Etichetă: reacție rapidă

Reacție la dezinformările din conferința de presă a ministrului cercetării

Ministrul cercetării, dl Nicolae Hurduc, a continuat în cadrul conferinței de presă de săptămâna aceasta (înregistrată aici) dezinformările incluse în raportul pe 2018 al ministerului pe care-l conduce. 

Pe scurt:

  • programul de guvernare nu este nici pe departe respectat! Dacă ar fi fost, MCI ar fi trebuit să aibă anul acesta un buget de 4,77 miliarde comparativ cu 1,78 cât are în prezent. Mai mult, cele 1,78 miliarde de anul acesta nu respectă nici măcar Hotărârea de Guvern de aprobare a Strategiei Naționale de Cercetare, care prevede pentru anul în curs un buget de 8,3 miliarde pentru cercetare. 
  • ministrul declară că predictibilitatea sistemului de cercetare este asigurată acum de creditele de angajament. Or, acestea sunt exact opusul, fiind niște bani virtuali, angajați din bugetele anilor viitor, când habar nu ai cum va evolua bugetul statului și cât din acesta va fi repartizat cercetării. Ca să nu mai vorbim că o schimbare de guvern poate schimba radical perspectiva cheltuirii acestora. 
  • ministrul dovedește că nu are habar de structura programului cadru european în privința cercetării (Orizont 2020), când declară că acesta pune accent pe cercetarea aplicativă, și nici nu știe că are o durată de 7 ani, nu 6, cum declară repetat dlui.  
  • în privința Laserului de la Măgurele (ELI-NP) declară cu nonșalanță că Ministerul nu-i poate ajuta în litigiul cu consorțiul ce trebuie să instaleze sursa de raze gama, când de fapt ELI-NP este parte componentă a unui Institut Național de Cercetare din subordinea Ministerului, anume IFIN-HH. 

Conferința de presă s-a axat pe două subiecte: bugetul cercetării românești și agenda României la Președinția Consiliului UE. Dacă am fi fost în locul dlui ministru am fi avut și noi două subiecte pe ordinea de zi, dar un pic diferite:

  1. Ne-am fi recunoscut greșeala și am fi retras afirmațiile conform cărora teoria evoluției prin selecție naturală nu este validă. Ad Astra i-o cam servește în acest sens 😉
  2. Am fi spus poporului că actualul Guvern nu-și poate respecta programul de guvernare din motivele x, y și z (habar nu avem care ar putea fi acestea, dar dl Hurduc ar trebui să știe) și prin urmare va aloca MCI doar 0,179% din PIB, nu 0,8% cât prevăd normativele în vigoare (HG 929/2014). Iar apoi am fi spus că jumătate din puținul primit va fi alocat competițiilor naționale de proiecte, evaluate cu evaluatori externi aleși pe sprânceană. 
  3. Opțional, am fi extins ordinea de zi cu încă un punct în care ne-am fi prezentat demisia. 

Dar nu, dl ministru a ales calea demagogiei și dezinformării. Astfel:

Capitolul 1

BUGET alocat cercetării

  • A ales să spună că bugetul de anul acesta este cu 27% mai mare decât cel de anul trecut, care a fost de 1,64 miliarde lei. Dacă dl ministru ar fi făcut calculele, o creștere de 27% ar fi însemnat ca anul acesta să avem 2,08 miliarde lei alocați MCI, nu 1,79 cât avem acum. I-am făcut însă noi calculele corecte și așa-zisa creștere este raportată la execuția bugetară din 2018, adică în raport cu banii pe care au reușit să-i cheltuie la final de an, adică 1,4 din totalul de 1,64 miliarde alocați MCI. 
  • În contextul de mai sus, și în lumina declarației din conferința de presă cum că „S-a respectat programul de guvernare a PSD, respectiv creștere bugetară de 30%”, ținem să-i reîmprospătăm memoria dlui ministru asupra conținutului propriului program de guvernare, accesibil aici. Acesta prevede „Creșterea bugetului alocat cercetării cu aproximativ 30% anual”. Și subliniem alocat, pentru că acesta înseamnă să te raportezi la ce s-a alocat prin legea bugetului de stat, nu la execuția bugetară, adică ce ai reușit să cheltui din cât ți s-a alocat. Iar această prevedere se regăsește cu copy-paste în toate programele partidului domniei sale, de la preluarea guvernării încoace. Prin urmare, pornind de la bugetul de referință alocat cercetării în 2016, de 2,17 miliarde, și aplicând creșterea anuală de 30% ar însemna ca anul acesta să avem 4,77 miliarde alocate cercetării. 
  • Apar în discursul dlui ministru 3,3 miliarde lei sub formă de credite de angajament despre care d-lui declară că sunt „o componentă bugetară ce ne permite să generăm un buget predictibil, predictibilitatea fiind o problemă a MCI în ultimii ani, pentru că nu au putut fi pornite la timp competițiile naționale de proiecte”. Ridicându-ne de sub masă la auzul acestora ne întrebăm sincer dacă dl ministru are habar ce sunt acelea credite de angajament și cum poate să le lege pe acestea de predictibilitate? Creditele de angajament sunt bani virtuali. E ca și cum vindem pielea ursului din pădure. Să spui că folosind acești bani asiguri predictibilitate în cercetare denotă cel puțin o necunoaștere a mecanismelor de finanțare a cercetării. Creditele de angajament nu fac decât să pună presiune pe bugetele anilor următori, iar gestionarea acestei presiuni depinde exclusiv de guvernul de atunci. Sau mergeți cumva pe principiul „după noi potopul”? 
    • D-le ministru, întrebare de 10 puncte: se dau 3,3 miliarde lei, din care 1,1 miliarde pentru 2020 (ziceați că cele 3,3 mld sunt pentru 3 ani, da?). Spuneți-ne, vă rugăm, cine vă garantează că acești bani vor fi accesibili în 1 ianuarie 2020 ca să-i folosiți la finanțarea proiectelor contractate în 2019, în condițiile în care Guvernul de atunci probabil va trimite legea bugetului de stat în Parlament în luna februarie și aceasta va fi promulgată în martie? În continuarea întrebării: cum vedeți dvs. acea predictibilitate a finanțării cercetării, în condițiile în care în termen de 2 (doi) ani s-au schimbat 3 guverne și 5 miniștri ai cercetării?!? Ce garanții puteți da cercetătorilor că următorul guvern va aloca efectiv cele 3,3 miliarde pe care dvs. le promiteți acum?

