Realizările celor patru miniștri ai cercetării românești din 2018

Ne grăbim să facem un raport de activitate al Ministerului Cercetării și Inovării (MCI) pentru 2018, de frică să nu apară unul între timp de genul celui produs de Lucian Georgescu, catalogat de Asociația Ad Astra, a cercetătorilor români de pretutindeni, ca „între laudă de sine și fake-news”. E lung raportul, dar luați-vă un popcorn sau o cafea lângă și lectura va fi mai plăcută. 


Pe scurt: 

  • buget inițial de 1,67 miliarde, rectificat negativ de două ori, astfel că acum MCI operează cu 1,32 miliarde (o reducere de 20%);
  • Cele 1,32 miliarde reprezintă 0,14% din PIB, dar nu știm dacă vor fi și executate până la final de an (poate trebuie poleit cu aur unul din clopotele Catedralei și atunci …);
  • Strategia Națională de Cercetare prevede pentru anul în curs 0,72% din PIB pentru cercetare (de cinci ori mai mult decât s-a alocat în 2018);
  • 4 (patru) miniștri s-au perindat pe la cârma Ministerului;
  • s-au contractat proiecte de cercetare cu mai bine de un an întârziere față de data prevăzută la lansare;
  • nu s-a lansat nicio competiție destinată dezvoltării/păstrării resursei umane (la fel ca în anul precedent);
  • Programul Nucleu a păpat mai bine de 400 milioane pe anul în curs, în timp ce 1,6 miliarde au fost arvunite în baza unei sesiuni de depunere proiecte de 2 (două) săptămâni, timp în care cercetătorii au scris ce vor face în următorii 4 ani cu acești bani publici. 

Vom trece mai jos peste cele patru ministeriate, explicând ce impact au avut fiecare pentru cercetare, în corelație și cu articolele pe care le-am publicat pe blog în acest an.

Ministeriatul Georgescu

Mandatul dlui Lucian Georgescu s-a încheiat la sfârșit de ianuarie 2018, lăsând în urmă o execuție bugetară execrabilă pentru 2017, de 1,4 miliarde lei din disponibilul de 2,2 miliarde (incluzând aici și cele 487 milioane lei disponibile sub formă de credite de angajament). Tot d-lui era foarte vocal cum că execuția bugetară a tehnocraților a fost slabă și că el va face peste 100%! (luând în considerare creditele bugetare). Apropos, tehnocrații au executat 1,8 miliarde lei, adică unul din cei mai buni ani din ultima decadă pentru cercetare. Dl Georgescu nu a reușit în cele șase luni de mandat să finalizeze competițiile de proiecte de cercetare deschise în 2016, în schimb a reușit să lanseze o mega-competiție de 435 milioane și, culmea!, să o și (semi)finalizeze. Am scris despre contrastul dintre gestionarea proceselor de evaluare ale celor două categorii de competiții aici. Pe scurt: participanților la competiția lansată de dl Georgescu (adică Proiectelor complexe realizate în consorţii CDI – PCCDI) li s-a permis să fie și evaluatori, pachetul de informații al competiției a fost în dezbatere publică patru zile (în loc de 30, cât prevede legea), iar ulterior evaluării s-au modificat bugetele proiectelor câștigătoare, precum și termenele de implementare, prin prelungire. În același timp, competițiile destinate postdoctoranzilor (PD) și formării de tinere echipe (TE) de cercecate au bătut pasul pe loc tot timpul mandatului. 

Dacă vă întrebați de ce nu s-au finalizat competițiile PD și TE dl Georgescu poate să-i mulțumească (și noi alături de d-lui) colegului Șerban Valeca, de la care a preluat mandatul. Acesta din urmă a intrat cu cizmele în Consiliile Consultative din subordinea MCI imediat după preluarea mandatului în ianuarie 2017. Astfel, Consiliul Național pentru Cercetare Științifică (CNCS) a fost ras și membrii înlocuiți cu alții noi. Noul CNCS a fost nefunțional luni bune după aceea, acesta fiind organismul responsabil cu gestionarea evaluărilor pentu cele două competiții, alături de UEFISCDI, care execută ordinele primite de la primul.

