– Să mărim plafonul salarial al birjarului, dar să-i dăm o mârțoagă la căruță, că noi oricum avem șofer la merțan

În ședința de Guvern din 11 octombrie s-a adoptat o Hotărâre care modifică plafoanele maxime orare pentru salariul cercetătorilor.

A vuit ulterior presa cum că cercetătorii primesc mai mulți bani la salarii, se vor lăfăii în bani de aici încolo, se va stopa „brain drain”-ul și bineînțeles România va fi pe cele mai înalte culmi ale cercetării mondiale. Scuzați sarcasmul, dar spuneți-ne că nu așa a fost prezentată știrea.

Să vă spunem cum stau de fapt lucrurile la firul ierbii, doi dintre noi fiind chiar angajați în sistemul public de cercetare românesc, deci cu risc iminent de îmbogățire din viitoarele contracte de cercetare:
„- Not!”

În România există 15.000 de cercetători angajați cu normă de cercetare în sectorul public (sursa: MCI), la care se adaugă cadre didactice din universități, care pe lângă norma didactică fac și cercetare. Cei 15.000 sunt angajați fie în institute naționale de cercetare și dezvoltare, fie în institute ale Academiei Române, fie la universități (relativ puțini în ultima categorie comparativ cu primele două).

Dl ministru Lucian Georgescu greșește când spune că în România „nimeni nu-și face salariul întreg de pe cercetare” (vezi minutul 12:14 din interviul de aici). Toți cei 15.000 de cercetători de mai sus își fac salariul întreg de pe cercetare, fiind pontați lună de lună pe proiectele pe care lucrează, cu numărul de ore aferent fiecărui proiect în parte.

Principalul instrument de implementare a Strategiei Naţionale de Cercetare, Dezvoltare şi Inovare 3 (SNCDI 3) este Planul National de Cercetare-Dezvoltare si Inovare 3 (PNCDI 3), aprobat prin HG 583/2015. Acesta prevede ca plafon maxim salarial pentru un Cercetător Științific gradul I (CS I)/ Profesor universitar (Prof) 4.300 euro pe lună, adică un net de aproximativ 3.600 euro pe lună (la calcularea salariului net am luat în considerare scutirea de impozit acordată veniturilor din proiecte de cercetare). Cu alte cuvinte atât ar putea încasa un CS I/Prof pe lună din banii publici rezervați pentru implementarea PNCDI 3. Ni se pare o sumă foarte bună, potențial încasabilă de un cercetător performant care atrage mai multe proiecte naționale și e pontant pe acestea lunar, proporțional cu numărul orelor lucrate în cadrul acestora.

Noile prevederi includ un plafon maxim orar de 50 euro pentru aceeași încadrare de mai sus. Asta înseamnă că în 21 de zile lucrătoare dintr-o lună un cercetător ar putea încasa 8.400 euro pe lună salariu brut, adică un net de aprox. 7.000 euro (din nou, luând în considerare scutirea de impozit). Asta în ideea că ar avea doar o normă întreagă. Dar legislația muncii îi permite mai mult de atât. Pentru 1,5 norme cercetătorul respectiv ar putea încasa 10.500 euro net; din bani publici, atenție!

În opinia noastră acest plafon este exagerat de mare, vine în contrast cu sărăcia din cercetarea românească și speculăm că poate duce la cheltuirea nejustificată a banului public. E destul să ne reamintim de pontajele pe multiple proiecte de tip POSDRU ale unor persoane și de scandalurile privind fraudarea fondurilor alocate prin acest program.

Din punctul nostru de vedere nu plafonul orar maxim este problema în cercetarea românească ci subfinanțarea acesteia prin alocările  bugetare reduse pentru competiții naționale. Prin analogie cu birjarul din titlul articolului, degeaba dai posibilitatea cercetătorului să se ponteze cu 50 euro pe oră dacă nu-i dai un buget îndestulător pentru proiecte sau mai rău (cazul actual) dacă nu-i dai posibilitatea să acceseze bani prin participarea la competiții naționale. Cu alte cuvinte, credem că adevărații beneficiari ai noilor prevederi legale nu vor fi cercetătorii autentici, cei care-și tocesc coatele prin laboratoare, mese de lucru, conferințe științifice, bibilioteci etc. ci managerii din cercetare, implicați în coordonarea a X proiecte de cercetare datorită funcțiilor pe care le dețin și nu neapărat performanței lor științifice. 

