Etichetă: IFIN-HH

Despre ELI-NP sau cum se ambiționează România să piardă 25 de milioane de euro pe an

Pe 14 mai pe site-ul Extreme Light Infrastructure (ELI) a apărut o știre (link) care a trecut  oarecum  neobservată în România: Cehia, Ungaria, Italia și Lituania au început demersurile necesare pentru constituirea unui  Consorțiu European de Infrastructură de Cercetare (European Research  Infrastructure Consortium) numit ELI-ERIC. Marea Britanie a confirmat ca va fi “founding observer”. În acest articol încercăm să prezentăm implicațiile acestei acțiuni asupra celui mai mare proiect de cercetare românesc: ELI-NUCLEAR PHYSICS (Laserul de la Măgurele).

Sursa foto: Facebook Federația Hermes

 Pentru cititorii nefamiliarizați cu subiectul facem câteva considerații introductive. ELI este unul dintre cele mai mari proiecte științifice ale Uniunii Europene implicând lasere de mare putere, surse de particule și surse de raze gama. Proiectul în valoare de 875 de milioane de euro finanțat din fonduri structurale are trei piloni: ELI-BEAMLINES implementat în Cehia (325 milioane euro), ELI-ATTOSECOND implementat în Ungaria (240 milioane de euro) și ELI-NUCLEAR PHYSICS (ELI-NP) implementat în  România (310 milioane de euro). Italia, Franța, Germania și Marea Britanie coordonează dezvoltarea proiectului. Un proiect de o asemenea amploare implică costuri foarte mari nu doar în faza de implementare (construcția de clădiri și echipamente științifice), dar și în faza de operare. În cazul ELI costurile anuale de operare ale celor trei piloni sunt estimate la 75 de milioane de euro. Deoarece aceste costuri sunt prohibitive pentru un singur stat (sau chiar trei state est-europene) în general aceste proiecte mari sunt administrate de către structuri trans-naționale, iar costurile sunt repartizate în funcție de participarea la experimente, PIB sau alte mecanisme/criterii.

Exemplul cel mai vizibil este European Organization for Nuclear Research sau, cum este mai bine cunoscuta, CERN (Geneva, Elveția), laboratorul unde a fost descoperit bozonul Higgs. În momentul de față CERN are 23 de membri, România făcând parte din 2016. Pentru implementarea și operarea infrastructurilor de cercetare de interes european, Uniunea Europeană dispune de o forma de organizare specifică numită European Research Infrastructure Consortium – ERIC (link).  Despre un astfel de consorțiu se vorbește în știrea de la începutul articolului.

Prima întrebare care se pune este: din moment ce România este parte din proiectul ELI, de ce nu a fost invitată să facă parte din ERIC-ul inițiat de către Cehia, Ungaria, Italia și Lituania? 

Semnale că existau dificultăți în implementarea pilonului românesc au aparut din anul 2018. Cunoscut  sub numele de “Laserul de la Măgurele” proiectul românesc construit în cadrul Institutului de Fizică și Inginerie Nucleară- Horia Hulubei (IFIN-HH) este constituit din doua mari infrastructuri: două brațe laser de 10 PW și o sursă de raze gama, aceasta din urmă în valoare de aproape 66 de milioane de euro.  Contractul pentru sursa gama a fost câștigat de un consorțiu numit EuroGammaS în care participau echipe din 8 țări europene și din care fac parte Istituto Nazionale di Fisica Nucleare (Italia) (liderul consorțiului), Università degli Studi di Roma “La Sapienza” (Italia), Centre National de la Recherche Scientifique (Franta),  Alsyom S.A.S (Franta), Comeb S.R.L (Italia), ScandiNova Systems AB (Suedia). În 2017-2018 EuroGammaS a făcut măsurători în cadrul clădirii în care urma să fie instalată sursa și a cerut modificări la aceasta pentru îndeplinirea standardelor tehnice și de protecție a personalului. (link Nature, link Recorder) Poziția părții române (IFIN-HH) a fost că toate specificațiile tehnice au fost îndeplinite și că EuroGammaS trebuie să instaleze sursa. De asemenea IFIN-HH nu a permis EuroGammaS  să facă schimbările cerute deși consorțiul european s-a oferit să plătească pentru acestea. In Noiembrie 2018, Nicolae Zamfir director al IFIN-HH și ELI-NP a reziliat contractul cu EuroGammaS. Consorțiul a atacat în instanță rezilierea contractului (dosarul cu nr. 3896/93/2018 aflat pe rol la Tribunalul Ilfov) și a depus o contestație la noul contract pentru o nouă sursă gama (numită VEGA) câștigat de o companie Americană: Lyncean Technologies.

