Anul 2017 s-a încheiat pentru cercetare cu o execuție bugetară execrabilă, de 1,4 miliarde lei, comparativ cu 1,8 miliarde în 2016, unul din cei mai buni ani pentru cercetare din ultima decadă (adică răul cel mai mic, pentru că cercetarea rămâne în continuare cenușăreasa bugetului național). Cele 1,4 miliarde au fost executate dintr-un buget inițial alocat pentru cercetare de peste 2 miliarde, la care se mai adăugau 487 milioane, disponibili pentru Ministerul Cercetării și Inovării (Minister, de aici încolo) sub formă de credite de angajament.
De ce nu a absorbit cercetarea tot ce i s-a dat de la buget, mai ales în contextul declarațiilor publice ale fostului ministru al cercetării cum că vom avea execuție bugetară de 110%, ca urmare a includerii creditelor de angajament în schemă? Răspunsul nostru: datorită incapacității guvernanților de a gestiona banii ce li se pun în mână pentru cercetare. Cum altfel putem explica faptul că în 2017 nu s-a lansat și finalizat nicio competiție majoră de proiecte de cercetare? Și nici în 2018 nu va fi altfel, cum arătăm mai jos.
Cum reușește ERCEA (agenția executivă a European Research Council) să ruleze anual echivalentul a aproximativ 3 miliarde lei, să lanseze anual competiții pe toate cele 3 paliere ale ERG Grants (Starting, Consoliodator și Proof of concept), să le evalueze și să le contracteze în termen de opt luni de la depunere? Apropos, în cadrul ERCEA lucrează 41 de români. Poate ar fi util pentru guvernanți să stea un pic de vorbă cu ei și să învețe de la ei. Suntem convinși că ar avea multe lucruri de învățat. Ca o paranteză, ministrul, secretarii de stat, șefii de Direcții Generale din Minister etc. ar putea folosi pentru aceasta banii de mobilități internaționale de care spunea fostul ministru, dl Lucian Georgescu, anul trecut, că vor deschide calea cercetătorilor români spre stagii în străinătate. Dar îi rugăm și pe reprezentanții Ministerului să utilizeze credite de angajament în cuantum de ½ din costurile totale ale deplasării, la fel cum au impus aplicanților. Adică să pună ei din buzunar, sau să ceară Ministerului să facă împrumut de la bancă pentru a le acoperi jumătatea aceea de costuri, urmând să-și recupereze fondurile anul viitor.
Revenind, ERCEA rulează anual fonduri de două ori mai mari decât execuția bugetară a întregului Minister de anul trecut. Și lucrul cel mai important: asigură predictibilitate în finanțare. Adică în fiecare an un cercetător e sigur că poate aplica în cadrul uneia dintre cele trei scheme de finanțare și va afla rezultatul evaluării în același an, când va semna contractul (dacă este câștigător). Veți spune că nu putem compara ERCEA cu agențiile noastre executive, că străinii au bani, dom’le (poate și de la Soros 😉 ). Ba putem, pentru că la fel ca în cazul agențiilor noastre de finanțare a cercetării, și ERCEA taxează un tarif procentual din fondurile rulate, procent similar pentru toate (5-10%).
Realitatea cruntă din România este însă următoarea:
- Proiectele PCCF (Proiecte Complexe de Cercetare de Frontieră) sunt necontractate încă, la mai bine de 1,5 ani de la depunerea lor, iar abia zilele acestea s-au afișat rezultatele finale. Până se vor semna și contractele multă apă va mai curge pe Dâmbovița. Apropos, în cei mai bine de 1,5 ani scurși de la depunerea proiectelor este foarte probabil ca alt grup de cercetare din lume să fi abordat deja tematicile incluse în o parte din aceste proiecte. Norocul nostru; nu mai trebuie să cheltuim banul public pentru asta. Luăm direct rezultatele. Glumim, ca să fie clar.
- Proiectele PD (PostDoctorale) și TE (Tinere Echipe) sunt în evaluare de mai bine de un an. Acestea trebuiau contractate în iunie 2017, conform calendarului asumat de guvernanți prin ordinul de lansare al competiției.
- Proiectele PCCDI (Proiecte Complexe realizate în consorţii CDI) au fost evaluate cum au fost, acțiuni în instanță, tot tacâmul… Ați ghicit! Sunt tot necontractate, chiar dacă bugetul competiției a fost suplimentat, bugetele individuale ale proiectelor reduse cu 30%, termenele de implementare modificate și tot așa. O risipă a banului public în opinia noastră.
- Să nu uităm de Programul Nucleu, programul „de suflet” al nostru, cel care suge 1/3 din bugetul Ministerului în modul cel mai netransparent posibil. Apropos, vouă cum vi se pare faptul că șapte din cei nouă membri ai Comisiei proprii a Ministerului, cea care a dat punctajele finale Programelor Nucleu al Institutelor Naționale de Cercetare și Dezvoltare sunt și membri în Consiliile de administrație ale acestora? Implicit își primesc salariul de la Institutele pe care ei le-au evaluat. Nu miroase a conflict de interese? Întrebăm și noi … Nici nu mai contează când s-a finalizat evaluarea proiectelor din Programul Nucleu sau când s-a deschis „competiția”. Abia zilele acestea s-au semnat contractele de finanțare. Cu alte cuvinte, cercetătorii din Institutele Naționale care nu aveau alte proiecte în derulare nu au putut fi pontați și implicit primi salariul decât începând cu 16 martie a.c. Desigur, ei s-au hrănit cu știință între timp.
