Cele aproximativ 50 de Institute Naționale de Cercetare-Dezvoltare (Institute, de aici încolo) ale României primesc anual peste 100 milioane de Euro de la bugetul central prin așa-numitul Program Nucleu. Încă cel puțin 100 milioane de Euro provin din alte surse, în principal tot bugetul de stat, fiind vorba de proiecte câștigate în competiții naționale, finanțate prin Programul Național de Cercetare (PNCDI 3). Așadar, anual, 200 milioane de Euro ajung în pușculița acestor Institute, fonduri care sunt gestionate de un Director General (DG), numit prin Ordin de Ministru, cu ajutorul unui Consiliu de Administrație (CA).
Despre salariile acestor DGi v-am mai vorbit aici, prin comparație cu salariul lui Donald Trump. Acum să vorbim despre cum sunt aleși și păstrați în funcție. Pe scurt, mulți dintre ei sunt ca pisica pe care oricum o arunci în sus tot cade în picioare. Așa că avem în prezent DGi care sunt în funcție de trei decenii (vezi Tabel 1) și nu ar da semne că ar vrea să aibă grijă de nepoți… Pentru binele cercetării românești ei se vor jertfi și în loc să ducă o viață de pensionar, vor candida pentru mandate la cârma institutelor. Un exemplu elocvent în acest caz este DG la Institutul Naţional de Studii şi Cercetări pentru Comunicaţii-Bucureşti – INSCC Bucureşti, care în 2016, pe când avea 80 de ani, a contestat decizia ministerului de a scoate la concurs postul pe care-l ocupa de 13 ani. Detalii aici. DGul în cauză încă este în funcție.
Așa cum observați aici foarte multe mandate de DG fie s-au încheiat (și sunt în prelungire), fie urmează să expire. Este deci momentul propice să discutăm despre funcțiile de conducere din Institutele patriei și care este vârsta la care cei care le ocupă ar trebui să decidă „de bună voie sau siliți de autoritățile statului” că este cazul să lase respectivele locuri vacante pentru persoane care nu sunt pensionabile deja sau pe durata mandatului.
Începem cu legea noastră de căpătâi, Legea 319/2003 (aici) care spune următoarele:
Art. 36
1) Cercetătorii științifici gradul I (CS 1) pensionați pot desfășura, în condițiile legii, activități de cercetare-dezvoltare, salarizate prin cumul sau prin plata cu ora.
(2) La cerere, cercetătorii științifici gradul I pot fi menținuți în continuare în funcții de cercetare-dezvoltare, după împlinirea vârstei legale de pensionare, cu aprobarea anuală a consiliului științific.
Ce înseamnă asta? Înseamnă că niciun cercetător care a îndeplinit vârsta de pensionare, cu excepția celor care sunt CS 1, nu poate fi menținut în activitate. Menținerea lor în funcție este ilegală. Aviz amatorilor, a.k.a. DGii de INCDuri care le semnează CIM-urile! Da, știm că vor sări unii să ne ia la rost că de ce ne luăm de valorile patriei? Păi, noi zicem că dacă până la vârsta de pensionare un cercetător nu îndeplinește criteriile minimale pentru a deveni CS 1 și nu trece acest prag… n-are rost să mai discutăm. De acord? Știm că există astfel de cazuri și nu puține. Deocamdată ne limităm la o discuție principială, însă, dacă ne va cere doamna ministru (sau alte persoane avizate) vom da și exemple.
Revenind însă la CS 1, aceștia necesită avizul anual al consiliului științific pentru a rămâne în activitate, așa cum spune textul legii. Drept urmare, ministerul nu ar trebui să acorde mandat de funcție de conducere pe 4 ani unei persoane care are nevoie de aprobarea anuală a consiliului științific pentru a activa în respectivul Institut, mai ales luând în considerare că membrii consiliului științific sunt toți subalterni ai DGului.