Să luăm ca exemplu un proiect PCE (tip de proiect-stindard al cercetării românești), cu buget maxim de 850 mii lei pentru 30 de luni. Dacă directorul de proiect își angajează doi postdoci cu normă întreagă și salariu net de 3.000 lei pe lună, ar avea nevoie de 320.000 lei doar pentru aceștia, la care se mai adaugă cel puțin salariul unui student doctorand și cei 25% pentru regie. Faceți și voi un calcul ce mai rămâne pentru salariul directorului de proiect după ce mai adăugați la cheltuieli și costurile reactivilor de laborator, deplasări, taxe de publicare, servicii cu terți etc. Sau calculați din câte proiecte ar trebui/ar putea să se ponteze un astfel de cercetător pentru a atinge plafonul respectiv. Pe scurt, degeaba mărim tariful orar dacă bugetul alocat proiectelor nu permite aplicarea lui.

Concluzia noastră este că acest plafon orar de 50 euro este o măsură neoportună, care va permite pontări ale aceleiași persoane pe un număr practic nelimitat de proiecte (atenție – în marea lor majoritate altele decât cele de tipul Postdoctorat, Tinere Echipe, respectiv Proiecte de Cercetare Exploratorie), în detrimentul calității cercetării prestate și ducând inevitabil la irosirea banului public.

Din punctul nostru de vedere o astfel de prevedere era utilă exclusiv pentru stabilirea plafoanelor aplicate proiectelor câștigate în competiții internaționale, nu și celor naționale, pentru care plafonul maxim actual, de 4.500 euro/lună ni se pare rezonabil. Sau se putea aplica această nouă prevedere exclusiv activităților de cercetare, nu și celor manageriale.

În prezent funcționează chiar o derogare de la plafoanele „limitative” ale HG 327/2003, prin care cercetătorii ELI-NP pot fi remunerați similar colegilor din UE. Această derogare putea fi extinsă tuturor proiectelor atrase prin Orizont 2020 și alte programe similare, dar nu generalizată pentru toate proiectele naționale, finanțate din bani publici.

În încheiere îndemnăm cititorul să consulte modelul general de contract pentru un grant Orizont 2020. Acesta a fost elaborat la nivelul UE tocmai ca urmare a inechităților existente la un moment dat la nivelul salariilor cercetătorilor din statele membre. El recomandă un tarif orar pentru un cercetător din România de 22 euro pe oră și ia în calcul costul vieții în fiecare țară în parte.

———————————————————

PS: o imagine reprezentativă pentru implicarea unui cercetător în multiple propuneri de proiect – a se vedea comentariul lui Mihai, de mai jos.

12 comentarii la „– Să mărim plafonul salarial al birjarului, dar să-i dăm o mârțoagă la căruță, că noi oricum avem șofer la merțan”

  1. O statistică interesantă furnizată pe pagina UEFISCDI, privind implicarea persoanelor în depunerile de proiecte PCCDI de anul acesta arată 10 cercetători care sunt implicați în 19 sau mai multe propuneri. Bravo lor pentru atâta energie și timp disponibil pentru implicare în acestea (în măsura în care sunt finanțate)! Nu pot însă să nu ridic o sprânceană și să mă întreb totuși care ar fi aportul lor în cele 19 proiecte (26 chiar, pentru doi din cei 10 cercetători)?
    Și aici e vorba de o singură competiție de proiecte din cadrul PNCDI 3 – de aceea lansată ilegal, se pare, cea cu dosar la Curtea de Apel București … (apropos, mâine e termen de judecată).

