România are în prezent trei infrastructuri majore de cercetare: ELI-NP (Laserul de la Măgurele), DANUBIUS-RI (un viitor hub pentru studiul sistemului Dunăre-Deltă-Mare) şi ALFRED (visul unui viitor Reactor Nuclear la Mioveni), Ministerul Cercetării alocând pentru acestea sume importante de bani; cel puțin 300 milioane lei, din care peste 2/3 sunt, sau au fost deja direcționate spre primul obiectiv.
Lăsând la o parte (mai precis pe seama experților din domeniile respective) aspectele științifice ce au dus la desemnarea celor 3 ca purtătoare de stindard pentru cercetarea românească, ne-au atras atenția relatările din presă legate de ELI-NP. După cum se știe deja (inclusiv din investigația Recorder de aici), există probleme legate de sursa de raze gamma care ar trebui să reprezinte una dintre componentele principale ale ELI-NP, alături de cei doi laseri de mare putere.
În anul 2014 Consorțiul EuroGammaS (EGS) a câștigat licitația pentru această sursă, dar când a venit vremea să o instaleze au apărut problemele.
EGS spune că au făcut teste/măsurători și că structura clădirii ELI-NP nu respectă standardele din contract, motiv pentru care nu pot instala sursa gamma. (mai multe detalii aici)
Directorul institutului național care găzduiește laserul, Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizică și Inginerie Nucleară Horia Hulubei (IFIN-HH), spunea că au fost respectate standardele și că instalarea nu trebuie să depindă de clădire, fiind asemănătoare instalării unui pian (sic!). În plus, de ce atâta încredere în expertiza străinilor și nu în cea a corpului științific românesc pentru a stabili dacă e la boloboc șapa sau nu? 😉
Atâta doar că „pianul” s-a „instalat” în instanță. Adica EGS a dat în judecată IFIN-HH. Dacă vreți să urmăriți procesul, căutați pe portal.just.ro dosarul cu nr. 3896/93/2018 aflat pe rol la Tribunalul Ilfov. Aici sunt în joc € 67 milioane în mare parte bani din fonduri europene.
Cum rezolvarea cauzelor în instanță este de durată, ce s-au gândit cei de la IFIN-HH? Hocus POCus! Facem licitație pentru o altă sursă de raze gamma numită VEGA. De unde bani? Păi v-am zis: POCus, că nu prea au cum sa fie aceeași bani ca pentru prima sursă; pentru aceia există un proces în instanță. Au deschis licitația pe SEAP pentru € 49 milioane (detalii aici). (Apropos de POCus și POC-uri, vă recomandăm articolul nostru de blog „Miliardele de lei pompate de UE în cercetarea românească se înfundă într-un POC” de aici)
Doar că a apărut o contestație, accesibilă pe pagina de web a ELI-NP. Fișierul, parte din arhiva Sistem VEGA, poate fi vizualizat aici. Contestatarul este ușor de intuit chiar dacă are numele redactat, pentru că face referire la faptul că a fost câștigătorul contractului pentru sursa initială de raze gamma. Acesta cere Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor să spună „Stop joc!” apelului pentru sursa VEGA.
Contestația detaliază și motivele pentru care au dat anterior în judecată IFIN-HH: EGS contestă nulitatea declarației unilaterale de rezoluțiune a contractului pentru sursă de raze gamma, cere IFIN-HH să pună la dispoziția lor infrastructurile așa cum scrie în Caietul de Sarcini și Propunerea Tehnică, prelungirea termenelor de livrare pentru date ulterioare momentului în care clădirea va respecta parametri din actele menționate, respectiv returnarea penalităților de întârziere de ~ € 2.3 milioane.