Din Tabelul 1, constatăm că:
a) Nouă DGi sunt în prezent trecuți de vârsta de pensionare, adică aproape 20% din cei 49, iar încă câțiva vor îndeplini vârsta de pensionare dacă primesc un nou mandat. Top 5 din aceștia au toți vârste de peste 70 de ani;
b) Unsprezece DGi sunt în funcție de mai bine de un deceniu. Vă veți întreba, pe bună dreptate, ce-i recomandă pe aceștia să-și păstreze scaunul? În răspunsul Ministerului spre Ad Astra, datat 09.12.2019 (aici) aflăm cu surprindere (ha ha) la pct. 5 că „Metodologia și criteriile pentru analiza performanței DGi ai Institutelor sunt în curs de elaborare”. Cu toate acestea, poate vă mai amintiți cazul DG de la Institutului Național de Cercetare – Dezvoltare în Silvicultură care s-a pensionat cu o primă de performanță echivalentul a 12 salarii brute, în cuantum net… După scandalul din presă, fostul ministru, dl Hurduc, a emis un Ordin (5184/14.09.2019) în care se spune: „DG i se poate acorda un premiu anual de cel mult 3 remunerații lunare de bază, proporțional cu gradul de depășire a obiectivelor și criteriilor de performanță”. Da, performanța aia pentru care nu avem încă metodologie și criterii de analiză.
Fără a acuza un DG anume (mai ales că suntem siguri că există și excepții), putem spune că din afară totul apare ca o schemă din serialul „La Piovra” în care directorii generali (i) prind rădăcini pe scaunele lor de conducere, având (ii) un Consiliu de Administrație care aprobă salariul șefului, ei primind, la rându-le, 20% din remunerația acestuia (conform legii); (iii) își formează Asociația DGi pentru a-și apăra drepturile; (iv) fac parte din Patronatul Român din Cercetare și Proiectare (PRCP – detalii despre acesta aici); (v) sunt majoritari în Colegiul Consultativ pentru Cercetare-Dezvoltare-Inovare (CCCDI), for care organizează „evaluarea” Institutelor pe care le păstoresc, precum și „evaluarea” proiectelor din cadrul Programului Nucleu și (vi) sunt mână în mână cu ministrul/secretarul de stat care le semnează mandatele pe câte patru ani, prelungirile de mandat și bonusurile de performanță.
Evident, DGii sar ca arși la auzul unor vești recente de genul aplicării grilei unice de salarizare (Legea 153/2017) pe banii Programului Nucleu în 2020 (repetăm, bani de la buget, acordați în baza unui simulacru de competiție), situație în care nu se va mai putea aplica tariful orar de 50 EUR, dar vestea că România nu va mai folosi evaluatori străini pentru competițiile de proiecte nici măcar nu i-a gâdilat la ureche. Că tot veni vorba de evaluatori: în prezent se evaluează pe repede înainte o competiție de proiecte în valoare de 60 milioane lei (Proiect experimental demonstrativ – detalii aici) unde evaluatorilor nu le este impus niciun criteriu minim de eligibilitate.
Înainte de a trece la capitolul concluzii, mai este nevoie să amintim ceva. Conform adresei 10872/02.08.2019 dinspre Agenția Națională de Integritate (ANI) spre fostul Minister al Cercetării și Inovării, declarațiile de averi și interese ale tuturor membrilor conducerilor INCD-urilor (deci si ale DGilor) trebuiau să fie publicate centralizat pe site-ul ANI pentru toți anii în care aceștia au ocupat respectivele funcții de conducere. Ne-am uitat și câteva sunt, dar foarte puține. Căutați-le pe cele care vă interesează.
Concluziile le trageți singuri. Dar ce facem pe viitor? Pe scurt, ce propunem noi:
- Mandatele DGi trecuți de vârsta de pensionare încetează mâine, cu numirea unui interimar ales de Consiliul Științific al Institutului, fără ca acesta să fi depășit vârsta de pensionare (sau să o depășească în următoarele șase luni).
- Se organizează concursuri pentru ocuparea posturilor vacante, cu publicitate în masă, nu doar în plan național, ci și pe site-uri internaționale de profil, precum Nature Jobs.
- Numărul de mandate de DG se limitează la două, dar nu mai mult de opt ani. O persoana care devine pensionabila pe durata mandatului nu poate aplica la concursul de DG.
- Ca și propunere cu bătaie pe termen lung: postul de director general va fi ocupat de o somitate în domeniul de activitate, recrutat de boardul de conducere al viitoarei Fundații Naționale pentru Cercetare (echivalent NSF, SUA), acesta beneficiind de sprijinul unui director executiv, recrutat prin concurs public.
Construirea unei articol prin prezentarea unor date și fapte reale (cu dovezi, cu explicații) doar a anumitor date dintr-un set mult mai mare, urmărind un anumit scop, se numește manipularea.
