunt emise, cum e cazul HG nr. 97/2016.

La art. 43 din proiectul de OUG aflăm că tot ce mișcă în țara asta în materie de alocare a banului public în cercetare se va face în sistem competițional. Ce înțelegeți prin sistem competițional? Că se întrunește o comisie internă a MCI și triază 100 de proiecte înscrise în „competiție” și ulterior decide care sunt câștigătorii în baza unor criterii croite pentru cine trebuie? Una e să statuezi în lege sistem competițional și alta e să și aplici asta conform bunelor practici acceptate la nivel internațional. Să nu uităm, apropos de bunele practici, că ne-ați dus într-un con de umbră groasă prin încăpățânarea de a nu folosi evaluatori internaționali, imparțiali și de top, în competițiile naționale de proiecte.

Se mai zice în comunicatul MCI că sindicatele și patronatele, cu mic (fără anc) cu mare, au îmbrățișat propunerile din proiectul de OUG. Care sindicate, doamnelor și domnilor? Și care patronate? Cei care sunt apărătorii mediocrității în cercetare? Vă invităm să citiți articolul nostru de blog, legat de celebrul patronat din cercetare, populat în majoritate cu nulități științifice: „PRCP, PCR, PCRP, Pile-Cunoștințe-Relații, Polymerase Chain Reaction și alte cele”.

Iar de sindicate ce să mai zicem… vă ling din palmă, atâta timp cât le țineți robinetul deschis prin Programul Nucleu; și intenționați să faceți asta din plin prin noul OUG, fără o evaluare a performanței fiecărui INCD în parte și alocare ulterioară a banilor în concordanță cu aceasta.

Având de partea lor pe sindicaliștii și patronii de mai sus, meciștii se întreabă „în firescul acestei conversații virtuale: ”Cine sunt reprezentanții cercetătorilor și ai mediului universitar care au reclamat Administrației Prezidențiale pericolul alterării calității actului de cercetare din România?”. Nu ne arogăm nicidecum rolul de „reprezentanți”, dar sigur ne includem printre cei care fac tot ce pot să reclame colapsul cercetării românești nu doar președintelui României ci tuturor celor care ne ascultă și rezonează cu noi.

Și în sfârșit ajungem la una din principalele probleme: aflăm că dacă nu se aprobă OUG-ul „Acest lucru conduce, în mod cert, la bulversarea întregului sistem de cercetare cu grave consecințe atât asupra institutelor de cercetare, cât și asupra personalului de cercetare care funcționează la nivel național. Categoric, nu putem să nu ne întrebăm cine și-ar dori această finalitate, dar mai ales, de ce s-ar dori această finalitate?!”

Categoric, nu putem nici noi să nu ne întrebăm cine naiba a tot prorogat la nesfârșit termenele Programului Nucleu, fără a face o evaluare a Institutelor Naționale de Cercetare-Dezvoltare ale României? Să fie oare guvernanții? Acei guvernanți care la începutul acestui an au lăsat cercetătorii din INCD-uri fără salarii timp de 3 luni? Nu ne-o vindeți pe aia că fostul ministru e de vină. Implementați același program de guvernare, sunteți colegi de partid, ba mai mult, fostul ministru este acum secretar de stat în MCI. De ce nu ați făcut evaluarea INCD-urilor? De ce preferați să alocați „din pix” banii? Apropos, etapa a 4-a a Programului Nucleu din ce o mai achitați? Că tot vorbiți mai sus de „bulversarea întregului sistem de cercetare cu grave consecințe atât asupra institutelor de cercetare”. Vi se pare că așa cum e merge strună?!

Apoi, a doua problemă spinoasă, căreia i se alocă un paragraf consistent din comunicat, este cea a punerii pe butuci a UEFISCDI. Deci asta vă doare, de fapt? Spuneți pe șleau. Nu mai vreți ca UEFISCDI să gestioneze 25% din fondurile MCI, majoritar transparent. Apropos, partea de 75% rămasă cât de transparent o gestionați? Domnilor, UEFISCDI ar trebui să gestioneze cel puțin 50% din fondurile MCI, ca unică unitate executivă a MCI, după o reorganizare a acesteia, în sensul asigurării transparenței totale a alocării banului public, precum și punerea acesteia sub o conducere aleasă prin concurs, din rândul cercetătorilor de top în plan internațional. Franța, Germania, Marea Britanie, Comisia Europeană – toate au o unitate executivă care alocă banul public prin competiții de proiecte. Vă este dor de CNMP? Sigur vă este dor, la fel și sfătuitorilor voștri de taină, sindicatele și PRCP. Pe vremea CNMP (2010 și înainte) era stabilitate și predictibilitate, în sensul că se știa când se lansează „competiția” națională de proiecte, precum și câștigătorii, în același timp. Nu luăm apărarea necondiționatăa UEFISCDI (unele explicații – sau lipsa lor – privind procesul de evaluare a proiectelor, mai ales în cadrul panelurilor, fiind neconvingătoare), dar spunem clar și răspicat că este singura unitate executivă cu potențial de a deveni un model de bune practici la nivel internațional. Nu uitați că Norvegia, țară unde corupția aproape că nu există, a ales UEFISCDI ca operator de program pentru EEA Grants – Proiecte Colaborative de Cercetare. Nu a ales nici ROSA, nici IFA, nici Organismul Intermediar din structura MCI. Ne întrebăm de ce?

Meciștii joacă tare mai departe și mint fără jenă spunând că „textul de lege în vigoare la această dată, respectiv art. 47 din OG nr.57/2002 cu modificările și completările ulterioare, este identic cu cel propus de noul act normativ.” Atât este de identic încât locul lui este luat de art. 39, din propunerea de OUG, care are 5 aliniate, în loc de cele 8 ale art. 47. Cuprinsul acestora nu este nici pe departe identic. Aliniatul 4 din OG 57 este șters. Acesta prevedea: „Autoritatea de stat pentru cercetare-dezvoltare poate atribui direct Unităţii Executive pentru Finanţarea Învăţământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării şi Inovării conducerea de programe prevăzute în Planul naţional.” Vă doare tare această UEFISCDI. Oare ce v-a făcut? Nu a dat banii cui trebuie? Sau nu destui?

Praful în ochi se așterne lin peste comunicatul MCI, întâmpinând însă o ultimă turbulență în cel din urmă paragraf, unde ni se spune că rolul consiliilor consultative este întărit și bine definit, eliminând suprapunerile existente la acest moment. Pentru a-i crede pe cuvânt dar și pe text, suntem ghidați spre art. 65-66 ale proiectului de OUG. Respectivele articole sunt în fapt aceeași Mărie, cu altă pălărie. Rolul consiliilor consultative nu se schimbă cu nimic, ele nu sunt întărite și rămâne la latitudinea ministrului pe cine numește ca membrii. În noua formulare, aceste consilii sunt „formate din cercetători (…)”. Pot fi cercetători științifici, sau nu, cititori în stele, numerologi etc.

Stimabili meciști, repetăm, dacă aveți nevoie de ajutor, clipiți.