Capitolul 2

COMPETIȚII NAȚIONALE DE PROIECTE

  • Declarație: „Ultima competiție de proiecte a fost, cum probabil știți, în anul 2016. Sunt 3 ani de când MCI nu a permis lansarea de proiecte”. Nu dle, ministru, ultima competiție națională de proiecte a fost lansată de predecesorul dvs. la minister, dl Burnete, în iulie 2018, cu un buget de 500 milioane lei, iar o a doua a fost lansată în 2017 de actualul secretar de stat al dvs. dl Georgescu, cu un buget de 435 milioane lei. Dar probabil nu vreți să vorbiți de acestea, una fiind chiar contestată în instanță de Asociația Ad Astra 😉 Deci MCI a „permis” lansarea de proiecte, dar pentru cine trebuie, având în vedere că: (i) celor două competiții mamut de mai sus li s-au alocat aproape 1 miliard de lei; (ii) evaluatorilor li s-a permis să  fie și aplicanți în cadrul aceleiași competiții; (iii) pentru una dintre ele termenul de consultare a pachetului de informații, aflat în dezbatere publică, a fost de 4 (patru) zile, iar pentru cea de-a doua au fost două săptămâni de depunere a aplicațiilor (timp suficient, în opinia MCI, pentru a scrie proiecte de 8 milioane de lei); (iv) evaluarea acestora s-a făcut pe repede-înainte, în timp ce pentru cele lansate în 2016 a fost nevoie de 5 (cinci) miniștri pentru a finaliza evaluarea și a le contracta, ulterior celor două competiții de mai sus. 
  • În încheierea conferinței de presă, dl ministru răspunde unei întrebări din sală cu anunțul că în 2019 va lansa competiții destinate tinerilor (PD și TE) precum și cele de tip Bridge Grants și Proiect Experimental Demonstrativ, deși la începutul conferinței spunea „am putea”. Dacă acest „am putea” se bazează pe creditele de angajament și ne vor trebui iar 5 miniștri pentru finaliza competițiile, atunci e clară treaba!

Capitolul 3

PROGRAMUL NUCLEU

  • Referindu-se la Programul Nucleu, dl ministru declară că 500 milioane sunt alocate anual Institutelor Naționale de Cercetare, asigurându-se astfel 40-60% din necesarul pentru a funcționa. O altă întrebare de 10 puncte: din ce asigură restul? Din competițiile acelea naționale pe care nu le-ați mai deschis din 2016, așa cum și dvs. recunoașteți? Mai spuneți chiar că Institutele sunt „obligate” să-și asigure restul din competiții de granturi. Obligate prin ce mecanism, că ne scapă? HG-ul 637/2003, de funcționare al acestora, cumva? Ne arătați, vă rugăm, unde apare obligația respectivă? 
  • Dl ministru mai declară că „s-a introdus o competiție de  proiecte pe un interval de 4 ani”. S-a introdus pe naiba! Mecanismul pe patru ani a mai fost implementat și în 2012. Uitați aici alocările pe 4 ani. Continuă dl ministru, spunând că „am constat că la sfârșitul fiecărui an apar sincope”. Serios?! Și cum vor fi acestea evitate în 2020, de exemplu? Prin creditele de angajament? Repetăm: serios?! Cum credeți că veți primi de la Ministerul Finanțelor banii respectivi atâta timp cât nu va exista o lege a bugetului de stat, pentru a cărei promulgare putem aștepta și luna martie, cum e situația prezentă?
  • Apropos de predictibilitate, dl ministru susține că „INCD-urile știu ce bani vor avea pe următoarea perioadă”, cu referire la cele 3,3 miliarde lei sub formă de credite de angajament pe care, chipurile, se poate conta. Știu pe naiba! Bugetul fiecărui INCD se calculează ca procent din media cifrei de afaceri pe ultimii 3 ani. De unde să știe un INCD pe ce bani poate conta în 2021, de exemplu, dacă nu știe ce încasări va avea în anii precedenți. Și nu poate știi ce încasări va avea pentru simplul motiv că nu știe ce competiții naționale vor fi lansate (dacă vor fi lansate) și ce rată de succes va avea. 