În urma lecturării postării voastre, opinia publică înțelege că rețeaua de institute naționale este formată doar din dinozauri meniți să căpușeze bugetul cercetării.
Dacă sunteți corecți, aplicați analiza la tot setul de date oferite de lista completă a institutelor naționale de cercetare-dezvoltare.
În 2016 la ANCSI, sub conducerea lui Mihai Dima s-a început un proces de epurare și primenire a directorilor generali de INCD-uri. S-a realizat ceva totuși, atunci
Aveți mai jos lista INCD-urilor.
http://www.research.gov.ro/ro/articol/3753/sistemul-de-cercetare-incd-institute-nationale-de-cercetare-dezvoltare-consiliile-de-administratie-ale-incd-aflate-in-coordonarea-ancsi
PS. Prezenți și lucruri frumoase din institute.
Breasla cercetătorilor trebuie să prezinte lucrurile corect.
Pe zgura sau pe terenul cu tisă, tot cei mici vor castiga.
Articolul are caracter general si obiectiv asa cum ii sta bine unui articol. Autorii sai au spus clar ca sunt cu siguranta si exceptii legate de anumiti DG ai anumitor institute. PROBLEMA ramane in schimb a celor care sunt de decenii in functie si care inca mai vor si pentru care inca nu sunt elaborate criterii de performanta si nici nu au o supraveghere clara din partea guvernului (tesatura dintre Consiliul de Administratie si DG este amintita in articol). Problema acestor DG nemuritori este ca isi dau seama de pozitia lor favarizata si tind sa faca abuzuri, acestia avand parghii nenumarate in cadrul INCDului asupra personalului de orice fel, inclusiv asupra presedintelui Consiliului Stiintific. Si mai spunem ca vrem sa schimbam directia fluxului de creiere, nu asa vom reusi!
dragilor, la IBNA directorul e in post din 2004 🙂 ce 5 ani. cred ca ar trebui sa verificati toate institutele.
Posibil, noi ne-am bazat pe CV-urile și informațiile publice ale DG. În egală măsură suntem siguri că mai sunt și alții de inclus în listă, pentru care nu am avut însă informații publice. Dacă există/ne aduceți dovezi clare în acest sens vom face update la listă.
Salutari si felicitari pentru inca un articol foarte bun. Totusi vreau sa fac o observatie legata de modul in care sunt alesi acesti DGi. Nu cred ca e foarte important cat de cunoscut este acest director general intr-un domeniu sau altul, ci cat de bun manger este acesta, deci cat de performant este un institut pe plan international (pentru ca la noi cercetarea este o pacaleala dupa cum bine ati observat).
Daca un institut nu performeaza prin obtinerea de proiecte internationale atunci DG-ul trebuie schimbat de indata ce ii inceteaza mandatul, dar daca lucrurile sunt exact invers nu vad nici un motiv pentru care sa schimbi un DG doar pt ca a ajuns la varsta de pensionare sau pt ca trebuie sa fie o limita de 2 mandate. O alta problema pe care ati semnalat-o in treacat este faptul ca acesti DGi sunt un fel de lideri supremi in institutele pe care le guverneaza. Poate ar trebui sa existe consilii de administratie in fiecare institut care sa poata contrabalansa puterea unui DG si care sa se schimbe o data la unu sau doi ani.
De ce nu ar putea un bun DG să pregătească niște potențiali viitori DG în „tainele și misterele” managementului unui institut de cercetare înainte să-și termine al doilea mandat în care a făcut excelență sau înainte să iasă la pensie? De ce ar trebui să fie fiecare un mic zeu în locul său călduț, din care nu poate fi dat jos decât cu dricul? E aceeași problemă și la primari. Nu au nici o performanță (pe baza unor criterii clare și actuale), dar au inerție în post și tinerii cu potențial și principii contemporane nu pot accesa locurile privilegiate ale dinozaurilor.