Dacă tot veni vorba de Institutele Naționale din subordinea Ministerului, țineți minte că la finele lunii decembrie 2017 s-a prorogat termenul de implementare a Programului Nucleu? Mai știți ce scria în HG-ul ce proroga termenul până la finele acestui an? Că Institutele Naționale vor fi evaluate în acest interval. Haha! E luna aprilie imediat. Ministerul și-a demonstrat incapacitatea de a gestiona chiar și evaluări ale unor competiții de anvergură relativ redusă, precum proiectele Postdoctorale (unde echipa e formată din postdoc și mentor). Cum credeți că va fi capabil să facă o evaluare riguroasă a celor aproape 50 de Institute Naționale de Cercetare Dezvoltare până la finele acestui an?! Noi zicem că nu este capabil, și speculăm ce se va întâmpla: prin octombrie sau noiembrie vor fi chemați la apel membrii CCCDI (unul din consiliile consultative ale Ministerului, cu atribuții în acest sector) care vor face o evaluare pe „genunche” a institutelor, a.î. robinetul numit Program Nucleu să nu fie închis, ba mai mult, se va constata necesitatea imperioasă de a fi prorogat încă un an, spre o decadă și tot așa. Altfel, se va argumenta, vom risca să ne plece tinerii și creierele peste hotare, printre altele.
Dragii noștri guvernanți, dovediți că nu dați doi bani pe tineri și creierele lor, chiar dacă scrieți frumos în Programul de guvernare că vreți să stimulați procesul de „reverse brain drain”. Nu ne mai vindeți gogoși măcar. Ați uitat de miile de doctoranzi pe care i-ați produs prin programul POS-DRU? Ce le-ați oferit acestora pentru a rămâne în țară? O competiție Postdoc în 2012 și una în 2017, iar pe ultima nici măcar nu ați finalizat-o. Până deschideți o nouă competiție cei care nu vor fi câștigători anul acesta (la o rată estimată de succes de 10-12%) nici măcar nu vor mai putea aplica, trecând perioada de 4 ani de la terminarea doctoratului, condiție de eligibilitate eliminatorie.
Suntem la final de martie 2018. Nu ați lansat nicio competiție și nici nu sunt în dezbatere publică pachete de informații pentru competiții noi. În 2017 a fost „secetă” cum am spus mai sus. Ne întrebăm cu ce se ocupă guvernanții noștri zilele acestea, în afară de culesul ghioceilor?
Chiar dacă ar fi lansate în dezbatere publică pachete de informații pentru viitoare competiții ar trece cel puțin o lună jumate (incluzând cele 30 de zile de dezbatere) până s-ar putea ajunge la forma finală a documentului/documentelor. Apoi ar fi necesare încă minim 1,5 luni (în funcție de complexitatea proiectelor, probabil două) pentru depunere. Ulterior ar începe evaluarea, care poate dura spre un an, în media cu care ne-a obișnuit deja Ministerul, din păcate. Deci nici anul acesta nu vom avea o competiție începută și încheiată.
Dar hai să nu vorbim de competiții noi, că … nu-i de unde, se pare. Să ne uităm la bugetul pus la dispoziția UEFISCDI, principala agenție executivă a Ministerului: 390 milioane lei pentru 2018. Conform raportului UEFISCDI pe 2017, aceasta a rulat anul trecut 500 milioane lei, incluzând aici proiecte din cadrul PN 2 și PN 3. Primele s-au încheiat anul trecut, iar în acest an avem în derulare proiecte din cadrul PN 3. O estimare „ochiometrică” ne arată că cele 390 de milioane ale UEFISCDI ar fi de ajuns să acopere proiectele în derulare (PCE, PED, Bridge Grants și PTE), dar nu credem, având în vedere că proiectele PCE (cu bugetul cel mai mare dintre cele enumerate) vor avea încărcătura cea mai mare pe buget anul acesta, ele fiind începute abia în a doua jumătate a anului trecut. Ce să mai vorbim de contractarea de proiecte noi?! Și aici așteaptă la coadă: PCCF, PD, TE și celebrele PCCDI.
Cu toată „seceta” bugetară pe anul în curs Ministerul a crezut de cuviință să suplimenteze bugetul pentru PCCDI (dar să nu contracteze încă proiectele). No asta ne lasă cu gura căscată și mintea noastră de ardeleni se dă bătută, nu mai caută raționamente logice. Singurele raționamente țin de interesele diferitelor „tabere” din jurul competiției PCCDI. Adică cum să se împartă ciolanul ca să ajungă la toată lumea. Și cel mai probabil ciolanul va ajunge la cine trebuie prin „redimensionări” ale bugetelor proiectelor aflate în derulare (în buna practică a Ministerului, care-și dovedește prin aceasta încă o dată incapacitatea de a înțelege cu ce se mănâncă cercetarea) și contractarea proiectelor PD și TE cu buget diminuat din start (că deh, programul de guvernare prevede că încurajăm tinerii și vrem reverse brain drain).
Ce am face noi dacă ne-ați da numai o cotă parte (300 milioane lei) din bugetul Ministerului am mai spus, dar în mod evident predicăm în pustiu.