Capitolul 4

INSTALAȚII ȘI OBIECTIVE DE INTERES NAȚIONAL

  • Anul acesta se finanțează Instalațiile și Obiectivele de Interes Național cu 154 milioane lei. Am scris despre acestea în articolul http://mic-mic-anc.ro/2018/10/23/haosul-si-interesele-din-jurul-instalatiilor-si-obiectivelor-speciale-de-interes-national-in-domeniul-cercetarii/ În anii trecuți aceste instalații erau finanțate cam cu 70 milioane, în timp ce anul acesta se dublează suma. Vă întrebați probabil de ce, nu? Pentru că lista cu aceste instalații se modifică, conform unui proiect de Hotărâre de Guvern aflat în dezbatere publică aici. Printre noile adiții sunt două lasere. Pe lângă celebrul ELI-NP, în listă va figura și CETAL, acesta având o zecime din puterea primului. O altă instalație ce va păpa din banii publici va fi reactorul nuclear de la Mioveni, ALFRED. Acestea sunt doar exemple, iar pentru ca ele să-și facă loc în lista mufată direct la bugetul MCI legislația a fost schimbată dibaci anul trecut. Concret, Ordinul nr. 3848/2004 privind aprobarea Criteriilor de selectare a instalațiilor și obiectivelor speciale de interes național utilizate pentru activitatea de cercetare-dezvoltare a fost abrogat de Ordinul nr. 677/27.08.2018. Ordinul din 2004 prevedea că pentru a putea deveni IOSIN, o instalație sau un obiectiv de cercetare trebuie să fie singular(vezi criteriile obligatorii). Acest criteriu obligatoriu nu ar fi permis includerea „Centrului de Tehnologii Avansate cu Laser CETAL” în PHG-ul prezent. De ce? Pentru că acest laser este de10x mai slab decât ELI-NP, adică nu mai prea este „singular”. Da, ați ghicit, „singular” a fost scos de la criterii prin Ordinul din august 2018. Același ordin din 2004 prevedea că un IOSIN trebuie „să prezinte capabilități demonstrate pe parcursul anilor și perspectivă de utilizare în activități de cercetare-dezvoltare”. Așadar, era necesară nu doar o activitate prealabilă demonstrată dar ȘIde perspectivă. Aceste prevederi s-ar fi bătut cap în cap cu ALFRED-ul fostului ministru, Șerban Valeca, propus în PHG-ul prezent pentru a fi inclus în lista IOSIN-urilor. De s-ar fi bătut cap în cap? Pentru că ALFRED nu există și nu a demonstrat încă nimic.
  • Declarație: „S-a speculat faptul că MCI nu a fost capabil să cheltuie suma alocată, dând 200 mil înapoi la rectificarea din toamnă”. Dle ministru, nu s-a „speculat”, ci s-a afirmat pe bună dreptate că MCI nu a fost și nu este capabil să gestioneze puținul primit de la buget. Nu ne vindeți gogoși cum că cele 200 milioane erau destinate ELI-NP și datorită litigiului în instanță cu consorțiul EuroGammaS nu s-a putut cheltui suma. Fasciculul de raze gama trebuia instalat încă din 2017 și știați încă de atunci care sunt problemele invocate de partenerii străini. De ce au fost acele 200 milioane prevăzute a fi cheltuite pe ceva ce era șubred? Au fost două rectificări bugetare, nu doar cea din toamnă, la care faceți referire. De ce nu s-a operat în cadrul primei rectificări bugetare alocarea sumei respective spre alte destinații? Apropo, de prima rectificare negativă de ce nu pomeniți nimic?

Capitolul 5

CERCETARE EUROPEANĂ 

  • Declarație: „Vom muta centrul de greutate al MCI dinspre cercetare fundamentală spre cea aplicativă. Aceasta nu este doar o cerință la nivel național, ci una a UE”. Hai serios! De unde le scoateți, dle ministru?! Hai să vă spunem un secret: Noi citim aici că viitorul program cadrul al UE (Horizon Europe) va merge pe aceeași 3 mari piloni (Excelent Science, Industrial Leadership și Societal Challanges) ca și cel prezent (Orizont 2020). Mai mult, în cadrul pilonului 1 (Excellent Science) „Support to basic research will remain a cornerstone of the Programme”. Să vă traducem: cercetarea fundamentală va rămâne de bază în noul Program.  
  • Apropos de viitorul program cadrul al UE pentru cercetare, acesta este pentru șapte ani, nu șase, cum din greșiți în cadrul conferinței de presă. Ați mai făcut aceeași greșeală și aici, în decembrie anul trecut. Dar nu ne miră, din moment ce nu cunoașteți nici structura acestuia și afirmați că se bazează pe cercetare aplicativă. 
  • În privința Președinției României la UE, dl ministru declară că noul program cadru „este cel mai important dosar pe care-l coordonăm”. Citim aici (https://sciencebusiness.net/framework-programmes/news/can-romania-deliver-horizon-europe) că s-ar fi dorit finalizarea negocierilor înaintea summitului UE de la Sibiu, din mai, a.c., dar Comisia Europeană a împins termenul până în octombrie. Noi înțelegem printre rânduri că nu prea are lumea așteptări de la România și așteaptă bine merci să-și încheie cele 6 luni la cârma Consiliuli UE. 

Capitolul 6

ALTELE

  • La finalul conferinței de presă dl ministru a ales să prezinte jurnaliștilor rezultatele remarcabile ale Institutului Național de Cercetare Turbomotoare (COMOTI). Îl laudă pentru că face microproducție (ne alăturăm și noi în a lăuda acest fapt) dar declară că „e o ciudățenie pentru mine de ce produsele sunt exportate în țări din comunitatea europeană, dar nu sunt cumpărate în România. E un semn de întrebare de ce cei care gestionează extracția de gaze naturale din România nu vor să cumpere echipamente românești?”. Ca dovadă de cât de bine cunoaște situația respectivului INCD (un dosar cu realizările acestuia fiindu-i chiar în față) îi spunem noi că acesta nu exportă doar în comunitatea europeană ci și în SUA (vezi raportul anual din 2017), iar în raportul pe 2016 se arată că INCD-ul este în competiție cu OMV-PETROM, ROMGAZ și TRANSGAZ, pe piața românească. Poate asta îi răspunde și dlui ministru de ce nu cumpără aceștia produse de la COMOTI. 

Lansăm o provocare-invitație dlui ministru: o discuție publică între d-lui (alături de consilierii d-lui și secretarii de stat din minister) și Doi Mici și un Anc. Ca punct de pornire putem lua conferința de presă pe care o analizăm mai sus, urmând ca fiecare parte să-și probeze afirmațiile cu cifre, texte de legi, studii științifice etc. 

Traducerea în limbaj Doi Mici și un Anc a interviului realizat de HotNews cu ministrul cercetării

Interviul integral aici.

Nicolae Hurduc, cu referire la ELI-NP (Laserul de la Măgurele), proiect care stagnează datorită unei acțiuni în instanță: E greu de înţeles de ce italienii refuză să instaleze echipamentele. Sunt nişte motive ridicole, nişte motive copilăreşti. Am fost şi am vizitat de câteva ori platforma de acolo. Au spus că nu e platforma dreaptă, au spus că scara nu e destul de largă pe unde au acces, dar nu aveau de cărat echipamente. 