Andrea … confunzi varza cu capra. Primarii sunt alesi de catre cetateni, iar DGi sunt numiti guvernamental, deci (din pacate) politic. Daca in cazul unor primari este vina cetatenilor acelor localitati ca isi aleg aceeasi primari corupti, in cazul cercetarii cetatenii nu mai au cum sa “controleze” asta. Apoi, in cercetare, trebuie sa intelegi ca pe tot globul (nu numai pe plaiuri mioritice), lucrurile functioneaza nu numai pe incredere, ci si cine cunoaste pe cine. Sa iti dau un exemplu ipotetic. O companie din germania care produce masini propune un proiect de cercetare prin care ia bani de la UE, insa are nevoie de parteneri care produc, sa zicem, baterii. Printre doritori apar doua companii similare, din estul Europei, sa zicem Romania si Polonia. Acum, te intreb: pe cine va alege compania germana daca performantele celor doua comanii sunt similare? Dincolo de aspecte culturale si personale care ar putea sa incline balanta catre o tara sau alta, decisiva este implicarea si vizibilitatea externa a unui DG. Asadar un DG nou, oricat de scolit ar fi, daca nu are vizibilitate/relatii, nu are credibilitate si este f posibil sa nu fie bagat in seama. Apoi, in cele mai multe proiecte de cercetare cu finantare europeana romanii sunt doar parteneri. Extrem de putine sunt cele in care romanii sustin managementul acestora. Mai departe, ar trebui sa ne uitam la institutele de cercetare ca la orice alta companie unde noi suntem actionari. Cu alte cuvinte, nu sustin ca ar trebui promovate “fosilele” pe posturi de conducere, insa daca CEO-ul (DG-ul) unui institut performeaza nu vad ce ce ar trebui schimbat dupa 2 mandate. Repet, daca nu performeaza, trebuie schimbat imediat ce i se incheie mandatul.
Va felicit pentru acest articol. Ati devenit mult mai activi. Pot sa imi exprim cateva idei:
1. Directorii generali ar trebui doar pe doua mandate, indiferent de performantele manageriale;
2. Exista si cs II si cs. III pensionati care au lucrat 5-9 ani peste varsta legala de pensionare in Inst. ale A.R si INCD-uri;
3. Unii pensionari f. bine pregatiti pot deveni doar consultanti, doar pe un studiu ori proiect, nu pe contr. de m.pe durata nederminata;
4. In CA din institute nu ar trebuie sa fie consilieri din ministere, doar din mediul universitar si economic privat; acestia sunt de fapt in conflict de interese;
5. Programul Nucleu este cel al cercetarii inutile prin teme care nu ajuta cercetarea fundamentala si cea aplicata, ci multe teme care sa justifice banii ceruti; exista si rare exceptii; pe aceste studii si proiecte nu le controleaza nimeni ca valoare si continut, se fac doar niste referate de etape;
6. Sistemul de meritocratie este deficitar si in cercetare si va mai trece mult timp ca sa avem o cercetare de nivel european;
7. Avem nevoie mereu de aceste luari de pozitie si articole, ca decidentii din cercetare sa inteleaga ca este nevoie de reforme reale.
Salutari. Sunt de acord cu multe dintre punctele subliniate de tine insa nu pot sa fiu de acord cu primul. De ce doar 2 mandate? Care este justificarea? Te rog sa aduci o justificare corecta si nu argumente de genu: asa e in vest. Mersi
Cand ai puterea ai posibilitatea de a te bucura de ea. Prin aceasta, multi directori cu mandate multiple de directori incep sa calce stramb. La o foarte fina analiza incep sa nu mai fie verticali si obiectivi. Am cunoscut directori care aveau o imagine buna, dar la o analiza de detaliu si au alocat avantaje doar in folosul lor si a cercetatorilor agreati. La inceput, totul era bun si frumos si la al doilea mandat si au aratat ce pot si in partea mai putin onesta. Apoi nu doar directorii trebuie sa aduca proiecte si sa detina relatii ci doar tot colectivul din institutia de cercetare. In plus, in opt ani de directorat, aceste persoane nu mai fac cercetare ci birocratie. In opt ani, cercetarea evolueaza mai rapid si omul nu mai are forta si energia, atentia de la inceput. Se poate aplica sistemul din spitale, avem doar manager care nu face cercetare si doar directorul stiintific este si dedicat domeniului de cercetare.Apoi proiectele europene de tip POR, POC ,etc. nu sunt pe cercetare, ele au fost aplicate de multe
institute, pentru ca au cerinte mai mici ca vizibilitate profesionala si au ajutat la supravietuirea acestora. In timp se va impune o reactualizare a legii cercetarii si cercetatorului si o fuziune intre aceste entitati de cercetare.
In primul rand poti sa te uiti in orice industrie si o sa vezi ca sunt multe companii in care un CEO de succes nu este inlaturat de catre actionari, ci dimpotriva. De cele mai multe ori acestia se retrag singuri odata ajunsi la o varsta respectabila.
