De ce SARS-CoV-2 nu e făcut de om, nu are bucăți de HIV și e improbabil să fi scăpat din laborator

Înainte să ne punem la povești, vă invit mai jos să vedeți un film produs de Oriensys Scientific și Doi Mici și un Anc, semnat de Daniel P. Funeriu și subsemnatul. 

Mai jos, aduc unele completări la informațiile prezentate în film, bazate preponderent pe articolele științifice pe care le-am consultat pentru a răspunde împreună cu Daniel la cele trei întrebări: 

  • Este Corona făcut de om, în laborator?
  • A pus omul bucăți din HIV în Corona?
  • A scăpat Corona din laborator?

Menționez că am un doctorat în biologie moleculară la Universitatea Rutgers, SUA, unde am învățat și aplicat inclusiv tehnici de manipulare moleculară în laborator.


  • Este Corona făcut de om, în laborator?

Înainte de a răspunde la întrebare, să vedem de ce sunt în stare cercetătorii în prezent:

  1. Pot crea un genom bacterian de la 0. Adică pot sintetiza chimic și asambla cele 4.000.000 de nucleotide ale bacteriei Escherichia coli. Dacă vreți să faceți și voi asta, aici este manualul, adică articolul științific publicat exact acum un an. Ghiciți de câte ori e genomul Escherichia coli mai mare decât cel al lui Corona? Vă las aici cifrele și faceți voi matematica: Corona are 30.000 de nucleotide. 
  2. Le trebuie o săptămână să-l reconstituie de la 0 pe Corona al nostru. La fel, dacă vreți să vă faceți și voi un exemplar, aici este manualul, publicat luna aceasta de un grup condus de cercetătorii de la Universitatea din Berna. Aceștia i-au pus și o luminiță (GFP – Green Fluorescent Protein), ca să-l vadă dacă încearcă să iasă din laborator. Glumesc, dar chiar i-au atașat proteina fluorescentă pentru a vedea localizarea virusului în celule/țesuturi etc.
  3. Pot modifica/exciza/adăuga orice parte a unui genom prin tehnologia CRISPR-Cas9. 
  4. O mare parte din plantele modificate genetic poartă un potențator introdus acolo odată cu gena de interes, numit P35S. Ia ghiciți de unde e luat acesta? De la un virus, mai precis virusul mozaicului conopidei (CaMV). Ca fapt divers, în timpul doctoratului, am lucrat cu material vegetal care nu avea doar acest potențator ci și o bucată de ADN care-mi permitea să exprim o genă de interes doar în bobul de porumb și în niciun alt organ sau țesut al plantei. 

Sper că v-am convins prin punctele de mai sus că în prezent cercetătorii sunt capabili să facă un Super-Virus (atenție!) dacă vor asta. Și dacă s-ar trezi unul să facă asta, ar fi la fel de repede mirosit de ceilalți, pentru că inevitabil va lăsa urme, nefiind încă capabili să mimăm în laborator evoluția prin selecție naturală; chiar dacă suntem produsul acesteia.

Deci, dacă maleficul Dr. X ar fi existat, acesta ar fi avut la îndemână toate informațiile și uneltele necesare pentru a face un Super-Corona (un cocktail de Ebola, HIV, MERS, un pic de la liliac etc.) și nu s-ar fi făcut de rușine cu suboptimalul Corona pe care-l avem azi. 

Da, ați auzit bine – Corona a venit cu cel puțin un defect din fabrică: proteina Spike  a acestuia (cu care virusul „agață” celula pe care o va infecta) nu a fost proiectată optim pentru a se lega de receptorul ACE2 al oamenilor (detalii aici). Adică Dr. X a făcut o treabă de mântuială (unde mai pui că l-a făcut să atace și pisicile și dihorii. Cu speciile acestea ce a avut?)  și a lăsat totul pe mâna evoluției prin selecție naturală – să găsească aceasta modul optim de legare, chiar dacă secvența de ARN nu este cea optimă. Iar natura a improvizat și a improvizat bine! Dar a avut nevoie de timp. Mai precis multe generații de virus au fost aruncate în luptă, până când un virusache a găsit calea spre succes, iar Spike + ACE2 = Love și noi ne-am ales cu CoViD-19. 

Dar evoluția prin selecție naturală nu s-a oprit aici și chiar în timp ce citiți aceste rânduri îl mutează pe Corona (detalii aici). Mutațiile acestea pot fi neutre, favorabile sau defavorabile. Las aici titlul articolului științific spre care vă trimite link-ul anterior: „Spike mutation pipeline reveals the emergence of a more transmissible form of SARS-CoV-2” ca să vă faceți o idee despre cum sunt mutațiile pe care le-a acumulat deocamdată. 