Doi Mici și un Anc: Având în vedere că bugetul de stat contribuie cu peste 300 de milioane lei la realizarea acestui proiect (ELI-NP), merităm o explicație mai amplă decât „scara nu este destul de largă”. Dacă dl ministru are intenția de a gestiona banii contribuabilului român transparent așteptăm de la d-lui o listă cu n puncte invocate de italieni pentru neîndeplinirea obligațiilor contractuale de către partea româneasca. Este neplauzibil că acel consorțiu, format din entități (inclusiv private) din Italia, Franța și Suedia a acționat în instanță IFIN-HH doar pentru „nişte motive ridicole, nişte motive copilăreşti”! De asemenea, dacă partea română se face vinovată de încalcări ale termenilor contractuali cu consorțiul EuroGammaS, dl ministru are datoria să ia măsuri împotriva celor responsabili de aceste probleme.

Ce este de făcut în situaţia asta? 

Nicolae Hurduc: Există două variante. Fie italienii revin la poziţia normală de a continua activitatea şi a-şi finaliza instalarea echipamentelor […].

Doi Mici și un Anc: Cum să mai revină, din moment ce contractul a fost reziliat și este pe rol o acțiune în instanță în acest sens?

Ce se întâmplă în cazul în care italienii nu vor să aducă echipamentele? Riscă România să rămână fără laser? 

Nicolae Hurduc: Să precizez un lucru: laserul funcţionează. E o altă componentă, un alt echipament. Laserul de mare putere este instalat, funcţionează, are o putere de 3 petawaţi. 10 petawaţi este puterea finală. Acest echipamente pentru fasciculul gamma sunt o altă componentă a programului. Şi este o noutate ştiinţifică. De aici pot apărea probleme pe plan mondial. Deci, cine reuşeşte să pună la punct acest sistem pentru prima dată are de câştigat un prestigiu la nivel mondial, şi este posibil ca aceste întârzieri să se datoreze şi acestor interese. 

Doi Mici și un Anc: Trei dintre cele cinci direcții de cercetare de la ELI-NP se bazează pe această sursă de raze gamma. Dacă aceasta nu se mai realizează întrebăm și noi, din poziția de contribuabil român, în ce băgăm banii? 3/5 din direcțiile de cercetare ale ELI-NP dispar peste noapte. Ce rămâne? Asta ne duce din nou cu gândul la punctul precedent: cine este adevăratul responsabil pentru acest dezastru?
Și apropos de cei 10 PW putere ai viitorului laser, chinezii au anunțat anul acesta că încep construcția unui laser de 100 PW putere. Deci explicați-ne vă rugăm, noi ce facem mai exact la ELI-NP, dacă fascicul gamma nu avem?!

Ce poate să facă partea română în aceste condiţii?

Nicolae Hurduc: Schimbăm partenerul. Cumpărăm acelaşi echipament de la altcineva. Furnizorul potenţial care ar putea fabrica acest echipament este în America. Evident că, fiind proiect european, s-a încercat finalizarea acestui sistem cu parteneri europeni, dar dacă nu merge există şi varianta de a achiziţiona acest echipamente de la parteneri americani. 

Doi Mici și un Anc: Pe bune? Banii sunt cheltuiți, deci nu e atât de ușor să schimbăm partenerul. Mai plătește încă o data UE pentru același echipament? Sau daca nu plătește UE plătește România? Incompetența cui o plătește?
În plus, din câte am aflat din presă, la licitația pentru construirea fasciculului gamma s-a depus o singură ofertă (cea a italienilor + colaboratorii lor). Cum de nu s-a cerut o ofertă și americanilor, dacă tot se știa de ei? Ce garanții avem că favorizarea unui consorțiu european nu a prejudiciat bugetul proiectului și implicit bugetul alocat de statul român? Dacă în loc de 66 milioane EUR am fi plătit doar 37 americanilor? România, participând cu 20% în proiectul ELI-NP, ar fi economisit 5,8 milioane EUR, adică 2/3 din bugetul competiției de proiecte de postdoctorat, unde sunt finanțate 166 de proiecte.

Riscă România să piardă bani?

Nicolae Hurduc: Eu cred că nu, pentru că nu este vina părţii române. […] nu e litigiu între Ministerul Cercetării din Italia şi Ministerul Cercetării din Italia. Este un conflict între două institute de cercetare.

Doi Mici și un Anc: Deja ați stabilit vina, cu toate ca EuroGammaS sunt cei care au intentat procesul. Puneți măcar puțin la îndoială posibilitatea ca lucrurile să stea altfel? IFIN-HH se află în subordinea MCI, conform Hotărârii 1367/2010, iar bugetul de venituri și cheltuieli îi este aprobat prin ordin al ministrului cercetării, conform art. 24 alin 2 din Legea Cercetării (OG57/2002). Implicit, dacă IFIN-HH va pierde în acest litigiu va fi direct afectat bugetul MCI, care va trebui să suporte pierderile. În plus, dacă mai cumpărăm o dată de la americani, de unde vor veni acei bani?

Ce ne puteţi spune despre bugetul Cercetării? Sunteţi multumit cu ce primiţi? A fost vehiculată vreo cifră pentru noul buget al Cercetării?

Nicolae Hurduc: Încă nu vă pot da o cifră.

Doi Mici și un Anc: Poftim?! Dar când ați preluat mandatul de ministru ce cifră ați cerut, pentru a vă putea pune în aplicare programul, pe care ne gândim că-l aveați bine structurat cel puțin în minte?

Eu doresc respectarea programului guvernamental, care spune că trebuie să creştem cu 30% bugetul faţă de anul trecut, deci pentru asta mă lupt acum. 