Având în vedere dimensiunea și importanța proiectului, Comisia Europeană a încercat să medieze conflictul dintre IFIN-HH și EuroGammaS prin intermediul comisarilor Corina Cretu și Carlos Moedas. Conform jurnaliștilor de la Nature (link) în ianuarie 2019 reprezentații români, italieni și francezi au ajuns la un acord în care se stabilea că rezilierea contractului trebuia anulată, IFIN-HH trebuia să refacă clădirea, iar EuroGammaS să suspende acțiunile legale. In aprilie 2019 reprezentanții Comisiei Europene, împreună cu miniștrii cercetării din Franța și Italia au scris ministrului român, Nicolae Hurduc, având în vedere ca partea română nu semnase acordul. Acesta nu a răspuns, la fel cum nu a răspuns nici solicitărilor jurnaliștilor de la Nature pentru a comenta. Pentru a înțelege dimensiunea problemei trebuie precizat că în decembrie 2018 ministrul cercetării din Franța (țară care a susținut implementarea ELI-NP în România) a emis un document (link) prin care se suspendau toate colaborările franceze cu pilonul ELI-NP și se interziceau echipelor franceze participari în proiecte care implicau cercetători din ELI-NP (aceste interdicții nu se aplicau în cazul pilonilor din Cehia și Ungaria). Această interdicție este valabilă și acum după cum se vede din următorul mail trimis la începutul anului (link). Conform Nature, în noiembrie 2019 ministrul ceh al educației a trimis o nouă scrisoare ministrului N. Hurduc prin care acesta era anunțat că la adunarea generală a ELI din octombrie, Franța, Italia, Germania și Marea Britanie și-au exprimat “îngrijorări serioase” privind disputa dintre IFIN-HH și EuroGammaS  și ca urmare reconsideră dacă vor participa în ELI-ERIC.

În aceste condiții și având în vedere că proiectul românesc probabil va deveni complet funcțional în 2023 (pilonul ceh va fi complet funcțional anul acesta, în timp ce cel maghiar va fi funcțional în 2021)  inițierea ELI-ERIC nu este o surpriză având în vedere că existau semnale încă de anul trecut. Neincluderea României în procedura de inițiere a consorțiului reprezintă un vot de blam din partea comunității științifice europene ale cărui consecințe sunt greu de cuantificat. La nivel financiar dacă România nu va face parte din ELI-ERIC asta înseamnă că va trebui să plătească costurile de operare, mentenanță și upgrade ale ELI-NP. Dacă facem un calcul simplu împărțind în mod egal pentru cei trei piloni costurile estimate de operare și mentenanță obținem aproximativ 25 de milioane de euro pe an. Anul acesta tocmai a fost semnat un contract de mentenanță (link) numai pentru laserul construit de THALES (companie multinațională franceză) în valoare de 30 de milioane de euro (fără TVA) pentru 40 de luni. Pentru a înțelege dimensiunile enorme ale acestei sume raportat la bugetul cercetării (unul dintre cele mai mici din UE raportat ca procent din PIB) tot bugetul pe trei ani al competiției de Proiecte de Cercetări Exploratorii recent lansate pentru toate domeniile științifice, matematică, fizică, chimie, științe socio-umane, etc,  este de 18 milioane de euro. 

Mult mai surprinzătoare este reacția oficialităților române. Interviul secretarului de stat pentru cercetare, Dragoș Ciuparu, pentru EduPedu este revelator in acest sens (link). Din punctul acestuia de vedere: “problema cu sistemul Gamma e un litigiu comercial și că atâta timp cât se afla în instanță nu vad ce putem face noi”. (reamintim că rezilierea contractului cu EuroGammaS a fost făcută de către partea română). Un alt pasaj relevant este reprodus mai jos:

“Au fost niște discuții prin care se susțineau anumite decizii la nivelul ERIC care în opinia noastră erau anormale. Se refereau la faptul că pentru ca să poți să angajezi, de exemplu, o femeie de serviciu la ELI-NP [pilonul din România reprezentat de Laserul de la Măgurele – N.Red.] trebuia să obții aprobarea ERIC. Iar controlul mergea până la aplicarea experimentelor. Deci foarte multe decizii anormal ridicate la nivel de ERIC, ceea ce însemna că se pierdea foarte mult din independența științifică, funcțională și administrativă a tuturor pilonilor. În condițiile astea, România a expus niște puncte de vedere și, la un moment dat, s-a întrerupt dialogul”