Cercetătorii din cadrul Institutelor Naționale de Cercetare-Dezvoltare care nu și-au primit salariile în primele luni ale anului tot lui Lucian Georgescu trebuie să-i mulțumească. D-lui a fost cel care a lansat în 27 decembrie 2017, ora 16:21, „competiția” pentru Programul Nucleu. Punem în ghilimele „competiția” pentru motivele descrise pe larg aici și aici. Au fost puse la bătaie 448 milioane lei pentru 2018, iar cercetătorilor li s-a cerut ca până în 5 ianuarie a.c. să scrie proiectele în baza cărora să primească acești bani. Imaginați-vă acum cercetătorul cu o sticlă de șampanie în stânga și cu laptopul în dreapta, scriind de zor pe proiect, că deh, termenul de 5 ianuarie bătea la ușă, el nu putea zice „las’ că fac la anu’”, iar milioanele ce urmau a fi cheltuite trebuiau justificate. Milioane din bani publici, să ne înțelegem. 

Ca să încheiem cu Lucian Georgescu, în timpul mandatului d-lui Doi Mici și un Anc au început să fie cenzurați pe pagina de Facebook a Ministerului (detalii aici), practică ce s-a cronicizat în timpul mandatului dlui Burnete, continuând în prezent. 

Ministeriatul Burnete

Cu paragraful de mai sus facem introducerea ministeriatului Burnete (sfârșit de ianuare – sfârșit de august). Parafrazând o zicală populară: Spune-mi ce consilieri ai, ca să-ți spun cine ești. Zicem asta pentru că dl Burnete și-a luat printre consilieri și un anume Florin Otrocol, care la plecarea din minister, în urma demisiei șefului, s-a supărat atât de tare pe secretarii de stat (Lucian Georgescu și Ciprian Preda) că le-a dedicat un articol cu titlul „Cum să te pupi în cur singur”. Da, acesta este limbajul unui fost consilier al ministrului cercetării. Dl Otrocol a crezut de cuviință să blocheze conturile „Micilor” pe pagina de Facebook a MCI, nu doar Doi Mici și un Anc, cum era până acum. În prezent avem o petiție nesoluționată în termenul legal de 30 de zile prin care ceream deblocarea conturilor. Sincer, nici nu ne mai interesează să comentăm pe pagina de FB a meciștilor…

D-lui Burnete i-am dedicat un articol pe blog în luna martie, intitulat: Vine, vine primăvara, decidenții politici din cercetare culeg ghiocei. Titlul era firesc în contextul în care spuneam în articol „Suntem la final de martie 2018. Nu ați lansat nicio competiție și nici nu sunt în dezbatere publică pachete de informații pentru competiții noi. În 2017 a fost „secetă” cum am spus mai sus. Ne întrebăm cu ce se ocupă guvernanții noștri zilele acestea, în afară de culesul ghioceilor?”. 

Ca să vedeți ce fac schimbările repetate de minștri și entropia pe care o induc în sistem (de parcă nu ar fi destulă abrambureală – apropos, aruncați o privire și pe articolul nostru Abrambureala cu cei 448 milioane lei ai contribuabililor continuă la Ministerul Cercetării) dl Burnete a venit la cârma MCI, preluând mai multe dosare nefinalizate de predecesor. De preluat le-a preluat, dar … mai trebuie și finalizate. Astfel, pachetul de info pentru „Proiecte de investiții pentru instituții publice de CD/universități” s-a lansat în dezbatere publică în 22 decembrie 2017. Ghiciți când s-a lansat efectiv competiția! Final de august 2018. Adică după vreo câteva luni bune de la terminarea consultării publice dl ministru probabil că a fost tras de mânecă de vreun secretar de stat sau director de prin MCI și i s-a spus: uite! puteți lansa competiția asta. Scoatem dosarul din sertar și îi dăm drumul. Zis și făcut! Cu toate astea, rectificarea negativă nr. 1 fusese deja operată, tocmai pentru că MCI nu a reușit să cheltuie banii ce i s-au dat la început de an, iar Ministerul Finanțelor și-a dat seama că nici nu are cum până la finele anului. 

