Un sfert din bugetul Ministerului Cercetării și Inovării este alocat „din pix”, în baza unor rapoarte de evaluare ieșite din termenul de valabilitate

Mai țineți minte OUG 54/2017 prin care școlilor doctorale din România li s-a prelungit acreditarea până la 1 octombrie 2019? Cu alte cuvinte li s-a dat voie să scoată doctori pe bandă rulantă fără să fi trecut printr-un proces de evaluare sistematic, în urma căruia cele neperformante să fie închise, iar banii de la bugetul central să fie distribuiți pentru pregătirea doctoranzilor în raport cu punctajele obținute de fiecare Școală în parte, deci cu performanța acestora.

Ceva la fel de grav se întâmplă și la Ministerul Cercetării și Inovării (MCI), care are în subordine 49 de Institute Naționale de Cercetare-Dezvoltare (INCD), în care muncesc aprox. 10.000 din cei 15.000 de cercetători din sectorul public; am aproximat 200 de angajați per INCD. În 2016 statul a investit în aceste INCD-uri 375 milioane lei (vezi execuția bugetară a ANCSI), iar pentru anul în curs este prevăzut un buget de aprox. 500 milioane lei (sursa: MCI).

Cele 500 milioane lei, adică ~ 25% din bugetul cercetării, se va investi în niște institute care au fost ultima dată evaluate în 2011/2012, adică în urmă cu mai bine de 5 ani. Cu alte cuvinte acești bani vor fi alocați în baza unor rapoarte de evaluare care nu mai sunt de actualitate, aspect asupra căruia revenim mai jos, prevederile legale obligând reevaluarea INCD-urilor la maxim 5 ani.

Ca printr-un miracol, rapoartele de evaluare de mai sus au apărut în ianuarie 2016 pe masa președintelui ANCSI (Autoritatea Națională pentru Cercetare Științifică și Inovare), restructurată sub forma MCI în prezent. Asta după ce ele au colectat praf prin sertarele de la Minister din 2011/2012 încoace, iar constatările și recomandările experților evaluatori de atunci s-au diluat printre aceleași particule de praf. Nu discutăm aici aspectele legale care au stat la baza funcționării INCD-urilor României până în 2016, dar acestea fie au funcționat fără certificare, fie au existat rapoarte de evaluare paralele celor deja întocmite în 2011/2012, fie au existat derogări de la lege, care ne-au scăpat.

În 7 ianuarie 2016 s-a întâmplat ceva halucinant, din punctul nostru de vedere: respectivele rapoarte au fost readuse la viață prin decizia ANCSI 9008/07.01.2016, prin care INCD-urile României erau certificate pentru încă 3-5 ani, în baza de punctajelor din rapoartele de evaluare întocmite acum 5-6 ani.

Ce spune legea (Hotărîrea 1062/2011)?
La Art. 6 spune așa:
Perioadele pentru care se acordă certificarea sau recertificarea variază în funcţie de nivelul clasificării acordate după cum urmează:
a) pentru unităţi sau instituţii clasificate la nivelul A+: 5 ani;
b) pentru unităţi sau instituţii clasificate la nivelul A: 4 ani;
c) pentru unităţi sau instituţii clasificate la nivelul A-: 2 sau 3 ani, conform recomandării prezentate şi argumentate în raportul final de evaluare.

Conform anexei la decizia de mai sus veți observa foarte multe INCD-uri care obținuseră în 2011/2012 calificativul A-, adică ar fi trebuit reevaluate cel târziu în 2015, când, potrivit art. 15, pct. 2, al Hotărârii 1062/2011 „Pentru unităţile sau instituţiile care au fost evaluate, clasificate şi certificate la nivelul A- şi care sunt evaluate în vederea recertificării, acordarea notelor va lua în considerare în principal atingerea obiectivelor stabilite în precedentul raport de evaluare, conform art. 16 alin. (7).” Acest lucru nu numai că nu a avut loc, dar raportul de evaluare a constituit baza pentru acordarea certificării pentru încă 3 ani, începând cu 7 ianuarie 2016; respectiv pentru încă 5 ani pentru INCD-urile care obținuseră calificativul A+.