Aparent Cehia și Ungaria nu au o problemă cu angajarea femeilor de serviciu cu aprobarea consorțiului, noi avem. Putem să ne întrebăm retoric: oare la CERN cum se face? Din același interviu aflăm că: “nu știu cum arată în final acordul de consorțiu pentru că nu m-au contactat niciodată de când am preluat mandatul”.  Ca o parte pozitivă remarcăm unitatea de mesaj a actorilor importanți, directorul ELI-NP, Nicolae Zamfir, secretarul de stat pentru cercetare, chiar și fostul ministru al educației, Daniel Funeriu (link), toți spun că e un litigiu comercial sau formulări echivalente. Ne recunoaștem limitările în ceea ce privește luarea și interpretarea deciziilor la nivel înalt, dar din reacțiile țărilor importante la nivel european care coordonează proiectul ELI (Franța, Italia, Germania și Marea Britanie) ni se pare că acestea nu au îmbrățișat argumentele părții române.

Mai mult decât atât, după cum am menționat în paragrafele anterioare, Franța a interzis orice colaborare între cercetătorii francezi și ELI-NP, iar anul acesta a extins aceste interdicții la tot IFIN-HH. Desigur se pot imagina scenarii mai complexe, dar noi credem că briciul lui Occam are prioritate și explicația cea mai simplă este cea validă. Teoriile conspiraționiste le lăsăm persoanelor cu activitate intelectuala mai complexă decât a noastră.

Credem că este util să vorbim și despre managementul ELI-NP. Nicolae Zamfir este director al ELI-NP de la lansarea proiectului în 2012. Acesta îndeplinește și funcția de Director General (DG) al IFIN-HH (în cadrul căruia este construit pilonul românesc) începând cu anul 2004. N. Zamfir este membru al Academiei Române, președinte al Secției de Științe Fizice și vicepreședinte al Coaliției Naționale pentru Modernizarea României (CNMR) condusa de Alexandru Cumpănașu (link). Pentru cititorii care își pun întrebări privind longevitatea dlui N. Zamfir în funcția de DG al IFIN-HH trebuie din nou să facem niște precizări. In general pozițiile de DG de INCD-uri se ocupă prin concurs și mandatul durează patru ani (asta dacă nu primesc prelungire după prelungire de la minister și nu mai dau concurs). Să o luăm cronologic.  În 2016  au fost organizate ultimele concursuri de DGi de INCDuri, iar acestea au expirat anul acesta sau urmează să expire. Este deci nevoie de noi concursuri pe acele poziții sau, în unele cazuri, mandatele pot fi prelungite. În ianuarie am scris articolul (link) pe blogul Doi Mici și un Anc despre INCDurile cu directori cu probleme. După instalarea noului secretar de stat pentru cercetare Dragoș Ciuparu s-au anunțat concursuri la toate INCD-urile menționate de noi în articolul de blog, mai puțin unul, anume IFIN-HH. Asta înseamnă că articolul avea dreptate, însă, avea dreptate și în privința DGului de la IFIN-HH. Ca o măsură tranzitorie DGi ai institutelor unde a expirat mandatul au primit prelungiri pentru 6 luni și în această perioadă trebuiau organizate concursuri. Până aici totul părea în regulă.

Informațiile pentru articolul de blog au fost preluate de pe o pagina de pe site-ul MEC (link) unde se găsește componența Consiliilor de Administrație (CA) și numele directorului general pentru fiecare INCD. Pe atunci fiecare nume de DG avea un link care conținea  ordinul de numire al respectivului DG. Aceasta era situația la începutul  anului. Însă, noile ordine de numire, cele cu prelungirile pe 6 luni (sau mai mult ?) nu au mai fost postate pe site-ul MEC. Prin luna martie la linkuri apăreau tot ordinele vechi.  Având în vedere lipsa noilor ordine de numire Federația Sindicală Hermes a cerut MEC (majoritatea INCDurilor sunt în coordonarea MEC) ordinul de numire al DGului IFIN-HH. Răspunsul la cererea lor a fost incredibil (link). Pe scurt, dl Ciuparu spune în acel răspuns că acel ordin conține date care intră sub incidența GDPR. Daca am ajuns aici, este momentul potrivit să vă spunem ce date conține un astfel de ordin. Ba mai bine vi-l arătăm (link). Dupa cum se vede conține baza legală, numele INCDului și numele DGului. Atât! Numele DGului nu poate fi secret și nici a locului în care a fost numit, că acesta este scopul ordinului… sa îl numească. Și nu, ordinele actuale nu conțin mai multe date. La linkul acesta găsiți și un ordin actual (link). Abuzul MEC este evident și credem că nu mai e nevoie de alte comentarii.