Ministeriatul dlui Burnete a dus ‘jde premii și țâșpe sute de medalii la Salonul de Inventică de la Geneva, așa cum vă detaliem în articolul de blog de aici. Spuneam acolo că „Salonul de Inventică de la Geneva este o mașinărie de făcut bani pentru organizatori; un mod de a își cumpăra o medalie și un oarecare prestigiu pentru participanți (în rândurile celor care nu înțeleg ce înseamnă cercetarea și inovarea – iar aici, regretabil, trebuie să includem conducerea MCI) și o chestie total necunoscută pentru majoritatea lumii care face cercetare veritabilă*, pentru că timpul acestora este prețios și nu își pierd vremea cu prostii fără niciun rost!”. Cu toate acestea, MCI a cheltuit pentru deplasarea delegației Românești în Elveția cu 36.000 de euro mai mult decât bugetul unui proiect de cercetare destinat formării de Tinere Echipe.

„Realizarea” principală a ministeriatului Burnete este lansarea competiției „Proiecte de dezvoltare instituțională – Proiecte de finanțare a excelenței în CDI” în 13 iulie, cu termen de depunere până în 27.07. Spuneam în articolul nostru de blog dedicat acestei competiții că „este pornită în luna iulie, când până și cercetătorii mai ies din laboratoare și se duc să sintetizeze vitamina D la soare, care pe unde pot. Celor rămași pe baricade (sau întorși din concediu) li se dau două săptămâni să conceapă proiecte de dezvoltare instituțională în valoare de 8 milioane lei. Deci 8 milioane lei de pus pe hârtie, coerent și cu potențial maxim de valorificare a banului public, în DOUĂ săptămâni, să ne înțelegem.” Printre criteriile de punctare a excelenței în CDI se numărau: (i) premiile Academiei Oamenilor de Știință din România (cea în care sunt membri Ecaterina Andronescu, Ion Iliescu, Teodor Meleșcanu etc.), puse în aceeași oală cu Premiile Academiei Române; (ii) Premii internaționale câștigate în sistem competitiv. Și aici unitatea de măsură e KILOGRAMUL. Premiile de la Geneva, despre care am mai vorbit, pot fi basculate aici!; (iii) Câte kilograme de maculatură a produs instituția în ultimii 4 ani, ca medie aritmetică. Adică nu contează că rezultatele cercetării au fost publicate sub forma unor articole științifice în reviste precum Nature, Science ș.a.m.d., ce contează e NUMĂRUL.

Dl Burnete a mai dorit să-și pună la centură și o a doua mare realizare, anume o nouă lege a cercetării, dar nu i-a ieșit decât pe jumătate. În 24 iulie s-a lansat în dezbatere publică un proiect de Ordonanță care abroga actuala lege a cercetării. Ordonanță, da? Nu lege în Parlament ci se trezește Guvernul să schimbe legea cercetării. Asociația Ad Astra, a cercetătorilor români de pretutindeni, a reacționat spunând că modificarea leagislației în domeniu printr-o ordonanță ar avea mai degrabă impact negativ, mai ales prin prisma propunerilor incluse în text, printre care tragerea pe linie moartă a principalei unități executive în domeniul cercetării (UEFISCDI), precum și înlăturarea mecanismelor de finanțare instituțională de bază și de finanțare instituțională complementară de susținere a performanței. 

Chiar dacă Ordonanța nu a fost adoptată în forma propusă, majoritatea prevederilor acesteia au fost preluate în alte două legi de aprobare a două Ordonanțe mai vechi de modificare a legii cercetării – este vorba de Legea 222 din 31 iulie 2018 de aprobare a Ordonanţei Guvernului nr. 6/2011 și respectiv Legea 241 din 12 octombrie 2018 de aprobare a Ordonanţei Guvernului nr. 41/2015. Cele două legi modifică deci conținutul unor Ordonanțe date cu ani în urmă și care nu au intrat pe agenda încărcată a parlamentarilor decât după 7 și respectiv 3 ani. De remarcat însă că prima dintre cele două legi este aprobată la doar șapte zile după lansarea în dezbatere publică a proiectului de Ordonanță inițiat de dl Burnete. Cu alte cuvinte așa-zisa dezbatere publică e praf în ochi. A doua lege apare în timpul ministeriatului dlui Viorel Ștefan, numit interimar după demisia dlui Burnete. 