Doi Mici și un Anc: Programul guvernamental, cu acea creștere de 30% față de anul trecut e o minciună gogonată. În 2017, când actuala coaliție a preluat puterea, aveați fix același program de guvernare și nu ați dat doi bani pe el. Astfel, execuția bugetară a anului 2017 a fost de 1,4 miliarde lei, comparativ cu 1,8 în 2016, iar cea din 2018 nu poate fi mai mare decât bugetul cu care operați în prezent, de 1,32 miliarde lei.

Spuneți-ne deci: la care cifră vă referiți când spuneți că veți crește bugetul cu 30% pentru cercetare? La cea de 1,32 miliarde din 2018, 1,4 miliarde din 2017 sau 1,8 miliarde alocare de tehnocrați cercetării?

Ce încredere să mai avem în aceste promisiuni, dacă cei patru miniștri anteriori, cu același program guvernamental pe masă, au eșuat lamentabil? 

Prin legea bugetului de stat din 2019, intentionaţi să respectaţi strategia naţională de cercetare care prevede că, în 2019, procentul din PIB alocat Cercetării trebuie să fie 0.83%? 

Nicolae Hurduc: Aici este o discuţie puţin mai amplă, 

Doi Mici și un Anc: Nu este nicio discuție amplă. Respectați sau nu Hotărârea 929/2014, de aprobare a strategiei naţionale de cercetare care prevede că, în 2019, procentul din PIB alocat Cercetării trebuie să fie 0.83%? Un simplu „Da” sau „Nu” e suficient.

pentru că ceea ce se reproşează cercetării din România, la nivel guvernamental, este faptul că nu se regăsesc în practică rezultatele cercetării. Lucrul ăsta nu e valabil numai în România, ci la nivel european, pentru că în programul cadru Horizon Europe tocmai acest lucru se subliniază: o deplasare a cercetării fundamentale către cercetarea cu caracter aplicativ. 

Doi Mici și un Anc: Fie probați afirmația de mai sus, fie o retractați. Noi citim aici că Horizon Europe va merge pe aceeași 3 mari piloni: Excelent Science, Industrial Leadership și Societal Challanges. Mai mult, în cadrul pilonului 1 (Excellent Science) „Support to basic research will remain a cornerstone of the Programme”. Să vă traducem: cercetarea fundamentală va rămâne de bază în noul Program.  

Deci veţi ajunge la 0.83% din PIB pentru Cercetare?

Nicolae Hurduc: Nu ştiu, poate vom ajunge, […].

Doi Mici și un Anc: Pe cine să întrebăm? Sau dacă tot nu intenționați să respectați prevederile legale incluse în Hotărârea 929/2014, trădare să fie, dar să o știm și noi. Adică dați un HG sau OUG și modificați naibii cifrele acelea fantasmagorice, să nu ne mai amăgim/mințim singuri. Sau dă bine la public minciuna/ducerea cu preșul? Pe noi nu ne duceți, să știți – tocmai ne-am luat colțari pentru iarnă.

Dar ţinţa dumneavoastră este de? 

Nicolae Hurduc: Ţinta mea este de minim 30% să cresc bugetul cercetării. Asta înseamnă 0,25%. Deci asta e ţinta minimă. Dacă voi reuşi sau nu.. 

Doi Mici și un Anc: De ce 0,25% și nu 0,27? Bănuim că sunt procente din PIB, nu? Sunt aceste cifre parte a unei strategii de relansare a cercetării sau doar le avansați „din burtă”? Apropos, o creștere cu 30% față de anul în curs ar însemna 0,182% din PIB, nu 0,25%. Bugetul de 1,32 miliarde cu care operează MCI în prezent reprezintă 0,14% din PIB.

Cum sprijiniţi cercetarea făcută de companii?

Nicolae Hurduc: Strategia ca ministerar fi de lansare a unor competiţii de proiecte care să favorizeze legăturile dintre industrie şi cercetare. Cum au fost, de exemplu, proiectele Brigde Grant anul trecut. […]

Doi Mici și un Anc: Ați făcut o evaluare ex post a acestor proiecte? Ce au produs? Mai merită să investim în această formulă sau mergem doar din inerție? Și când spunem evaluare ex post nu ne gândim la evaluarea „de formă” făcută probabil de un funcționar din cadrul ministerului, ci una „pe bune” cu evaluatori pe măsură. V-am sugera să-i contactați pe cei de la Romanian Business Leaders.

[…]

Sunteți mulțumit de cum funcționează institutele de cercetare în prezent? 

Nicolae Hurduc: Sigur, unele funcționează mai bine, unele mai puțin bine, ca peste tot.

Doi Mici și un Anc: De unde știți cum funcționează din moment ce prima și ultima evaluare a lor a fost făcută în 2011/2012? Despre asta am scris pe larg în articolul nostru Un sfert din bugetul Ministerului Cercetării și Inovării este alocat „din pix”, în baza unor rapoarte de evaluare ieșite din termenul de valabilitate. Vă invităm să aruncați o privire peste el. 

Funcționarea institutelor de cercetare la parametrii optimi evident că este legată și de partea de finanțare, pentru că performanțele în cercetare sunt legate de finanțare. […]

Doi Mici și un Anc: Și v-ați gândit să le faceți cadou de Moș Gerilă un Program Nucleu de 1,6 miliarde lei dându-le termen de depunere a proiectelor două săptămâni? Conform calendarului competiției, disponibil aici, proiectele au fost depuse în perioada 30 oct – 12 nov, iar peste câteva zile vom afla câștigătorii. Apropos, cum merge „evaluarea”? Punem în paranteză „evaluarea” pentru motivele detaliate aici, că numai competiție nu e, iar de evaluare nici nu se pune problema să semene cu așa ceva, fiind o simplă mascaradă menită să evite infringement-ul din partea UE pentru ajutor acordat întreprinderilor de stat.

[…]

La ce să se aştepte cercetătorii care vor să acceseze proiecte anul viitor?