Deși Federația Hermes a făcut o revenire arătând că ordinele de numire nu intra sub incidenta GDPR (link)  iar Asociația Ad Astra a cerut printr-o petiție să se facă publice ordinele de numire  pentru toate INCDurile (link)  răspunsurile MEC au fost la fel (link). Doar că cei de la MEC nu s-au oprit la aceste răspunsuri. Între timp au început să lucreze la acoperirea urmelor având în vedere ca informațiile cerute erau publice până la cererile federației și ale asociației. Ca urmare pagina a fost modificată și acum, așa cum se vede în linkul postat mai sus, conține doar numele DGului (fără link la ordinul de numire) și componența CAurilor. În același timp, domnul G. Bala de la MEC trimitea următoarea adresă la INCDuri (link). După cum vedeți  cere institutelor să publice tot felul de informații, dar nu și acele ordine. Trebuie apreciată din nou consecvența. Deci, acum pe pagina MEC găsiți numele DG si CAurile, iar mai multe informații pot fi găsite în pagina INCDului, dar atenție, nu si Ordinul de numire al DGului. Noi am salvat pentru posteritate o versiune a paginii respective luată de aici (link). Mai recent, adică in 17.06.2020 și din nou dând dovadă de consecvență, pentru că mai multă lume le-a cerut ordinele de numire, domnul G. Bala a mai trimis câte o scrisoare (link) directorilor de INCDuri explicându-le sfătos că aceste ordine de numire conțin date personale și apoi îi întreabă daca aceștia își dau consimțământul ca MEC să le facă publice.

Cititorul probabil își pune acum din nou o întrebare: De ce există un singur INCD (IFIN-HH) unde nu se organizează concurs și în același timp MEC lucrează asiduu la ștergerea tuturor urmelor privind ordinele de numire anterioare?

Răspunsul este simplu dacă ne uităm pe CV-ul public al dlui Zamfir care are 68 de ani împliniți și citim cu atenție Art.11 al HG  576/2016 privind aprobarea Metodologiei de concurs pentru ocuparea funcției de DG la INCD care precizează:

ART. 11

(3) Directorul general, numit în condițiile alin. (1), încheie, în termen de maximum 30 de zile de la emiterea ordinului de numire, un contract de management cu conducătorul autorității publice în coordonarea căreia funcționează INCD pe o durată de 4 ani, dar nu mai mult de data îndeplinirii condițiilor de pensionare.

(7) În situația îndeplinirii de către directorul general în exercițiu a obligațiilor asumate prin contractul de management, la expirarea termenului prevăzut, părțile pot conveni prelungirea contractului, o singură dată, pe o perioadă de maximum 4 ani, dar nu mai mult de data îndeplinirii condițiilor de pensionare.

Deci, după cum se vede în cazul dlui Zamfir acesta nu putea primi prelungire nici măcar pentru 6 luni (vârsta de pensionare pentru cercetători  și funcționari publici este de 65 de ani).  Să recapitulăm ce face MECul pentru menținerea în funcție a dlui Zamfir : a) organizează concursuri peste tot in afara de IFIN-HH b) la IFIN-HH prelungesc mandatul acestuia cu încălcarea legii; c) efectiv secretizează ordinele de numire a DGilor pentru a ascunde această ilegalitate (în lipsa ordinului de numire acesta nu poate fi atacat în contencios administrativ de către părțile interesate); d) șterg orice referințe la ordinele anterioare.

Pentru a vă forma o imagine completă, drepturile salariale ale DG al IFIN-HH pe anul 2019 erau de 450000 RON (link), la acestea se mai adaugă și veniturile ca director al ELI-NP care în momentul de față nu sunt cunoscute deoarece conducerea IFIN-HH nu își publică declarațiile de avere si interese (contrar adresei ANI – link). 

Având în vedere performanțele manageriale ale dlui N. Zamfir prezentate în prima parte a articolului cât și implicațiile legale legate de prelungirea mandatului acestuia noi ne întrebăm dacă nu cumva ne scapă nouă ceva. In momentul de față N. Zamfir este în conflict deschis cu peste 90 de cercetători din cadrul IFIN-HH, poziția părții române în cadrul ELI este eufemistic spus șubredă (reamintim ca partenerii din ELI nici nu ne mai contactează), dar ministerul este dispus să încalce legea pentru menținerea în funcție a acestuia. Din nou noi credem ca explicația cea mai simpla pe care o intuiesc cititorii este cea corecta.

