De veghe în cercetarea românească în vremea CoViD-19 – partea II

Rectificarea bugetară bate la ușă, iar cum nouă ne place să vorbim cu cifre pe masă ne-am uitat la cele din dreptul cercetării. Știți voi, cele 0,xx% din PIB. Așa că vă prezentăm mai jos evoluția alocărilor bugetare (prin Legea bugetului de stat, în albastru) comparativ cu cât s-a executat efectiv la final de an (în roșu), ca procent din PIB. Comparația cu bugetul SRI puteți să o înlocuiți cu „pensii speciale”, „bani pentru biserici”, „buget PNDL”, și altele asemenea.

Iar dacă nu vă este clară evoluția finanțării cercetării în raport cu „altele asemenea” urmăriți cu noi linia întreruptă:

Art. 8 din Legea 1/2011: […] Pentru activitatea de cercetare ştiinţifică se alocă anual, de la bugetul de stat, minimum 1% din produsul intern brut al anului respective. Noi tot predicăm că cercetarea românească e sugrumată constant, graficul de mai sus fiind edificator în acest sens. Dar politicienii români nu sunt capabili să iasă din paradigma că cercetarea trebuie să fie aplicativă, iar dacă nu e, mai merită o lovitură de bici. Evident, sunt bine picurați în ureche de cercuri de interese obscure, PRCP, CNR, CNDGINCD venindu-ne rapid în minte în acest sens. Printre aceștia trebuie căutați adevărații influenceri din cercetarea românească, nu pe mic-mic-anc.ro, sau „ONG-uri Sorosiste”. 

Dacă în articolul de acum o lună (aici) v-am menajat cu cifrele, hai să le punem pe masă, pentru cele patru categorii menționate atunci. Suntem lanterna roșie a UE la: 

(i) alocări bugetare ca procent din PIB: 0,5% din PIB (public + privat), față de media UE de 2%; Malta și Bulgaria alocă mai mult decât România – detalii aici;

(ii) procent din populația activă implicată în activități de cercetare-dezvoltare: 0,5% față de media UE de 2%, următoarea țară UE din coada clasamentului (Cipru) având 0,79%, iar de Bulgaria (0,95%) și Ungaria (1,33%) ce să mai vorbim… – detalii aici;

(iii) indicele global de inovare: locul 50, următoarea țară UE din clasament fiind Croația, pe locul 44 – detalii aici

(iv) brevete internaționale la European Patent Office (raportat la populație, suntem surclasați doar de Croația, dintre statele UE) – detalii aici.

Tot acum o lună dna ministru, Monica Anisie le cerea cercetătorilor din domeniul biomedical să găsească soluții pentru diagnosticarea pacienţilor infectați cu COVID-19 (aici). Este salutară în acest sens deschiderea competiției de proiecte de cercetare cu tematica generală „COVID-19”, dar asta nu face decât să sublinieze o dată în plus neputința noastră, precum și neglijența cu care politicienii tratează acest domeniu. De ce zicem neputință? Deunăzi citeam că cercetătorii de la Rutgers University, SUA (universitatea unde unul din „Mici” are doctorat în biologie moleculară) a obținut aprobarea FDA (Food and Drug Administration) pentru primul test destinat depistării SARS-CoV-2 din salivă (aici). Ia ghiciți care e bugetul anual al Rutgers University? Peste 19 miliarde lei! (aici). Dacă vă uitați pe graficul de mai sus și convertiți procentele din PIB în lei, veți realiza că suma reprezintă de 13x bugetul alocat anul acesta MEC pentru cercetare. Vă spuneam și acum o lună, o repetăm și acum: „din nimic nu poți face bici și să și plesnească”. Așa e și cu cercetarea românească… chiar dacă nu negăm că avem un bici amărât, dar nici vorbă să fie împletit în trei sau cinci, iar să aibă pleasnă nici nu poate fi vorba. 

Cercetarea din România e ca și curba epidemiei de COVID19 din prezent, adică la un moment de cotitură. Mediocritatea din cercetare poate foarte ușor deturna orice umbră de posibilă reformă, la fel cum relaxarea măsurilor de izolare acum, poate duce la o explozie a cazurilor de îmbolnăviri. Un exemplu de luptă la baionetă a mediocrității din cercetare cu aripa reformatoare din sistem este cea pentru controlul CNATDCU, despre care au scris pe larg PressOne aici și EduPedu aici, iar în celălalt registru bătălia se dă între cercetători, care spun  că nu e momentul de ieșit din casă (o analiză aici), și cei pentru care evoluția numărului de cazuri de COVID19 este prezisă de Mama Omida sau horoscop.  