Nicolae Hurduc: În momentul de faţă vom lansa în mod sigur o competiţie de proiecte pe bugetul pe care îl avem proiectat în momentul de faţă, fără creşterea pe care mi-o doresc eu, a unei competiţii care va fi destinată tinerilor, pentru că aici sunt cele mai mari probleme. […] În momentul de faţă sunt numai 15.000 de cercetători în România şi suntem interesaţi să creştem numărul de cercetători şi să-i înlocuim, să avem această resursă umană tânără care ne lipseşte.

Doi Mici și un Anc: Această veste este de bun augur, dar nu trebuie să lansați astfel de competiții la cincinale, ci anual, și nu doar pentru tineri cercetători, ci și pentru postdoctoranzi și cercetători experimentați. Ad Astra v-a și făcut niște calcule cu impactul pe buget pe care lansarea anuală a competițiilor pe cele 3 paliere l-ar avea.

Și încă un lucru: dacă tot lansați competiția și observăm că vă preocupă ce se întâmplă în Horizon Europe poate reușiți să și contractați proiectele câștigătoare în termen de 8 luni de la depunere, cum se face în vest. Precedentul nu arată tare bine pentru MCI, competiția de Tinere Echipe lansată în 2016 fiind încheiată abia la finele anului acesta, cu o întârziere de mai bine de un an, la cârma ministerului succedându-se cinci miniștri în acest interval.

Avem puţini cercetători, mai ales tineri, şi pentru că în ultimii ani au plecat foarte mulţi în străinătate. Cum intenţionaţi să opriţi exodul creierelor şi să-i aduceţi înapoi pe cei care au plecat? 

Nicolae Hurduc: Prima problemă a fost rezolvată într-o anumită măsură, este problema salariilor. […] Însă, urmează acum să rezolvăm cea de-a doua problemă care este infrastructura, pentru că unul dintre motivele plecării este legat de echipamentele pe care lucrează. 

Doi Mici și un Anc: Vă contrazicem! Există infrastructură multă și (încă) performantă care colectează praf. Vă sugerăm ca înainte să băgați bani (publici) cu nemiluita în echipamente noi, să aruncați o privire pe ERRIS și să faceți o evaluare a gradului de utilizare al echipamentelor pe care le avem deja (peste 23.000, conform platformei citate). 

[…] Acum am să vă spun un lucru: nu plecarea este problema, ci întoarcerea lor. […] Deci, problema nu este plecarea, ci problema este întoarcerea. Trebuie să-i motivezi ca să să poată întoarce. 

Doi Mici și un Anc: Din nou vă vine în ajutor Ad Astra, cu programul Tenure Track Romania care „Își propune atragerea în special a cercetătorilor români de valoare din diaspora (naționalitatea nu va constitui un criteriu eliminatoriu) prin oferirea unor stimulente financiare consistente pentru (re)integrarea în sistemul românesc de cercetare pe trei paliere: entry level (TTR-EL), experienced researcher (TTR-ER) și senior researcher (TTR-SR).” Găsiți la link-ul de aici inclusiv impactul bugetar al unui astfel de program. 

Iată, Laserul de la Măgurele este un exemplu. Au venit cercetători în România, puţini e adevărat. Dar în condiţiile în care au la dispoziţie un echipament care e unic în Europa în momentul de faţă vin, şi vin şi cercetători din exterior să lucreze aici.

Doi Mici și un Anc: Iar pe surse, vă spunem ca unii deja pleacă de la ELI-NP. Oricum, dați-ne vă rugăm numele primilor cei mai buni 3 cercetători care s-au întors să lucreze la ELI-NP, pentru că suntem siguri că și publicul larg ar vrea să-i cunoască.

Care sunt primele măsuri pe care le luaţi să-i aduceţi înapoi?

Nicolae Hurduc: Partea de infrastructură, să încercăm să finanţăm achiziţiile de echipamente. Numai prin finanţare. Deci nu am cum să cresc nivelul de performanţă al echipamentelor decât cumpărând altele noi. Dacă nu există finanţare, nu se poate face acest lucru. 

Doi Mici și un Anc: Repetăm, degeaba bagi banii într-un flex de 1000 W, dacă ai muncitori care știu lucra doar cu cel de 700 W. Cu alte cuvinte, puneți carul înaintea boilor și rezultatul e previzibil: intratul cu oiștea în gard.

De la 1 ianuarie 2019 România va prelua preşedinţia Consiliul Uniunii Europene. Care este strategia pe cercetare? 

Nicolae Hurduc: Această întrebare mi s-a pus de mai multe ori până acum, a fost transmisă către minister de mai mulţi jurnalişti. Şi vreau să clarific nişte lucruri. De fapt, ce strategie adoptăm ca să obţinem pentru România cât mai multe lucruri? Asta este ideea de bază. Dar preşedinţia Consiliului UEi nu înseamnă că vom putea obţine în mod direct pentru România ceva, pentru că noi trebuie să fim neutri. Treaba noastră este să asigurăm acel consens între cele 27 de ţări pe problemele fundamentale. Spre exemplu, discut concret, în domeniul cercetării este programul Horizon Europe, care stabileşte parametrii de funcţionare, de finanţare a cercetării pe intervalul 2021 – 2027. Acest program implică o sumă totală de 100 de miliarde de euro în cei 6 ani.

Doi Mici și un Anc: Sunt 7, nu 6. 