Ministeriatul Ștefan

Și uite așa ajungem la interimatul dlui Ștefan peste al cărui CV ne-am uitat pentru a vedea ce l-a recomandat ca interimar la cercetare. Intuim că e vorba de doctoratul din 2002 de la Universitatea “Dunărea de Jos” din Galaţi, alma mater a ministrului #2 al actualei guvernări, dl Lucian Georgescu. De remarcat că în timp ce trudea la terminarea tezei domnul student doctorand Ștefan era și președinte al NAVROM SA Galați și președinte al Comisiei de Buget Finanțe de la Senat…

În timpul acestui mandat s-au contractat proiectele din cadrul competițiilor deschise în 2016: PD, TE și PCCF. Adică a fost nevoie de cinci miniștri ai cercetării pentru a finaliza cele 3 competiții (incluzând aici și președintele ANCSI-ului din vremea tehnocraților), contractarea făcându-se la peste un an de la termenul limită stabilit în pachetele de informații ale acestora. 

De competițiile PD și TE v-am mai vorbit mai sus, dar de PCCF nu. Acronimul înseamnă „Proiecte complexe de cercetare de frontieră”. Am putea spune deci că aceste proiecte sunt la limita cunoașterii, cele mai cele, alesele între alese, ce poate da mai bun România. Dar nu e chiar așa, fapt dovedit de bugetele consistente acordate proiectelor din cadrul Programului Operațional „Competitivitate” (POC) – Axa prioritară 1 (adică Cercetare), unde în medie se primește cam 13 milioane lei per proiect în timp ce amărâtele de PCCF-uri primesc 8,5 milioane per proiect. Detalii găsiți în articolul nostru Miliardele de lei pompate de UE în cercetarea românească se înfundă într-un POC. Apropos de aceste POC-uri, dl Burnete căuta la un moment dat evaluatori naționali care să lucreze pro bono, în condițiile în care Ministerul pe care-l conducea nu era în stare să cheltuie puținul ce-i revenea (rectificările negative venind astfel firesc). 

Revenind la PCCF-uri, printre câștigătorii împinși la finanțare de pe lista de rezervă se numără Dr. Raluca van Staden. Doamna în cauză a fost nevoită să retracteze în 2012 un articol dintr-o revistă științifică pe motiv că datele incluse nu susțineau concluziile. Un lucru foarte grav care ar fi trebuit să atragă suspendarea respectivei cercetătoare de la competițiile naționale pentru un număr de ani. Întrebăm și noi: ce garanție avem că cei 8,5 milioane lei pe care-i primește nu se vor duce tot pe articole științifice retractate ulterior? Apropos, cel retractat deja avea ca surse de finanțare 3 proiecte, din care două din fonduri naționale. Oare s-a dus Curtea de Conturi să recupereze banii contribuabilului român?!

Aceste PCCF-uri au fost evaluate în primă fază cu evaluatori străini, conform pachetului de informații. Ulterior, dl Georgescu a hotărât că românii sunt cei mai tari și nu avem nevoie de câștigători ai premiului Nobel să vină să ne evalueze și să ne dea sfaturi. Așa că s-a trecut la evaluatori naționali, inclusiv pentru ședințele de panel care au hotărât câștigătorii acestei competiții. Iar despre aceste paneluri obscure avem ce povesti, dar un lucru e cert: nu știm cine le compune și „ce hram poartă”, dar taie și spânzură în orice competiție națională, modificând chiar punctaje finale (vezi comunicat Ad Astra, intitulat Înapoi în epoca „de aur” cu finanțarea proiectelor de cercetare). 

Înainte să terminăm cu ministeriatul dlui Ștefan să mai punem o bomboană: în 9 octombrie dl Ștefan lansează în dezbatere publică pachetul de informații aferent competiției Cooperare cu Agenția Universitară a Francofoniei. Ghiciți cine este propus ca operator de program? Institutul de Fizică Atomică (IFA), după modelul mai vechi, folosit de predecesorul Lucian Georgescu, în care Agenția Spațială Română gestionează competiții în cadrul proiectului DANUBIUS (detalii aici). 

Ministeriatul Hurduc

Preluând ștafeta la final de octombrie (punem ceva pariuri pe câte luni va dura prezentul ministeriat?) dl Hurduc a (i) lansat competiția de mai sus; (ii) semnat un memorandum prin care ALFRED primește 50 de milioane de lei;  (iii) lansat în dezbatere publică PHG şi Notă de fundamentare privind aprobarea Listei instalaţiilor şi obiectivelor speciale de interes naţional finanţate din fondurile Ministerului Cercetării şi Inovării și ultimul, dar nu cel din urmă (iv) a lansat noul Program Nucleu, în cadrul căruia cercetătorii au avut la dispoziție două săptămâni termen să scrie proiecte pentru următorii patru ani, finanțate cu cel puțin 1,6 miliarde lei de la bugetul central. 