În funcție de viteza de acumulare a mutațiilor și asemănarea la nivel de genom, cercetătorii pot spune, cu o anumită precizie, când Corona a avut un strămoș comun cu virusul de la liliac (RaTG13), cu care împărtășește 96% din cele 30.000 de nucleotide. Astfel, s-a calculat că cele două specii de virus au luat-o pe cărări diferite între 1948 și 1982, pornind de la gazda lor comună, liliacul (detalii aici). Cu alte cuvinte, Corona al nostru evoluează independent de câteva decenii, timp în care a acumulat cele 4% diferențe față de RaTG13. Iar un alt semn clar al selecției naturale este faptul că nucleotidele ce compun cele 4% din genom sunt distribuite aleatoriu pe toată lungimea acestuia. 

De-a lungul celor câteva decenii, Corona a făcut schimb de material genetic cu un alt virus, găzduit de pangolin. Dacă nu ar fi făcut asta, nu ar fi putut infecta omul, pentru că-i lipsea o bucățică de ARN, care constituie cheia de intrare în plămânii omului. Virusul RaTG13 încă nu are această cheie și prin urmare stă bine mersi în liliac și… se uită cu poftă la oameni. După ce Corona a luat cheia și-a dat seama că nu poate intra pe ușă decât contorsionându-se, lucru care îl făcea ineficient. Așa că a intrat într-un program de perfecționare, inițiat de mama-natură, după modelul spartan – doar cei buni au fost păstrați până când Spike și ACE2 s-au îndrăgostit, cum spuneam mai sus. Faptul că perfecționarea Corona a avut loc în oameni și nu în pangolin ne ferește măcar de o belea: face improbabil un nou transfer zoonotic, cum e cazul cu MERS-CoV, care mai aruncă câte un virus din când în când dinspre cămile spre oameni (detalii aici).

Dacă vă întrebați cum au putut face virusurile de la liliac și pangolin schimb de material genetic imaginați-vă doar un liliac scăpând din gură, în zbor, o insectă pe jumătate mâncată. Aceasta a fost mâncată de pangolinul de la sol, ambele specii fiind insectivore și conviețuind pe aceleași teritorii. 


  • A pus omul bucăți din HIV în Corona?

Pe scurt, nu-l credeți pe moșulică Luc Antoine Montagnier, chiar dacă în 2008 a primit Nobelul. Omul și-a trăit traiul, și-a mâncat mălaiul. Mai nou, promovează teorii cu memoria apei și tratarea bolilor cu vitamina C. 

Dați click aici. Link-ul vă duce la cea mai mare bază de date de secvențe de ADN/ARN din lume, anume National Center for Biotechnology Information (NCBI). Alegeți „Nucleotide BLAST și apoi Align two or more sequences”. BLAST este un program care are în spate un algoritm pentru compararea a doua secvențe de ADN/ARN. Introduceți în cele două câmpuri „NC_001802.1” și respectiv „NC_045512.2”. Acestea sunt numerele de identificare pentru genomurile HIV și respectiv SARS-CoV-2. Click pe „Submit”. Veți obține următorul rezultat: „Nicio asemănare semnificativă”. De ce? Pentru simplul motiv că nu este nicio bucată de HIV în genomul de 30.000 de nucleotide al SARS-CoV-2. The End!


  • A scăpat Corona din laborator?

Ați văzut cum arată un laborator BSL-4 (Biosafty Level-4)? Am pus o poză în film. Are patru etaje. Cel din Wuhan e copia fidelă a celui din Lyon, Franța, și similar celui din Galveston, SUA. Mai mult, chinezii care-l operează pe primul au fost antrenați atât de francezi cât și de americani cum să-și facă treaba. 

Se speculează că Wuhan este epicentrul pandemiei pentru că virusul a scăpat din Institutul de Virologie (BSL-4) de unde s-a răspândit in piața de animale din apropiere. Haideți să facem un zoom-out, cu articolele științifice la îndemână:

  • Piața de animale este la 12 km distanță de institut (Atenție! A nu se confunda cu Center for Disease Prevention and Control (WHCDC), care este la 1 km de piață;
  • Un articol din prestigioasa revistă a academiei SUA, PNAS, (Forster și colaboratorii săi, 2020) indică provincia Guangdong, la 1.000 km distanță de Wuhan, ca posibilă primă sursă a lui Corona. 
  • Provincia chineză Guangdong este în apropierea Hong Kong-ului și este provincia unde traficul ilegal de pangolini este la el acasă (specia fiind strict protejată). Într-un studiu publicat în Nature acum câteva zile (aici), cercetătorii au folosit pangolini confiscați de autorități în această provincie pentru a izola și caracteriza virusul similar SARS-CoV-2; cel de care vă spuneam mai sus că a făcut schimb de material genetic cu strămoșul lui Corona (care provenea din rezervorul de la lilieci), dându-i cheia de intrare în plămânii omului (aceasta fiind una din modificările incluse în cei 4%), adică domeniul RBD (receptor-binding domain) al proteinei Spike, care se leagă de receptorul ACE2. 
  • Arealul de răspândire al pangolinilor este la sud de China și este … enorm. Din cel mai îndepărtat punct al arealului până în Wuhan sunt 4.300 km, în linie dreaptă. 