În opinia noastră posibila eliminare din ELI-ERIC ar fi un rezultat dezastruos pentru cercetarea românească și nu luăm în considerare numai costurile financiare de operare și mentenanță ale pilonului românesc. Costurile de imagine și încredere ale cercetării românești le pot depăși pe cele financiare. În același timp este cert că și Comisia Europeană încearcă din răsputeri să evite acest deznodământ pentru că această excludere reprezintă un eșec major și al acesteia. De aceea noi sperăm să se ajungă la o soluționare pozitivă a acestei situații prin includerea României în ERIC-ELI.

Încheiem cu două aspecte care nouă ne lasă un gust amar. Primul aspect este legat de tăcerea  cercetătorilor și chiar și a jurnaliștilor din România pe acest subiect (două notabile excepții sunt reportajul Recorder și mai recent emisiunea Starea Nației). O justificare întâlnită este că în momentul de față nu avem o persoană capabilă sa îl înlocuiască pe N. Zamfir. Daca acest argument ar fi adevărat atunci se poate spune că proiectul ELI-NP este un eșec absolut și decizia implementării acestuia în România este o eroare. Altă justificare a tăcerii acestora este că s-ar afecta interesele naționale. Nu putem spune decât că interesul național nu se confundă cu interesul unei persoane. Al doilea aspect este legat de implicarea secretarului de stat pentru cercetare, Dragoș Ciuparu. De numele acestuia împreună cu fostul ministru al educației Daniel Funeriu se leagă probabil cea mai consistentă încercare de reformă a cercetării din România în perioada 2009-2012 (introducerea evaluatorilor străini, doi ani la rând de competiții de Tinere Echipe, Burse Postdoctorale și Proiecte de Cercetare Complexe, etc.). Dlui Ciuparu îi sunt delegate de către ministrul Anisie atribuțiile privind cercetarea și în această calitate acesta a girat/semnat ordinul de numire al lui N. Zamfir. Din păcate nu ne putem preface ca acesta nu știe de implicațiile[1] semnării acelui ordin, la fel cum doamna Anisie nu se poate scuza. De aceea, afirmațiile acestuia în ultimul interviu pe tema neincluderii ELI-NP în consorțiul ELI-ERIC (link) în care declara că: „E inutil să căutăm vinovați” nu reprezintă nimic altceva decât încercarea de acoperire a managementului defectuos la care a contribuit și dumnealui. În acest caz e potrivit un citat dintr-un film de Christopher Nolan: “You either die a hero or you live long enough to see yourself become the villain”.

[1] Din punctul de vedere al unuia dintre noi, cel care l-a numit pe N. Zamfir în funcția de DG al IFIN-HH după împlinirea vârstei de pensionare a săvârșit fapta de abuz în serviciu, dacă funcționarul a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 297 alin. (1) CP rap. la art. 13^2 din Legea nr. 78/2000. Asta pentru că în afara încălcării HG  576/2016 se încalcă si Art. 517 (2) al Codului Administrativ (OG 57/2019) (IFIN-HH este instituție publică în coordonarea Ministerului Educației și Cercetării, iar directorii sunt funcționari publici).

Despre încurcarea descurcării ițelor de la ELI-NP (Laserul de la Măgurele)

România are în prezent trei infrastructuri majore de cercetare: ELI-NP (Laserul de la Măgurele), DANUBIUS-RI (un viitor hub pentru studiul sistemului Dunăre-Deltă-Mare) şi ALFRED (visul unui viitor Reactor Nuclear la Mioveni), Ministerul Cercetării alocând pentru acestea sume importante de bani; cel puțin 300 milioane lei, din care peste 2/3 sunt, sau au fost deja direcționate spre primul obiectiv. 

Lăsând la o parte (mai precis pe seama experților din domeniile respective) aspectele științifice ce au dus la desemnarea celor 3 ca purtătoare de stindard pentru cercetarea românească, ne-au atras atenția relatările din presă legate de ELI-NP. După cum se știe deja (inclusiv  din investigația Recorder de aici), există probleme legate de sursa de raze gamma care ar trebui să reprezinte una dintre componentele principale ale ELI-NP, alături de cei doi laseri de mare putere. 