Să detaliem: 

  1. aici e simplu: toți francofonii sunt invitați să depună proiecte în această competiție, evaluarea acestora urmând a fi gestionată de Institutul de Fizică Atomică. Bonne chance à tous!
  2. Imediat după instalarea în fotoliul ministerial dl Șerban Valeca a promovat un HG (81/27.02.2017) de modificare a Strategiei Naționale de Cercetare. Știți voi, aceea la care au lucrat peste 1.000 de cercetători, ‘nșpe comisii și s-au cheltuit cel puțin 3,5 milioane de lei. Dl Valeca a hotărât că aceștia au greșit prin neincluderea în Strategie și a reactorului nuclear de la Mioveni, adică proiectul de suflet al d-lui, de pe vremea când era președinte al Consiliului Științific al Institutului de Cercetări de la Mioveni, cunoscut și sub acronimul ALFRED. Astfel, România are în prezent trei proiecte majore de infrastructură de cercetare, ELI-NP, DANUBIUS și ALFRED, ultimul fiind reactorul nuclear. (extras din articolul nostru de aici). Acest ALFRED primește 50 de milioane lei de la bugetul de stat, discreționar și fără nicio evaluare de impact sau fezabilitate. Comparați acest buget cu cel de 41 de milioane (suplimentat de la 35) alocat pentru finanțarea a 166 de proiecte postdoctorale destinate tinerilor cercetători. 
  3. Rămânând în sfera ALFRED, acesta se dorește a fi inclus în lista Instalațiilor și Obiectivelor Speciale de Interes Național (IOSIN). Pentru a se putea face asta s-a modificat rapid legislația din 2004 care prevedea că un IOSIN trebuie „să prezinte capabilități demonstrate pe parcursul anilor și perspectivă de utilizare în activități de cercetare-dezvoltare”. Așadar, era necesară nu doar o activitate prealabilă demonstrată dar ȘI de perspectivă. Aceste prevederi s-ar fi bătut cap în cap cu ALFRED-ul fostului ministru, Șerban Valeca. De s-ar fi bătut cap în cap? Pentru că ALFRED nu există și nu a demonstrat încă nimic. Despre restul IOSIN-urilor și modificările legislative făcute cu dedicație am scris aici.
  4. Nici aici nu prea e de comentat – fiind bună știrea pentru secțiunea de „no comment”, cifrele vorbind de la sine. Deci se dau aproximativ 1,6 miliarde lei de la bugetul de stat pe patru ani (cam 400 milioane intră în INCD-urile României anual) sub forma unei „competiții”. Pentru justificarea acestora în fața Curții de Conturi li se cere cercetătorilor români din INCD-urile patriei să scribălească ceva acolo, sub formă de obiective și rezultate estimate pe următorii patru ani, având timp de gândire fix două săptămâni. Repetăm: două săptămâni în care trebuie scrise proiecte în valoare de 1,6 miliarde lei, adică cam de 3x cât s-a investit până în prezent în Catedrala Mântuirii Neamului. 

Este musai să amintim și de începutul cu stângul al ministrului Hurduc, taxat printr-un comunicat dur al Asociației Ad Astra, în care se spune: „Spre marea noastră dezamăgire, imediat după nominalizare, domnul profesor a afirmat și susținut public o serie de fantezii pseudoştiinţifice privitoare la evoluţia speciilor, originea omului şi călătoria în timp. Astfel s-a expus ridiculizării publice şi riscă să compromită imaginea comunităţii ştiinţifice româneşti pe care o reprezintă.”

Ne oprim aici, în speranța că v-am adus ceva lumină în privința activității din 2018 a MCI și așteptăm cu nerăbdare raportul oficial al meciștilor, pentru a le pune în oglindă. 

Abrambureala cu cei 448 milioane lei ai contribuabililor continuă la Ministerul Cercetării

Am început să scriem pe acest subiect anul trecut în decembrie aici. Apoi, luna aceasta am continuat să explicăm cum funcționează Spirala obscură prin care circulă o treime din bugetul public al Ministerului Cercetării și Inovării.