Trebuie subliniat faptul că în 2011/2012 INCD-urile României au fost evaluate cu experți internaționali, iar concluziile acestora au fost cam greu de digerat la vremea respectivă pentru unii decidenți din cercetarea românească. Bănuim că din această cauză au fost aruncate în sertare întunecate respectivele rapoarte, iar prevederile legii cercetării (OG 57/2002) au fost elegant eludate. Cu alte cuvinte nu s-a mai aplicat finanțarea instituțională de bază și respectiv cea complementară  de susținere a performanței (vezi art. 67, pct. 6 și art. 68, din OG de mai sus) în baza calificativelor obținute la evaluare. S-a preferat în schimb alocarea banilor publici „din pix”, conform unor decizii ale președintelui ANCSI și ulterior ministrului cercetării, bazate pe un simulacru de competiție de proiecte de cercetare destinată INCD-urilor. Nici măcar rezultatele acestei competiții de proiecte nu au mai fost luate în considerare în acest an, când ministrul a decis alocarea uniformă a unui procent de 60% din cifra de afaceri pe anul anterior fiecărui INCD în parte (vezi Lista programelor-nucleu de C-D finanțate în 2017 – Etapa 2).

O scurtă reîntoarcere la I.L. Caragiale, Scrisoare pierdută:
„Trahanache: Ceva la mijloc?
Farfuridi: Da, aşa, dacă e trădare, adică dacă o cer interesele partidului, fie.
Brânzovenescu: Dar cel puţin s-o ştim şi noi! …”

Parafrazând dialogul personajelor de mai sus: bine domnilor guvernanți/politicieni, dacă nu vreți să finanțați cercetarea din România pe bază de performanță și mai ales transparent, măcar spuneți-ne și nouă, să știm, să ne luăm mârțoaga (vezi articolul nostru precedent de blog) și să mergem în lume, să nu vă încurcăm deplasările în merțane fumurii pe autostrăzile patriei (legat de subiectul acesta, doar sarcasmul a rămas). Spuneți deschis: banii pentru INCD-uri se dau cum și cui vor mușchii noștri!

Soluția, din punctul nostru de vedere, este la-îndemână, numai dacă s-ar dori aplicarea legii: evaluarea de urgență a INCD-urilor, închidere sau restructurea cele neperformante și aplicarea principiului „finanțarea urmează performanța”.

Încheiem cu o întrebare de ordin juridic la care nu avem răspuns pentru moment și apreciem orice ajutor în acest sens: ce valoare legală are decizia ANCSI 9008/07.01.2016, având în vedere că rapoartele de evaluare pe care se bazează certificarea INCD-urilor ieșiseră din termenele de valabilitate la momentul emiterii ei?

Later edit (24 octombrie):

Unul din rapoartele de evaluare din 2012 a fost folosit pentru certificarea INCD pentru Științe Biologice de două ori: o dată prin decizia președintelui ANCS, dl Dragoș Ciuparu, din 24.05.2012 și a doua oară prin decizia președintelui ANCSI, dl Tudor Prisecaru, din 07.01.2016. Cu alte cuvinte, un Institut Național căruia i s-a acordat calificativul „A” și implicit trebuia recertificat în 2016 (conform prevederilor legale), în baza unui nou raport de evaluare, care să urmărească îndeplinirea recomandărilor inițiale ale experților evaluatori, a fost recertificat în 2016 pentru încă patru ani în baza aceluiași raport, din 2012.

În acest context așteptăm cu și mai mult interes răspunsul la întrebarea de ordin juridic de la finalul articolului.

Hyperlink-ul spre decizia dlui Ciuparu de mai sus nu mai este din păcate activ pe site-ul Ministerului. Însă la aceeași adresă poate fi accesat raportul de evaluare folosit. Trebuie menționat și faptul că dl Ciuparu a fost eliberat din funcția de președinte al ANCS în aceeași zi în care a fost emisă decizia de certificare a INCDSB. Nu știm dacă apariția în M.O. a deciziei de eliberare anulează și decizia de certificare, dar chiar și în această variantă, folosirea aceluiași raport de evaluare la 4 ani distanță este de neconceput.