Evident, că fiecare ţară vrea să obţină cât mai mulţi bani, este un lucru firesc. România trebuie să aibă o poziţie neutră, nu are voie să spună nimic legat de interesele naţionale şi ea trebuie să realizeze consensul celor 28 de ţări, astfel încât Uniunea Europeană să funcţioneze din punct de vedere financiar. Dacă vreţi ca strategie a României, noi trebuie să valorificăm succesul domnului Dan Nica. Domnul Dan Nica a fost raportorul pe programul Horizon Europe şi a fost foarte contestat la un moment dat, pentru că el a încercat să ia apărarea ţărilor care nu sunt foarte puternic dezvoltate din punct de vedere ştiințific, ca performanţă. Deci, ţările din Europa de Est ca să spunem foarte concret. Şi a stârnit mari dezbateri la nivel de Parlament şi conflicte, pentru că ţările dezvoltate susţin ideea de excelenţă, iar ţările din Europa de Est şi-ar dori programe care să fie direcţionate parţial către Europa de Est. Domnul Dan Nica a reuşit să obţină un procent de 4%, nişte programe dedicate, să spunem, ţărilor din Europa de Est. Comisia Europeană a propus 1,8. Până la urmă, Parlamentul European a votat 4%, deci este un succes. Avem un volum de bani mai mare, care va fi direcţionat către ţările din Europa de Est. Şi noi trebuie să valorificăm acum acest avantaj obţinut în Parlamentul European, în sensul că putem discuta în Consiliu prioritar programele specifice. 

Doi Mici și un Anc: Deci cum rămâne cu neutralitatea, că nu înțelegem? Adică tragem focul sub oala noastră dar rămânem neutri? Puteți să detaliați acel procent de 4%? Nu de alta, dar dl Dan Nica a mai fost prins cu mâța-n sac (ca să nu zicem altcumva) propagând știri false în Parlamentul European.

În ianuarie anul acesta a fost adoptată hotărâre pentru privind modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 583/2015 pentru aprobarea Planului naţional de cercetare-dezvoltare şi inovare pentru perioada 2015-2020. Astfel se spune că vor fi folosiţi în evalaurea proiectelor cei mai competenti cercetători în tematica propunerii. Avem în tara pe cei mai competenţi cercetători în toate domeniile şi tematicile care pot fi propuse? 

Nicolae Hurduc: Eu zic că avem. 

Avem în țară pe cei mai competenţi cercetători în toate domeniile şi tematicile care pot fi propuse? 
Nicolae Hurduc., ministrul cercetării: eu zic că avem

Doi Mici și un Anc: Puteți repeta, vă rugăm? Am înțeles bine că România are „cei mai competenţi cercetători în toate domeniile şi tematicile care pot fi propuse”?!?!?! #)$idss&(& ()*))^^$#HJGKLB%%$#%GRGFH$##G

Scuzați scrisul dezordonat de mai sus, dar tocmai am căzut sub masă când am citit asta și ne-am agățat de tastatură. Serios vorbind, dvs. CHIAR CREDEȚI ASTA? Că atunci trebuie să ne ținem bine pe poziții pentru toate Nobelurile ce ne vor lovi, inevitabil, fiind cei mai buni din lume în toate domeniile, nu? 

Il rugăm pe stimatul ministru să ne prezinte metodologia folosită în procesul prin care a constatat că avem experți competenți în toate domeniile și tematicile. 

Acest lucru este o dezbatere foarte amplă, dacă să aducem evaluatori externi sau nu. Există o mică problemă, pentru că evaluatorii externi nu-i putem plăti aşa cum sunt plătiţi de alte ţări. Nu avem bani suficienţi ca să-i atragem din punct de vedere financiar în evaluare.

Doi Mici și un Anc: Cum naiba spuneți că nu avem bani destui când MCI nu reușește să-și cheltuie bugetul alocat prin legea bugetului de stat? În fiecare an avem execuție bugetară deficitară, adică dăm bani înapoi la Ministerul Finanțelor. 

Eu am văzut lista de evaluatori externi care au operat înainte de 2018 şi se regăseau printre ei persoane care erau în stagii postdoctorale. Deci aveau experienţă de 3-4 ani după ce şi-au terminat doctoratul. 

Doi Mici și un Anc: Asta e vrăjeală ieftină! Uitați aici o analiză a evaluatorilor din cadrul ultimei competiții de Proiecte de Cercetare Exploratorie, care arată clar că aceștia au fost superiori directorilor de proiecte participanți în competiție. În unele domenii (ca de ex. fizică) cercetătorii trec chiar și prin 3-4 stagii postdoctorale de câțiva ani până să iși găsească poziții permanente. O bună parte dintre ei au CV-uri mult mai bune decât majoritatea covarșitoare a celor care conduc cercetarea româneasca.

Și nu uitați, că „înainte de 2018” înseamnă și 2017, anul în care colegul dvs. dl Lucian Georgescu a pecetluit folosirea evaluatorilor naționali în competițiile de proiecte. Acest lucru a dus la situația extrem de gravă în care cercetătorii ce au aplicat în cadrul competiției de Proiecte Complexe realizate în Consorții CDI (PCCDI) au putut și evalua în cadrul aceleiași competiții. Mai mult, au fost cazuri de cercetători care au fost atât evaluatori cât și câștigători de proiect în aceeași competiție, respectiv soț evaluator și soție câștigătoare (sau invers). Detalii aici.

Sigur, el lucra într-o universitate mare, dar în momentul când îl pui să evalueze un proiect de tipul Idelor Complexe, care presupune un consorţiu format din universităţi importante sau centre de cercetare din România, nu are experienţa necesară ca să evalueze un astfel de proiect. Nu cei mai buni din exterior pot fi atraşi în aceste evalurări, Vă spun sincer sunt şi argumente pro şi contra pentru evaluarea externă. 

Din cele pro este neutralitatea. Evident că un cercetător care lucrează în România are anumite legături, anumite centre universitare pe care le cunoaşte mai bine sau mai puţin bine şi întotdeuana există această suspiciune că evaluatorii români vor favoriza o universitate, un institut de cercetare în raport cu altele. Asta e problema, care nu este foarte reală de cele mai multe ori.

Doi Mici și un Anc: Dle ministru, atâta timp cât România trântește ușa în nas laureaților premiilor Nobel și nu le permite să evalueze proiectele românești noi zicem că avem o mare problemă. Și am scris despre asta și în Nature, în speranța că atunci când veți sta la masă cu străinii care vor fi citit scrisoarea noastră aceștia să vă tragă de mânecă și să vă explice cum stă treaba cu evaluarea la ei în țară. 