Să facem o recapitulare scurtă:

  • Ministerul Cercetării și Inovării (MCI) a lansat cu întârziere competiția Nucleu pentru anul acesta. Anume, a fost anunțată în 27 decembrie 2017, conform calendarului competiției. Serios?! Cu patru zile înainte de Revelion, în plină perioadă de sărbători le-ați cerut cercetătorilor ca în nouă zile, incluzând sărbătorile legale și weekendul, să depună proiecte Nucleu care trebuiau să acopere cercetarea din întreg institutul și în baza cărora urmau să fie alocate cel 448 milioane lei de la bugetul central? Adică 1/3 din bugetul național cu care operează MCI? Care parte a acestui demers nu vi pare că duce la irosirea banului public? Desigur că nu spunem asta gândindu-ne că trebuia să mai amânați și să lăsați oamenii fără salarii, ci să vă faceți treaba la timp. În loc să vă ocupați de evaluarea pe repede înainte a unor competiții precum PCCDI trebuia să ședeți și să cumpătați, cum ați făcut în cazul competițiilor PD și TE la care ați început evaluarea la șase luni după depunerea proiectelor.
  • Încă de la lansarea competiției Nucleu era clar că, din vina MCI, INCD-urile urmau să rămână fără sursă de finanțare pentru luna ianuarie și o parte din luna februarie, pentru că lucrurile nu puteau fi înghesuite mai mult, iar contractarea era plănuită pentru perioada 6-12 februarie 2018.
  • A venit perioada 6-12 februarie, și a trecut la fel de grațios, fără ca evaluarea competiției Nucleu să fie terminată. Abia în data de 20 februarie, au apărut rezultatele preliminare ale evaluării pe site-ul MCI. Tot acolo a mai apărut și o nota privind modificarea calendarului propus pentru derularea competiției Programului Nucleu. În acea notă se dă vina pe CCCDI (unul din consiliile cu mulți „C” subordonate ministerului), care nu a finalizat evaluarea propunerilor de proiecte componente conform calendarului inițial, deși au fost adresate numeroase solicitări „verbale”. Ca urmare a acestor inacțiuni din partea CCCDI, Comisia proprie de evaluare a MCI nu a putut finaliza procesul de evaluare.
  • Drept urmare a faptului că CCCDI nu a finalizat la timp evaluarea proiectelor, institutele rămân fără Programul Nucleu și o parte dintre cercetători fără salariu până în luna martie.

Și acum începe distracția! Cu bani publici, evident!

Reținem pentru început următoarele două aspecte: MCI comunică „verbal” cu CCCDI, iar Comisia proprie de evaluare a MCI este ținută pe loc de CCCDI. Continuă lectura “Abrambureala cu cei 448 milioane lei ai contribuabililor continuă la Ministerul Cercetării”

Spirala obscură prin care circulă o treime din bugetul public al Ministerului Cercetării și Inovării

Scriam în 6 decembrie 2017 că cercetătorii din Institutele Naționale de Cercetare-Dezvoltare (INCD) ale României nu-și vor mai primi salariul în 2018 (decât dacă au proiecte atrase prin competiții – stiți voi – acelea care au devenit o raritate și care dacă sunt lansate odată la nu știu câți ani, fie stau ne-evaluate, fie sunt evaluate pe repede înainte, din cine știe ce motive mai mult sau mai puțin ascunse <detalii aici>).

Ne pare rău, dar am avut dreptate. Vă provocăm să mergeți la cele aproape 50 de INCD-uri pe care le are România și să întrebați cercetătorii dacă și din ce au fost plătiți în luna ianuarie și dacă și din ce vor fi plătiți în luna februarie, poate chiar și martie?!

Vă lansăm această provocare în contextul în care celebrul Program Nucleu (PN), adică fondurile de subzistență ale INCD-urilor, este încă în stand-by, chiar dacă trebuiau deja contractate noile proiecte, conform calendarului însușit de Ministerul Cercetării și Inovării (MCI).

Cum stă de fapt treaba: MCI a prorogat (pentru a nu știm câta oară!) PN-ul până la finele anului 2018, spunând că „Se evită astfel lipsa unei predictibilități și a unei continuități în implementarea politicilor publice. Aspect grav resimțit de tinerii cercetători, de liderii de echipe de cercetare […]” Ha Ha Ha!

Domnilor guvernanți, singura continuitate pe care ați asigurat-o este cea a lipsei predictibilității. Credem că în loc de rapoarte bombastice de activitate, la limita de „fake-news” ar trebui să spuneți cercetătorilor din INCD-uri de ce nu-și primesc salariul și de ce nu sunt contractate proiectele PCCF (Proiecte Complexe de Cercetare de Frontieră), PD (Proiecte Postdoctorale) și TE (Proiecte pentru Tinere Echipe de cercetare).