“Prin aceasta, multi directori cu mandate multiple de directori incep sa calce stramb. La o foarte fina analiza incep sa nu mai fie verticali si obiectivi.” Sunt de acord ca multi, daca nu majoritatea, se comporta ca niste zei in ograda lor, insa tocmai de aceea ar trebui o lege care sa limiteze prerogativele acestora. Am scris mai sus, trebuie sa existe un consiliu de administratie care sa fie ‘reimprospatat’ anual, prin rotatie, cu cercetatori ai acelui institut si nu numai.
“Apoi nu doar directorii trebuie sa aduca proiecte si sa detina relatii ci doar tot colectivul din institutia de cercetare.” Cercetatorii, pe langa faptul ca depun si ei proiecte, tot ei sunt cei care executa proiectele de cercetare aduse de directori. Este evident faptul ca directorii nu mai fac cercetare odata ajunsi in functii de conducere.
Eu cred ca lucrurile stau cam asa in Romania:
Dupa cum stim cu totii, de cele mai multe ori cercetarea finantata de la buget este o pacaleala trista, motiv pt care un institut local este de succes doar daca acceseaza fonduri europene. Asta se face numai in parteneriat cu alte tari. Companiile si/sau institutele de profil din occident au acces la finantare pt ca au o viziune politica clara si o transparenta in accesarea fondurilor. Acesta este un motiv care le perimite sa-si schimbe directorii ori de cate ori doresc pt ca proiectele depuse vor primi oricum finantare daca sunt facute cum trebuie. Nu este la fel si la noi.
Dupa cum stim Romania este o tara ‘minora’ in contextul cercearii europene, deci daca nu exista o sustinere politica (iar noi avem aproape un vid cand vine vb de cercetare) sau daca nu exista un lider de companie vizibil in spectrul cercetarii europene, institutele nu au cum sa se dezvolte.
Cred ca doar un institut cu o activitate care nu este acoperita de o entitate similara in tari din Europa ar putea avea succes aproape garantat in accesarea fondurilor, dar asa ceva nu exista in Romania.
Deci, departe de a le acorda circumstante atenuante DGilor, cred ca perspectiva propusa nu este una sanatoasa pt toate institutele. Sunt institute care nu performeaza, iar acelora le trebuie alti DGi, insa celelalte ar trebui sa fie privite cu alti ochi.
Apropo de performanta:
Ar fi interesant sa vedem un articol in care sa intelegem performantele tuturor institutelor de cercetare din urmatoarea perspectiva: cate proiecte europene, cate nationale, ce finantari au avut etc.
Un articol excelent care zugrăvește trista realitate. Realitate ilegală printre altele. Să putrezești peste 10 ani pe o funcție de conducere este inadmisibil. Dovadă că unii deja confundă instituția pe care o conduce ca pe ograda propriei mămici. Iar cercetătorii sunt găini. Găini care dacă nu cotcodacesc ce vrea șeful, ajung în oală.
Păi, nu prea e ok să îți prelungească CS-ul mandatul chit că ești CS1. Că în unele cazuri CS-ul tremură în fața DG sau e de partea DG, câștigat de-alungul anilor.
Revenind, cercetătorii sunt găini care dacă ar cotcodaci adevărul în cor, poate unii nu ar mai vorbi de “vindecarea” cancerului cu un laser (nefuncțional) cumpărat din afară
Excelent răspuns !!! Referitor la sugestia de a cotcodăci adevărul in cor este o idee bună insă din păcate acest lucru nu este posibil decât in coruri mici spre foarte foarte mici deoarece caracatiţa angajărilor pe cumetrii, nepotisme si “ochi frumoși ” este infiorător de mare iar când 2 -3 – 10 oameni ridică vocea local (in incd-ul respectiv) sau general (la minister, consiliu de etica sau CNATDCU ) cerând dreptate sunt acoperiţi de liniștea mormântală a majorităţii. Foarte puţini spre deloc mai sunt oameni integri, cu principii și coloană vertebrală care nu au cu ce sa fie șantajaţi de șefi sau directori si care să VREA să ţină piept și să lupte cu veșnicul și interminabilul PCR. Despre nereguli grave, derogări nejustificate pentru favorizarea avansărilor in grad, ilegalităţi penale și nepotisme se stie de când lumea și pământul- sunt o CUTUMĂ in aceste incd-uri. Și ministerul a știut și știe de ele și nu a făcut/nu va face nimic. Mai bine de 3/4 din membrii unui CS sau CA sunt aleși numai din “anumite grupuleţe” sau “bisericuţe” nu inainte de a se asigura ca sunt totalmente influenţabili, șantajabili și mereu cu capul plecat in faţa ȘEFULUI SUPREM !!!