În anul 2014 Consorțiul EuroGammaS (EGS) a câștigat licitația pentru această sursă, dar când a venit vremea să o instaleze au apărut problemele.
EGS spune că au făcut teste/măsurători și că structura clădirii ELI-NP nu respectă standardele din contract, motiv pentru care nu pot instala sursa gamma. (mai multe detalii  aici) 


Directorul institutului național care găzduiește laserul, Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizică și Inginerie Nucleară Horia Hulubei (IFIN-HH), spunea că au fost respectate standardele și că instalarea nu trebuie să depindă de clădire, fiind asemănătoare instalării unui pian (sic!). În plus, de ce atâta încredere în expertiza străinilor și nu în cea a corpului științific românesc pentru a stabili dacă e la boloboc șapa sau nu? 😉

Atâta doar că „pianul” s-a „instalat” în instanță. Adica EGS a dat în judecată IFIN-HH. Dacă vreți să urmăriți procesul, căutați pe portal.just.ro dosarul cu nr. 3896/93/2018 aflat pe rol la Tribunalul Ilfov. Aici sunt în joc € 67 milioane în mare parte bani din fonduri europene.


Cum rezolvarea cauzelor în instanță este de durată, ce s-au gândit cei de la IFIN-HH? Hocus POCus! Facem licitație pentru o altă sursă de raze gamma numită VEGA. De unde bani? Păi v-am zis: POCus, că nu prea au cum sa fie aceeași bani ca pentru prima sursă; pentru aceia există un proces în instanță. Au deschis licitația pe SEAP pentru € 49 milioane (detalii aici). (Apropos de POCus și POC-uri, vă recomandăm articolul nostru de blog „Miliardele de lei pompate de UE în cercetarea românească se înfundă într-un POC” de aici)

Doar că a apărut o contestație, accesibilă pe pagina de web a ELI-NP.  Fișierul, parte din arhiva Sistem VEGA, poate fi vizualizat aici. Contestatarul este ușor de intuit chiar dacă are numele redactat, pentru că face referire la faptul că a fost câștigătorul contractului pentru sursa initială de raze gamma. Acesta cere Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor să spună „Stop joc!” apelului pentru sursa VEGA.  

Contestația detaliază și motivele pentru care au dat anterior în judecată IFIN-HH: EGS contestă nulitatea declarației unilaterale de rezoluțiune a contractului pentru sursă de raze gamma, cere IFIN-HH să pună la dispoziția lor infrastructurile așa cum scrie în Caietul de Sarcini și Propunerea Tehnică, prelungirea termenelor de livrare pentru date ulterioare momentului în care clădirea va respecta parametri din actele menționate, respectiv returnarea penalităților de întârziere de ~ € 2.3 milioane. 

Și mai importantă este însă problema de fond: obiectul celor două proceduri de atribuire, cea din 2013 pentru Gamma Beam și cea din 2019 pentru sistemul VEGA, este același: sistemul VEGA se va instala în clădirea în care trebuia pus inițial sistemul Gamma Beam, energia fasciculelor de fotoni este aceeași pentru cele două sisteme, respectiv 19.5 Mev, specificațiile tehnice ale celor două fascicule sunt aceleași. În aceste condiții, dacă se face un alt sistem ca cel conceput de ei, dosarul nr. 3896/93/2018 rămâne parțial fără obiect, întrucât EGS oricum nu va mai putea obliga IFIN-HH să le pună la dispoziție facilitățile și infrastructura, respectiv nu vor mai avea pentru ce prelungi termenele de livrare (presupunând că vor avea câștig de cauză în instanță). De asemenea contestatarul spune că inițierea procedurii e nelegală pentru că eludează principiul transparenței. Asta pentru că noul sistem e la fel cu cel pentru care s-a făcut deja licitație în 2013, doar că sub un alt nume. 

Cum înțelegem noi situația? EGS spune că ei au făcut o sursă care este unică și concepută special pentru ELI. Dacă se face o altă sursă identică cu același scop, ei nu mai au ce să facă cu cea pe care deja au construit-o și pentru care ar trebui să încaseze cei € 67 milioane, adică ei pierd indiferent de rezultatul procesului. De asemenea, o parte dintre echipamente, care se află deja în Măgurele, zic ei, își vor pierde funcționalitatea și valoarea. De aceea ei cer ca până nu dă instanța un verdict în dosarul nr. 3896/93/2018 să fie suspendată procedura de atribuire pentru un sistem similar cu cel făcut de ei. În plus, se înțelege din cerere că ei deja au făcut munca dar nu au fost plătiți și deci prin urmare au dificultăți financiare. 

Pentru mai multe detalii aparute pe acest subiect, vă recomandăm și articolul apărut cu câteva săptămâni în revista Nature, de aici.