Și mai importantă este însă problema de fond: obiectul celor două proceduri de atribuire, cea din 2013 pentru Gamma Beam și cea din 2019 pentru sistemul VEGA, este același: sistemul VEGA se va instala în clădirea în care trebuia pus inițial sistemul Gamma Beam, energia fasciculelor de fotoni este aceeași pentru cele două sisteme, respectiv 19.5 Mev, specificațiile tehnice ale celor două fascicule sunt aceleași. În aceste condiții, dacă se face un alt sistem ca cel conceput de ei, dosarul nr. 3896/93/2018 rămâne parțial fără obiect, întrucât EGS oricum nu va mai putea obliga IFIN-HH să le pună la dispoziție facilitățile și infrastructura, respectiv nu vor mai avea pentru ce prelungi termenele de livrare (presupunând că vor avea câștig de cauză în instanță). De asemenea contestatarul spune că inițierea procedurii e nelegală pentru că eludează principiul transparenței. Asta pentru că noul sistem e la fel cu cel pentru care s-a făcut deja licitație în 2013, doar că sub un alt nume.
Cum înțelegem noi situația? EGS spune că ei au făcut o sursă care este unică și concepută special pentru ELI. Dacă se face o altă sursă identică cu același scop, ei nu mai au ce să facă cu cea pe care deja au construit-o și pentru care ar trebui să încaseze cei € 67 milioane, adică ei pierd indiferent de rezultatul procesului. De asemenea, o parte dintre echipamente, care se află deja în Măgurele, zic ei, își vor pierde funcționalitatea și valoarea. De aceea ei cer ca până nu dă instanța un verdict în dosarul nr. 3896/93/2018 să fie suspendată procedura de atribuire pentru un sistem similar cu cel făcut de ei. În plus, se înțelege din cerere că ei deja au făcut munca dar nu au fost plătiți și deci prin urmare au dificultăți financiare.
Pentru mai multe detalii aparute pe acest subiect, vă recomandăm și articolul apărut cu câteva săptămâni în revista Nature, de aici.
Câteva puncte din articol: (i) datorită problemelor legate de sursa de raze gamma și anulării contractului cu EuroGammaS de către partea română, ELI-NP a fost scos de către celelalte țări din viitoarea entitate legală care va superviza proiectul ELI (n.r., partea română fiind una din cele 3 entități ale ELI) și va strânge anual câte €75 milioane necesare pentru funcționare. Este vorba despre un European Research Infrastructure Consortium (ERIC); (ii) Directorul general al ELI spunea: “We believe our Romanian colleagues will be able to resolve the issues and they will have the possibility to join the ERIC at that time.”
Comisia Europeană a încercat să medieze conflictul: (i) s-a agreat în această mediere că anularea contractului trebuie întoarsă, că IFIN-HH ar trebui să modifice clădirea așa cum cere EuroGammaS, iar aceștia să instaleze ulterior sursa. România nu a semnat aceste acte; (ii) EuroGammaS s-au oferit să modifice clădirea pe cheltuiala lor însă IFIN-HH nu acceptă; (iii) cei de la Comisia Europeană și miniștrii francez și italian i-au scris în aprilie ministrului cercetării din România, însă scrisoarea lor a rămas fără răspuns; (iv) Miniștrii fracez și italian au scris că în aceste condiții este dificil pentru cercetătorii din țările lor să continue colaborarea cu ELI-NP; (v) Directorul IFIN-HH ar vrea ca institutul să fie parte a ERIC doar cu laserii și fără sursă de raze gamma, însă șeful laserului din Cehia spune că scopul ELI nu a fost să facă cel mai puternic laser ci să aibă beamlines și arii experimentale. Hmm, să mai tragem o concluzie sugerată?
Cum se va termina toată încurcătură asta și cine sunt vinovații? Suntem și noi curioși. Sunt mulți bani în joc și cineva va deconta, iar persoanele ce vor fi găsite vinovate vor trebui trase la răspundere. Interesul și curiozitatea noastră sunt cu atât mai mari cu cât finanțarea sistemului românesc de cercetare este în cădere liberă (detalii aici), concomitent cu îndepărtarea de principiul alocării banilor din cercetare prin competiții naționale, preferându-se mai mult alocările directe. Nu contestăm nevoia sau dorința decidenților politici de a avea infrastructuri de cercetare „vârf de lance” în anumite domenii, dar modul în care alegem aceste vârfuri și implementarea ulterioară a proiectelor lasă de dorit.
În loc de Post Scriptum: Sperăm ca în urma acestor probleme să nu ajungem din nou la retorica: străinii, văzând cercetarea remarcabilă care se face în România, ne pun orice piedici pot pentru a ne tăia avântul și a ne fura ideile!