Într-adevăr, lipsa unității este problema care ne ține în mocirlă. Lipsa unității se datorează o dată motivului pe care foarte bine l-ai subliniat (sfântul nepotism), cât și a lașitații. Lașitate oarecum justificată ținând cont că de ani se aplică metoda dezbinarii și a conducerii prin inspirarea fricii. Unii DG uită faptul că se află în acea poziție datorită faptului că noi existăm și producem. În loc să apere, să motiveze și să ajute cercetătorii, unii fac haită cu diverși directorasi obscuri ai unor departamente (care există tot datorită nou, apropo) din conducere și hartuiesc, arătând o totală lipsă de respect față de turma de oi. Repet, în foarte multe incd-uri, mulți DG se cred ca la ei acasă. Și cu cât stau mai mult în funcție de conducere, cu atât iluzia că sunt în propria ogradă le pare reală. Această situație trebuie stopata. Urgent și prin orice mijloace. Prin teroare și lipsă de respect nu poți conduce productiv pe nimeni! Dovadă că nu prea se pricep la management. Că hai să o zicem de-a dreptul acum: dacă făceau treabă bună, dacă oamenii se simțeau respectați și sprijiniți și erau mulțumiți, nu se mai lua nimeni de faptul că DG X e de 10 sau 20 de ani în acea funcție! Dimpotrivă! L-ar fi susținut să mai stea încă 10. Din păcate, nu este cazul. Cel puțin nu în anumite incd-uri.
UAU, incredibil ce-i in tabelul ala. In toate tarile democratice, o persoana poate ocupa functia de director cel mult 2 mandate (de obicei de cate 4 ani). Exista laboratoare unde nu ti se permite sa ocupi functia de director 2 mandate la rand. La terminarea celui de-al doilea mandat poti sa ai 2 premii Nobel, sa fii Superman, Batman, Wonderwoman si mama omida la un loc ca nu vei mai fi ales/numit director.
Cam la fel se intampla si cu pensionarii. In ziua in care ai implinit varsta de pensionare esti automat scos la pensie. Am intalnit totusi cateva cazuri exceptionale unde se acorda una/doua burse la nivel national, in tot domeniul (de cel mult 2 ani) celor care chiar sunt foarte foarte buni si pot avea o contributie serioasa in domeniul respectiv dar sunt cazuri exceptionale si foarte rare. Bursa nu se putea prelungi sau acorda inca o data. Nici nu se pune problema ca acestia sa ocupe functii administrative.
Acum inteleg ca s-au facut ceva schimbari la minister, daca lista aia ramane la fel in cateva luni e de rau, foarte rau…
Cred ca problema e insistenta pe ‘varsta de pensionare’. In unele tari(Uk) nu exista obligatia de pensionare la o anumita varsta (e considerata ‘age discrimination’ sa dai pe cineva afara doar pe baza varstei). Asa ca nu cred ca ar trebui legata functia de DG varsta, ci de performanta.
Age discrimination… Bună asta. Nu îmi place să mă repet, dar o voi face. Faptul că mulți cercetători se plâng de faptul că unii DG o ard de prea mulți ani pe poziție, nu îți pare un indiciu că acei DG sunt incompetenți, că nu au calități de manager?! Dacă erau performanți, din partea tuturor ar fi fost ok să iasă în sicriu din biroul de mare șef. Un om bun, apt nu va fi niciodată dat la o parte pentru simplul fapt că are o vârstă. Ești dorit afară atunci când obții ura majorității. Ură pe care ai obținut-o prin dictatură, necorectitudine, discriminare, ilegalități, bârfă ieftina, manipulare și instigare la ură. Faptul că acești oameni nu mai sunt doriți ar trebui să conteze. Ori e democrație, ori nu mai este? Ei discriminează dar nu vor să fie discriminați. Hai, lasă jos rața că măcăne. Și măcăne rău de tot.