În contextul de mai sus, a se recurge la o rectificare negativă la cercetare echivalează cu a ne trage un glonț în piciorul șchiop și împărți ulterior banii pe baze contrare meritocrației. Nu zicem nicidecum că trebuie risipiți banii publici, prin creșteri substanțiale de buget fără o evaluarea prealabilă a „ciurului spart” cu care cernem în prezent performanța științifică în țară. Dar naibii să o ia de treaba! Nu mai tăiați măcar. Unde vreți să duceți linia roșie din graficul de mai sus?! Sub podea?

Când va înțelege oare România că doar Principiul Haldane (aici) poate scoate la liman cercetarea românească, cu toate implicațiile ei în societate? 

Cerem demisia conducerii ministerului cercetării pentru habarnism în gestionarea puținului care li se dă

Ministerul Cercetării pierde la rectificarea bugetară de acum 369 din cei 1.781 milioane lei alocați prin legea bugetului de stat pe 2019, adică -21% din banii pe care îi primiseră la începutul anului. Alocarea inițială reprezenta deja cel mai mic procent din PIB alocat cercetării în ultimii 10 ani (adică 0,17%), mai mic chiar decât cel alocat în perioada de criză economică, din 2009 (0,23%). 

După rectificare (anexa 2 la PHG de rectificare aici), bugetul MCI va reprezenta 0,13% din PIB! Este o rușine națională și o palmă groasă dată cercetătorilor români. Ministrul cercetării și echipa lui au dovedit, odată în plus, că habar nu au cum să gestioneze puținul ce li se alocă și prin urmare nu mai au ce căuta la cârma ministerului. Așteptăm deci demisia ministrului, a celor doi secretari de stat, a secretarui general și a celor doi adjuncți ai acestuia. Apropos, știe cineva unde a fost redistribuit fostul ministru, Lucian Georgescu, numit sercetar de stat imediat după ce a fost remaniat? Că de dl fost-ministru Șerban Valeca știm că a fost redistribuit în postul de consilier onorific al premierului imediat după remaniere (la pachet cu actualul ministru al finanțelor, că tot veni vorba). 

Nu ne mirăm însă, având în vedere că până la finalul primei jumătăți de an, MCI a executat doar 26% din bugetul primit pentru anul în curs. Eh, ca să facem o glumă tristă: execuția bugetară crește procentual, dacă suma totală la care este raportată scade. 

Cu noul buget al MCI avem garanția că execuția bugetară la final de an va fi maxim cât a fost anul trecut. Adică guvernarea PSD-ALDE va fi executat 3 ani la rând ~ 1,4 miliarde lei pe cercetare (vezi figura de mai jos), în condițiile în care în programul lor de guvernare scrie „creșterea cu 30% a alocărilor bugetare pentru cercetare” (2016 este luat ca an de referință, având în vedere că guvernarea actuală a preluat puterea la început de 2017). 

În urmă cu o săptămână întrebam cititorii noștri de pe social-media:

În cazul unei foarte probabile rectificări negative […], care credeți că va fi reacția ministrului de resort la aflarea veștii că cercetarea pierde câteva sute de milioane?

A. Se întoarce în timp să schimbe alocarea bugetară pentru ca rectificarea să fie pozitivă. 

B. Mărește salariile directorilor generali de INCD-uri. 

C. Anunță că rectificarea negativă nu are un impact major, noi având oricum medalii de aur la Salonul de la Geneva. 

D. Lansează competiții de proiecte și lasă creditele de angajament moștenire viitoarei guvernări

E. Invită Doi Mici și un Anc la discuții publice pe tema reformei în cercetare

F. Îi invită pe ultimii cercetători rămași în țară să plece și să stingă lumina după ei

G. Se pune pe făcut o gaură neagră și îi lasă pe alții să caute luminița de la capătul tunelului.

H. Demisionează

Vă punem din nou întrebarea de mai sus, de această dată cu cifrele pe masă: -369 milioane lei la cercetare și ne repetăm: o scădere de 21% din banii pe care îi primiseră la începutul anului.