Andersen și colaboratorii, 2020, demonstrează în revista Nature Medicine (aici), că pangolinul poate „pasa” coronavirusul oamenilor, dar pot fi și alte specii bune „pasatoare”. Deci Corona putea sări în om (și ulterior perfecționa, prin selecție naturală) oriunde trăiește pangolinul +  cel puțin în China, unde se știe că este introdus ilegal, contrabanda fiind la cote maxime în prezent, conform studiului de aici

În contextul informațiilor de mai sus, a lega pandemia actuală de Institutul de Virologie din Wuhan este pură speculație. 


În loc de concluzii (pe care le găsiți în filmul de aici), vă spun doar atât: înainte de a vă pierde vremea și nervii cu teorii ale conspirației, săpați după informația primară. Dacă nu o înțelegeți, nu vă refugiați în fața ecranului TV sau site-urilor obscure, ci „sunați un prieten” cercetător; știți voi, categoria aia de bugetari subfinanțați și cu raportul cel mai mic din Europa la mia de locuitori. 

Amprentare genetică, hibrizi și predictibilitate în finanțarea cercetării

Ieri am discutat în cadrul emisiunii Știința în Cuvinte Potrivite, de la Radio România Cultural, cu redactorii Corina Negrea și Dan Manolache despre cercetările actuale din laboratorul meu, dar și despre sistemul românesc de cercetare și cum văd eu reforma acestuia. Înregistrarea emisiunii este mai jos.

Radio România Cultural în dialog cu unul dintre „Mici” (Miclăușul) despre cercetarea românească

Mihai Miclăuș a vorbit azi la Radio România Cultural, în cadrul emisiunii „Știința în cuvinte potrivite”, despre cercetarea din România. Interviul integral poate fi accesat mai jos:

Mai multe detalii despre emisiunea de azi, pe pagina Radio România Cultural, aici.

ADN-ul porumbului românesc criptează povești vechi de secole

Porumbul a fost domesticit acum ~ 9.000 de ani în regiunea Rio Balsas din Mexic. Domesticirea a constat în selectarea de către om a plantelor care produceau mai puțini știuleți (dar mai mari) și erau mai puțin ramificate. Ambele modificări au la bază mutații în două gene din genomul porumbului numite teosinte branched1 (tb1) – responsabilă de reducerea gradului de ramificare –  și respectiv teosinte glume architecture1 (tga1) – responsabilă pentru schimbarea structurii bobului, dintr-unul pietros, greu digerabil, în bobul actual.

Porumbul modern, domesticit, s-a răspândit rapid în toată lumea, fiind introdus în Europa de către Cristofor Columb la sfârșit de sec. XV.

Povestea porumbului românesc este veche de câteva secole, fiind începută în sec. al XVII-lea. În tot acest interval el a suferit modificări la nivelul genomului și a trecut prin zeci și sute de cicluri de selecție pe care omul le-a făcut pentru a avea porumbul dorit, fie pentru a i se coace cât mai repede, fie pentru a avea producție mare, fie pentru culoarea portocalie a mălaiului, fie pentru a crește în zona montană etc.

Relativ recent biologia moleculară a început să joace un rol hotărâtor în programele de ameliorare pentru porumb. Într-un proiect de cercetare pe care-l voi implementa împreună cu colaboratorii mei începând cu acest an vom descifra informația criptată la nivelul ADN-ului la 2.000 de linii de porumb pentru a-i înțelege povestea: cum a ajuns pe teritoriul țării noastre, cum se înrudește cu „familiile” internaționale și ce-i conferă unicitatea. Informația obținută este similară unei colecții de amprente digitale. Cu alte cuvinte, vom investiga genomul a 2.000 de linii de porumb în 8.000.000 de locuri. Este ca și cum ai amprenta un om la cele 5 degete ale mâinii, dar noi vom amprenta 8 milioane de „degete” pentru fiecare din cele 2.000 de linii. Continuă lectura „ADN-ul porumbului românesc criptează povești vechi de secole”