“Age discrimination” este o noțiune cât se poate de reală și în U.S. Mai caută … Da, măcăne rău de tot … e doar legea firii: lupii tineri vor să fie ei șefi de haită și nu mai au răbdare 😉
In primul rand niciunul dintre autorii articolului nu dorim functii administrative in INCD-uri. Asta ca sa lamurim ca nu suntem lupii tineri. In rest, insa:
Noi ce facem aici, discutam legile in vigoare si vrem sa le fentam pentru ca pe continentul American sunt alte legi? Astea-s regulile jocului in Romania si cu astea defilam. In USA e legal lobby-ul pentru ca #oformadespaga. Ce facem, le spunem americanilor sa se ia dupa legile EU?
Legile trebuie aplicate! Aceasta afirmatie este una simpla, clara si nu e interpretabila!
Daca DGii care depasesc varsta sunt niste somitati fara care cercetarea mondiala se opreste in loc, isi pot gasi institute pe care sa le conduca in tarile in care legile permit asta. Sau pot ramane angajati in Romania pe pozitii de CS I fara a avea functii de conducere.
Sa va spunem ca in INCD-urile patriei exista DG mult trecuti de varsta de pensionare cu h-index=2?
Dragi stimabili,
Fie ca pe viitor in elaborarea articolelor sa ne inspiram asadar pentru sectiunea de
“Acknowledgement” dintr-un studiu al colegilor spanioli:
“Acknowledgement:
This work has been carried out despite the economical difficulties of the authors’ country. The authors want to overall remark the clear contribution of the Spanish Government in destroying the R&D horizon of Spain and the future of a complete generation.” (https://doi.org/10.1016/j.measurement.2014.09.009).
Sunt de acord in privinta dificultatilor economice, dar nu inteleg legatura cu subiectul articolului.
Prioblema discriminarii pe varsta atinge o problema delicata. In Ro se aplica ideea ca nimeni nu este de neinlocuit, cu origine in vechiul sistem. Dar fiecare ce este pasionat cu adevarat de un domeniu si face cercetare are niste acumulari, judecati profesionale care ii sunt proprii. Oamenii nu sunt trasi la indigo. Astfel o experienta valoroasa poate fi fructificata si dupa pensionare, dar doar pe proiecte si studii. Multi se ridica contra pensionarilor, dar la noi legislatia este proasta. Multi castigatori de premii si recunoasteri nationale si internationale au peste varsta de pensionare, inclusiv pentru Nobel. Apoi nici tinerii nu se inghesuie in a face cercetare, toata viata trebuie sa stai cu nasul in carti si reviste de specialitate, sa participi la congrese valoroase.
Dragi mici, medii, si mari,
Daca intelegem ca sunt 50 de INCD, de ce nu ati realizat o analiza detaliata a fiecarui director in parte, in ceea ce priveste activitatea stiintifica – cu publicatii, patente, rezultate notabile, citari si indice Hirsch, eventual raportate la activitatea celorlalti cercetatori romani (si straini) care activeaza in specificul domeniului de activitate? In acest mod se poate evidentia si activitatea de dinainte de a ajunge DG, concluzionand cu evolutia institutelor per ansamblu dupa predarea stafetei. Atentie mare ca domeniile nu se pot compara intre ele ca si factori de impact, indice Hirsch sau numar de citari.
Analiza aceasta se va face, daca Asociatia Ad Astra va reusi sa gaseasca resurse pentru a reinnoi Cartea Alba a Cercetarii.
Uneori insa lucrurile nu sunt atat de simple pe cum pare: cresterea numarului publicatiilor nu inseamna neaparat o crestere a calitatii unui INCD. Unele institute si-au facut recent reviste de casa indexate ISI, unde publica la greu. La fel si indicii Hirsch. Sunt multi oameni care au indice Hirsch foarte mare pentru ca au articole de colaborare. Cu toate acestea ei nu au contribuit deloc la acele articole, doar ca tara a intrat intr-o colaborare cum sunt cele de la CERN sau exemple similare. Sau, un INCD era deja in colaborari si acelea au inceput sa ia date si sa publice. Daca atunci apare un director nou, e meritul lui?
Noi, deocamdata am facut o analiza pe ce zice Legea 319 care nu trebuie fentata.
Niște unii DG, se știu ei care, care au avut și prestigioase funcții în PCR, ar trebui sa nu-și mai dorească încă un cincinal de “împliniri mărețe”. Măcar atât!
Un cincinal?! Cred că ai greșit și voiai să zici “un veac”. Un veac de directorat.