Câteva puncte din articol:  (i) datorită problemelor legate de sursa de raze gamma și anulării contractului cu EuroGammaS de către partea română, ELI-NP a fost scos de către celelalte țări din viitoarea entitate legală care va superviza proiectul ELI (n.r., partea română fiind una din cele 3 entități ale ELI) și va strânge anual câte €75 milioane necesare pentru funcționare. Este vorba despre un European Research Infrastructure Consortium (ERIC); (ii) Directorul general al ELI spunea: “We believe our Romanian colleagues will be able to resolve the issues and they will have the possibility to join the ERIC at that time.”

Comisia Europeană a încercat să medieze conflictul: (i) s-a agreat în această mediere că anularea contractului trebuie întoarsă, că IFIN-HH ar trebui să modifice clădirea așa cum cere EuroGammaS, iar aceștia să instaleze ulterior sursa. România nu a semnat aceste acte; (ii) EuroGammaS s-au oferit să modifice clădirea pe cheltuiala lor însă IFIN-HH nu acceptă; (iii) cei de la Comisia Europeană și miniștrii francez și italian i-au scris în aprilie ministrului cercetării din România, însă scrisoarea lor a rămas fără răspuns; (iv) Miniștrii fracez și italian au scris că în aceste condiții este dificil pentru cercetătorii din țările lor să continue colaborarea cu ELI-NP; (v) Directorul IFIN-HH ar vrea ca institutul să fie parte a ERIC doar cu laserii și fără sursă de raze gamma, însă șeful laserului din Cehia spune că scopul ELI nu a fost să facă cel mai puternic laser ci să aibă beamlines și arii experimentale. Hmm, să mai tragem o concluzie sugerată? 

Cum se va termina toată încurcătură asta și cine sunt vinovații?  Suntem și noi curioși. Sunt mulți bani în joc și cineva va deconta, iar persoanele ce vor fi găsite vinovate vor trebui trase la răspundere. Interesul și curiozitatea noastră sunt cu atât mai mari cu cât finanțarea sistemului românesc de cercetare este în cădere liberă (detalii aici), concomitent cu îndepărtarea de principiul alocării banilor din cercetare prin competiții naționale, preferându-se mai mult alocările directe. Nu contestăm nevoia sau dorința decidenților politici de a avea infrastructuri de cercetare „vârf de lance” în anumite domenii, dar modul în care alegem aceste vârfuri și implementarea ulterioară a proiectelor lasă de dorit.

În loc de Post Scriptum: Sperăm ca în urma acestor probleme să nu ajungem din nou la retorica: străinii, văzând cercetarea remarcabilă care se face în România, ne pun orice piedici pot pentru a ne tăia avântul și a ne fura ideile!

Cercetare în timpul meciștilor, caltaboșului și rânzei cu păsat

Acesta este un pamflet.
Orice asemănare cu persoane sau fapte reale este pur întâmplătoare.

Salutări de final de an din partea celor Doi Mici și un Anc, pe numele lor Octavian MICu (nume de cod: „gaura neagră”), Mihai MIClăuș („cucuruzul”) și Lucian ANCu („bosonul”).

Cum neaua se așterne agale peste cercetarea românească, favorizându-i hibernarea, iar meciștii (adică cei de la MCI – Ministerul Cercetării și Inovării) taie porcul și evaluează Programul Nucleu ne-am gândit la câteva propuneri de HG-uri și OUG-uri pentru la anul, bineînțeles în concordanță cu Strategia Națională de Cercetare (SNCDI 3), despre care am vorbit mai pe larg aici.