  2. E jenant faptul că cel care patronează domeniul poate să spună așa ceva (că nimeni nu-și face salariul întreg de pe cercetare). Păi “soldații” din sistem, cei 15.000, ce să mai creadă?! Sau ce speranțe să mai tragă legat de posibilitățile de ieșire din criza (era să scriu “fără precedent”, dar din păcate precedente există) în care se zbate cercetarea autentică?
    Apropo de proiecte, sper să fie într-un ceas bun termenul de judecată de mâine pentru competiția PCCDI, deși cred că se va lungi mult și bine procesul … Tocmai ce au început să apară și primele rezultate la competiția PCCDI. Ceea ce s-a întâmplat la competiția asta e fără precedent! Lăsând la o parte viteza de evaluare, competiția făcută “pe genunchi” în concediu și toate celelalte neajunsuri, s-au dat niște bonusuri pentru posturi noi care practic au dat peste cap ierarhizarea făcută după cele două etape de evaluare așa-zis tehnică (sunt și aici destule de discutat). Cei care au pus un număr rezonabil, sustenabil, de posturi s-au dus la coadă, iar cei care au plusat – poate au avut ceva “inside information” (e doar o presupunere) – cu zeci de posturi, au crescut ca Făt-Frumos la scorul final. Aferim! Buni organizatori de competiții avem! Și buni conducători ai cercetării!

    1. E mult adevar in ce scrieti referitor la recenta competitie PCCDI.
      Mai grav este ca, in ciuda faptului ca a fost organizata cum a fost organizata, aceasta competitie a condus la rezultate scandaloase si descurajante pentru adevaratii cercetatori.
      Proiecte care dupa prima etapa erau pe locurile codase, au ajuns la final dupa un asa-zis interviu, pe locuri fruntase… Si sunt unele proiecte conduse de persoane cu cateva lucrari scrise la viata lor si care in proiectele anterioare nu au obtinut mare lucru.
      Dar nu e nicio problema, “esecul in cercetare ” face parte din clauzele contractuale la toate proiectele pastorite de UEFISCDI sau MCI.
      Cercetatori de exceptie (culmea, mai sunt din astia, care nu au apelat la “brain drain”) sunt acum in situatia de a nu avea nimic, niciun proiect, practic sunt condamnati la plecare din institute…
      Cum poata accepta o asemenea situatie un om corect, onest, care e super-recunoscut in lumea stiintifica din afara, cand aici nu are din ce trai?
      Asa ca HG cu 50 euro pe ora e o gluma… O gluma greu de inghitit…Ce sa faca cu cei 50 euro pe care ii propuneti dv cand cercetatorul nu are niciun proiect?
      Domnilor ministri, va rugam tratati cu seriozitate problema cercetarii…
      Vor pleca si putinii cercetatori de valoare pe care ii mai avem.
      Vor fi nevoiti sa plece pentru ca UEFISCDI si MCI organizeaza competitii “cu dedicatie”, la care castigatorii sunt aceeasi de ani de zile.
      Iar evaluatorii sunt in mare parte selectati pe orice alte criterii numai pe cele profesionale, nu.
      Si orice incercare de contestatie a unor rezultate preliminare se loveste de un refuz categoric din partea MCI si UEFISCDI.

  3. Jenant. Absolut jenant. Mi-e rușine de ce se întâmplă în România. Este o hoţie fără perdea, mai rău decât pe vremea piraţilor din Tortuga – cel puţin acolo știai că sunt piraţi, care se anunţau cu steagul cu cap de mort. Dacă mă gândesc bine, steagul acesta reprezintă bine guvernul României – cel puţin ministrelul cerșetării. Sunteţi de toată jena, M(u)CI. Ar trebui redirecţionat http://www.research.gov.ro la shameless-thieves.gov.ro.

  4. Un Prof/conf/cs1/cs2 nu ar putea incasa mai mult de 4300 EUR (echivalentul in lei) prin PNCDI-III dintr-un motiv extrem de simplu: plafoanele stabilite prin documentul http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/170363 se refera explicit la echivalent norma intreaga ENI. Adicatelea tariful orar nu poate depasi, pentru PNCDI-III, valoarea de 4300 EUR/170 ore=25 EUR/ora. Textul buclucas este cel din capul de tabel (“în euro/ (om x lună) (considerat la 1 ENI – echivalent normă întreagă)”).

    Mai mult, desi ar fi fost necesara o modificare in urma “revolutiei fiscale”, aceasta limitare este in picioare si pentru 2018, cu influente extrem de negative. Prin urmare, daca in 31 Dec castigul se ridica la cel mult 80 RON net (sau 95, cu scutirea de impozit), in 2018 castigul va scadea la circa 67 RON net (sau 74, cu scutirea de impozit).

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Solve : *
12 + 14 =