Din toate comentarile facute, pertinente sunt cele care arata adevarata imagine a cercetarii romanesti. Aici nu merge pe ceea ce credem ci pe ceea ce este in realitate. Comparatiile cu companii private sau multinationale nu isi are locul pentru ca in majoritatea sa cercetarea este de stat. Apoi nu unicitatea unei institutii sau centru de cercetare fata de ceea ce exista la nivel european il face viabil ci competentele, profesionalismul, specializarile, vizibilitatea si nu in ultimul rand concurenta.
Unii au ajuns niste mici dumniezai datorita fundurilor de politicieni, pupate mai ceva ca pe sfintele moaste. Cumulat si cu lipsa de hemoglobina din instalatiile oilor din subordine… vedem rezultatele.
Plansul pe la colturi nu ajuta, de aceea ruptul pisicii pe genunchi e sfant.
M-am uitat pe site-ul Ministerului de resort recomandat de Sorin Zgura
http://www.research.gov.ro/ro/articol/3753/sistemul-de-cercetare-incd-institute-nationale-de-cercetare-dezvoltare-consiliile-de-administratie-ale-incd-aflate-in-coordonarea-ancsi
pentru a cauta acele INCD-uri din domeniul meu – geologia – pe care le cunosc. Datele cuprinse acolo sunt din 2018! Si am descoperit lucruri bizare despre DG-uri, si anume:
1) DG-ul GeoEcoMar: Gheorghe Oaie. Gigi Oaie, fost coleg de-al meu a murit in anul 2016: https://www.geoecomar.ro/website/publicatii/Nr.22-2016/11_OAIE_in_memoriam_2016.pdf
2) DG-ul Institutului Geologic al Romaniei (IGR): Gabriel Bindea. Nici vorba: actualul DG (acelasi si in anul 2018): Stefan Marincea, alt fost coleg de al meu, cu care ne-am vazut la Melbourne, la un congres international, in August 2018, unde era prezent (si) in calitate de director al IGR.
Or fi si alte situatii similare la alte INCD-uri? Prea se poate.
Atat despre actualitatea si credibilitatea informatiilor publice furnizate de catre MEC.
Felicitari pentru acest articol excelent.
Există o increngatura de relatii la nivel de directori din minister ,secretar de stat, in Ministerul Cercetarii sau Ministerul Educatiei in prezent. Prin schimbarea puterii oamenii din esalonul 2 au ramas in ministere si asa cum a spus cineva intr-un comentariu sunt directori generai de INCD care au mult peste doua mandate. Un exemplu este in cadrul ICMET Craiova unde Directorul General este interimar din 2016.Credeti ca a avut performante notabile? Nu. Un control al al Corpului de Control al Ministrului Cercetării și Inovării cu nr 2436/20.06.2019 aprobat de Ministru Nicolae Hurduc a a prezentat in capitolul VI. Concluzii un numar de 4 situații de RISC ÎNALT constatate în urma controlului.
În urma controlului veșnicului director interimar Marian Duță (este interimar din 2016) i s-a intrerupt numirea și a fost numit un alt director interimar. Acesta si-a dat demisia după 2 luni de la numire și în locul lui cine credeti ca a fost numit în 30 decembrie 2019 când toată lumea era acasa si se prgatea de Revelion? Ghiciți? Vesnicul Marian Duță.
Pe linga constatările Corpului de Control instanta prin hoarâre definitiva și executorie a constatat ca Marian Duță împreună cu consiliul de Administratie al ICMET (sic) a creat un prejudiciu ICMET de 230000 lei ( fara penalizările care urmeaza sa fie calculate ) prin MANAGEMENT DEFECTUOS.
Toate persoanele care au creat prejudiciu sunt în funcție și sunt în litigiu cu ICMET în acest moment cu toate că hotărârea judecătorească este definitivă și irevocabilă.
Cum poți conduce o instituție cu care ești în litigiu pentru management defectuos?
Este public OM 2436/20.06.2019? Întrebăm pentru că noi nu avem știință despre trimiterea efectivă a Corpului de control al MCI la INCDuri, de către dl Hurduc. Ad Astra ceruse rapoartele dar …
este un raport al corpului de control. nu este document clasificat
a fos distribuit :
– director general ICMET
– Director infrastructura Ministerlul Cercetarii
– compartiment mass-media Ministerul Cercetarii
– a fost prezentat in CA ICMET
Ordinul ministrului nr. 352 din 31.05.2019