  1. Fiecare INCD să aibă grădina proprie de cucuruz, în concordanță cu Pilonul 3 al SNCDI 3, „Leadership” regional la frontiera ştiinţei şi în tehnologie: străpungeri în domenii strategice. Având parcele de cucuruz în toate cele aprox 50 de Institute Naționale de Cercetare-Dezvoltare, 70 de Institute ale Academiei Române și alte numeroase Institute din Universități și Academiile de Ramură, România va redeveni nu doar grânarul de odinioară al Europei, dar și cucuruzarul acesteia, cu producții la hectar nemaiîntâlnite încă de pe vremea lui Nea Nicu, căpătând astfel o dimensiune regională și de „leadership” în acest domeniu strategic.
  2. Un al doilea PHG va viza încurajarea resursei umane din unitățile de cercetare, în fiecare din acestea urmând a se angaja ascuțitori de creioane (băgători de seamă sunt deja suficienți). Este foarte important ca ascuțitorii să fie oameni, nu mașini automate, acestea putând fi ușor hack-uite de agenturile străine. Astfel se evită furtul de informații prețioase din proiectele de cercetare scrise cu respectivele creioane, în limba română, de „cei mai competenţi cercetători în toate domeniile şi tematicile” pe care România îi are, conform spuselor actualului ministru al cercetării. 
  3. Toate găurile negre din institute vor fi denumite și clasificate in funcție de rata de înghițire a banilor publici. Cel puțin 10 dintre acestea vor purta numele miniștrilor care au semnat începerea sau finalizarea „competițiilor” din cadrul Programului Nucleu, care papă anual un sfert din bugetul ministerului. 
  4. Se va lansa „Conferința Anuală de la Băicoi”, în cadrul căreia vor fi supra-premiate Invențiile de la Geneva, deja încărcate cu medalii de la salonul respectiv. Invitat de onoare va fi Andreea Marin Bănică, care va primi și medalia pentru întreaga carieră, distinsă la Salonul de la Geneva din 2010 cu „medalia de aur pentru  body-ul extensibil pentru copii”.
  5. Dacă tot am ajuns la recunoașterea rezultatelor cercetării românești, este necesară înființarea unui INCD pentru studierea aprofundată a  motoarelor cu apă și a celor cu „apă vie”. Brevetele obținute de pe urma invențiilor rezultate vor fi de interes pentru întreaga industrie auto, mai ales acum când cei de la marile concerne auto germane sunt nevoiți să își înșele cumpărătorii in privința normelor de poluare respectate de mașinile pe care le produc. De asemenea, este nevoie de brevetarea cât mai rapidă a unui flux capacitor 100% românesc. Pentru asigurarea necesarului de energie pentru funcționarea acestuia se poate folosi atât motorul cu apă cât și un perpetuum mobile de producție românească, detaliat aici.
  6. Pentru ca România să rămână între țările cu cercetare de frontieră este necesară lansarea unei competiții de proiecte în parteneriat între institutele de biologie si ROSA. Este, de asemenea, necesară creerea unui IOSIN (Instalații și Obiective Strategige de Interes Național) care să se ocupe cu studierea tardigradelor. Acestea vor fi ulterior folosite de către ROSA pentru călătoriile interplanetare și, de ce nu, către alte universuri în oglindă. Chiar dacă vor apărea acuzații de plagiat, nu ar fi primele în acest domeniu de interes major. 
  7. Fiecare lider de grup va avea minim un cerșetor în grupul de cercetare, acesta urmând să-l consilieze in obținerea finanțării. În mod obligatoriu 1/3 din cerșetorii angajați trebuie să aibă experiență internațională de minim un an, în corelație cu obiectivele cuprinse în Pilonul 2 al SNCDI 3: Excelenţă prin internaţionalizare. Experiența acestora la bătut cu pumnul în masa pentru mai mulți bani va constitui un plus la dosar.
  8. Patronatul din cercetare (PRCP) se va întâlni cu membrii de sindicat din asociația „Pile Cunoștințe si Relații” (PCR) pentru a cerceta din ambele perspective care este cel mai eficient mod de a aduce elogii conducătorilor iubiți. În urma discuțiilor se va redacta cel puțin un articol publicat într-o revistă „de casă” indexată ISI și un comunicat remis ministrului cercetării, de genul celui de aici; eventual încheiat cu „Sărumâna Conașule!”.
  9. Îi propunem dlui Emil Constantinescu, nemulțumit de finanțarea oferită de Senatul României, să-și mute Institutul de Studii Avansate pentru Civilizația Levantului în subordinea BOR, aceasta din urmă urmând astfel să păstorească întregul Levant. În acest sens va fi redactată o OUG de modificare a Legii de înființare a Institutului. Aprobarea ulterioară a OUG în Parlament se va face prin lege organică, Monitorul Oficial în care va fi publicată urmând a fi sfințit cu trafaletul de către Preafericitul Daniel.
  10. IFIN-HH, institutul gazdă a Laserului de la Măgurele (Laser, frate!), se mută și el la BOR, căci, la fel ca BOR, caută lumina și au descoperit particula lui Dumnezeu. Hotărârea 1367/2010 privind organizarea și funcționarea IFIN-HH va fi modificată prin Hotărârea 2x10PW/125GeV/2019. Fasciculul gamma al Laserului de la Măgurele (ELI-NP) va fi totuși instalat de către italieni după ce BOR va semna un supra-contract spiritual cu Papalitatea, consorțiul EuroGammS urmând a fi adus pe „calea cea dreaptă” de către aceasta.

În așteptarea bugetului MCI și creșterii promise de ministru, care poate lua și forma unei creșteri negative (folosind principiul matematic „Liviu Pop”), vă urăm Sărbători Fericite! și rămâne cum am stabilit: ne auzim și în 2019 pe blog pentru a discuta despre „Cercetarea românească – creșterea și descreșterea ei”!