[…]
Legat de cercetarea în domeniul nuclear, aţi semnat de curând un memorandum prin care ALFRED, un sistem inovativ bazat pe tehnologia reactorilor rapizi răciți cu plumb de generatie 4, primeşte 50 de milioane de lei. Vreţi să includeti acest sistem în lista Instalaţiilor şi Obiectivelor Speciale de Interes Naţional. Dar o astfel de instalaţie trebuie să prezinte să prezinte capabilităţi demonstrate pe parcursul anilor în activităţi de cercetare dezvoltare. Care sunt aceste capabilităţile demonstrate pe parcursul anilor de ALFRED? 

Nicolae Hurduc: Aici discuţia este foarte interesantă şi mă bucur că aţi deschid subiectul, ca să vă faceţi o ideea despre ce înseamnă cercetare în domeniul nuclear. Austria spre exemplu, care a deţinut preşedinţia Consiliului UE înaintea noastră, este un adversar al energeticii nucleare. Dosarele legate de energia nucleară au refuzat să le discute, timp de 6 luni au fost în sertar. La sfârşitul preşedinţiei le-au dat drumul, le-au pus în discuţie şi urmează să le preluăm noi. Deci noi suntem o ţară care avem energie nucleară şi trebuie să privim puţin înainte. Ce urmează să se întâmple în lume în ceea ce priveşte resursele energetice. Noi suntem tentaţi, şi aşa trebuie, să trecem pe energie verde, să încercăm să obţinem energia prin surse neconvenţionale sau prin surse nucleare, care dacă sunt bine controlate şi ele pot fi o sursă interesantă de energie. Noi nu vom putea asigura.. dacă vom înlocui maşinile cu maşini electrice, cele care funcţionează cu motoare convenţionale, dacă vom trece încălzirea în case, consumul casnic totul pe energie electrică, noi nu vom putea face faţă cu ceea ce avem noi la dispoziţie – sistemele hidroelectrice, hidrocentralele – prin energie solară, eoliană nu vom putea asigura acest consum de energie în următorii 10 ani. Şi atunci trebuie să avem o sursă – un plan B – deci o sursă suplimentară de energie, care nu este alta din păcate decât energia nucleară. Aceşti reactori de generaţia 4 sunt sisteme mult mai sigure din punct de vedere al modului de funcţionare şi al deşeurilor, deşeurile sunt mai puţin periculoase decât ale celorlalte reactoare. Noi investim în momentul acesta în cercetarea nucleară ca să fim pregătiţi peste 10 ani cu o altă variantă de surse de energie.

Doi Mici și un Anc: Să ne lămurim. Ați răspuns pe lângă subiect, sau ați evitat un răspuns direct. Ați fost întrebat de capabilităţile deja demonstrate pe parcursul anilor în activităţi de cercetare dezvoltare!!!
Imediat după instalarea în fotoliul ministerial dl Șerban Valeca a promovat un HG (81/27.02.2017) de modificare a Strategiei Naționale de Cercetare. Știți voi, aceea la care au lucrat peste 1.000 de cercetători, ‘nșpe comisii și s-au cheltuit cel puțin 3,5 milioane de lei. Dl Valeca a hotărât că aceștia au greșit prin neincluderea în Strategie și a reactorului nuclear de la Mioveni, adică proiectul de suflet al d-lui, de pe vremea când era președinte al Consiliului Științific al Institutului de Cercetări de la Mioveni, cunoscut și sub acronimul ALFRED. Astfel, România are în prezent trei proiecte majore de infrastructură de cercetare, ELI-NP, DANUBIUS și ALFRED, ultimul fiind reactorul nuclear. Acest ALFRED primește 50 de milioane lei de la bugetul de stat, discreționar și fără nicio evaluare de impact sau fezabilitate. Comparați acest buget cu cel de 41 de milioane (suplimentat de la 35) alocat pentru finanțarea a 166 de proiecte postdoctorale destinate tinerilor cercetători. 

Mai mult, ALFRED va fi inclus în lista Instalațiilor și Obiectivelor Speciale de Interes Național (IOSIN). Pentru a se putea face asta s-a modificat rapid legislația din 2004 care prevedea că un IOSIN trebuie „să prezinte capabilități demonstrate pe parcursul anilor și perspectivă de utilizare în activități de cercetare-dezvoltare”. Așadar, era necesară nu doar o activitate prealabilă demonstrată dar ȘI de perspectivă. Aceste prevederi s-ar fi bătut cap în cap cu ALFRED-ul fostului ministru, Șerban Valeca. De ce s-ar fi bătut cap în cap? Pentru că ALFRED nu există și nu a demonstrat încă nimic. Despre restul IOSIN-urilor și modificările legislative făcute cu dedicație am scris aici. Incet, incet tot bugetul cercetarii abia o sa acopere colectia de Obiective Speciale de Interes National, iar pentru restul cercetatorilor se va apela probabil la fondul de rezerva. 

Așa că vă spunem din nou că ne-am luat colțari și nu ne puteți duce cu preșul. 

Ce notă daţi cercetării din România? 

Nicolae Hurduc: E foarte greu. Nici nu cred că se poate da o astfel de notă pentru că sunt domenii şi domenii de cercetare. Sunt domenii pe care suntem de nota 9 sau de nota 10. Sunt domenii pe care suntem de nota 7 sau poate chiar mai jos de 7. 

[…]

Doi Mici și un Anc: Noi vă sugerăm ca înainte să dați o notă cercetării să faceți o evaluare a acesteia. Nu dați note „din pix”, la fel cum împărțiți și cea mai mare parte a bugetului MCI. Evaluați Institutele Naționale de Cercetare-Dezvoltare-Inovare, Institutele Academiei Române, universitățile (pe partea de cercetare, inclusiv școli doctorale), și institutele Academiilor de ramură, apoi mai vorbim; pe concret, nu pe vise și impresii.