Pentru alocarea fondurilor prin PN, MCI se bazează pe activitatea CCCDI (Colegiul Consultativ pentru Cercetare-Dezvoltare și Inovare), cel ras din temelii și repopulat în prima lună (ianuarie 2017) de activitate a dlui ministru Dr Valeca Șerban (la pachet cu celelalte consilii, membrii acestora fiind desemnați în 2016 pentru un mandat de patru ani). Apropos, tot CCCDI a coordonat științific și competiția recent încheiată, PCCDI, despre care am mai scris. Dați vă rog un click aici, pentru a vedea pagina web a acestui Consiliu. Ați ghicit: nu apare nicio listă a membrilor, vreun raport de activitate sau plan de lucru pe anul în curs. Pe de altă parte, MCI anunța aici că în cadrul unei ședințe cu membrii CCCDI din 1 februarie a.c. „a fost prezentat Raportul anual de activitate al CCCDI pe anul 2017 și a fost aprobat Programul de lucru al acestuia pentru anul 2018”. Ar fi fost utile două link-uri spre cele două documente…

Ce nu s-a discutat la întâlnirea din 1 februarie a fost problema așa-zisei evaluări a PN (detaliem mai jos de ce e „așa-zisă”) în condițiile în care exact în acea dată trebuia aprobată lista programelor-nucleu finanțate în 2018, conform calendarului.

Evaluarea PN determină cum vor fi alocați cei 448 milioane lei INCD-urilor, prevăzuți în bugetul pe 2018.  Dacă scădem din bugetul de 1,6 miliarde al MCI de anul acesta cei 295 milioane lei finanțarea externă nerambursabilă, concluzionăm că PN-ul va „păpa” 34% din bugetul național alocat acestui minister.

Să ne uităm la Metodologia de evaluare a proiectelor propuse pentru a „păpa” bugetul alocat PN în 2018:

  • CCCDI desemnează, prin comisiile sale de specialitate, 3 experți evaluatori pentru fiecare propunere de proiect (dacă nu este afișată pe site-ul MCI nici măcar lista membrilor CCCDI, vă dați seama că nu are rost să întrebăm cine face parte din aceste comisii obscure?). Dar totuși, dacă insistăm, și căutăm Ordinul de ministru prin care au fost numiți membrii CCCDI, vom găsi și componența acestuia în anexa 2.
  • Din cei 37 de membrii ai CCCDI, 18 provin de la INCD-uri (unii fiind chiar directori de INCD), plus picanterii de genul membri ai Academiei Oamenilor de Știință sau Patronatului Român din Cercetare și Proiectare. Despre ultimul am scris recent un articol intitulat „PRCP, PCR, PCRP, Pile-Cunoștințe-Relații, Polymerase Chain Reaction și alte cele”.
  • Așadar membrii CCCDI, inclusiv cei 18 provenind de la INCD-uri, desemnează niște comisii care urmează să evalueze proiecte dintre care unele venite din instituțiile pe care ei le reprezintă. Mai pe șleau: își aleg evaluatorii care le vor aloca banii în 2018 prin PN.
  • Faci parte dintr-un INCD care nu are reprezentant în CCCDI? Ghinion! Probabil INCD-ul tău va primi 20% din media veniturilor din cercetare-dezvoltare din ultimii 3 ani (vezi anexa 2 de aici). În timp ce „ai lor” vor primi limita maximă, de 60%.
  • Mai mult decât discutabile sunt și prevederile din anexa 5, adică declarația de imparțialitate, confidențialitate și competență. Astfel, potențialul evaluator declară că:

„nu sunt în legătură cu proiectele supuse evaluării (membru în echipa proiectului) și nu am participat la elaborarea propunerii de proiect”. Deducem că un colaborator apropiat al directorului de proiect, probabil co-autor pe articole științifice și/sau brevete își poate evalua colaboratorul (care probabil e și membru CCCDI și l-a desemnat printre cei 3 evaluatori);

„nu am fost angajat cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată în ultimii 5 ani în organizația care implementează proiectul” – Adică pe perioadă _nedeterminată_ nu e OK, dar dacă angajarea în acești ultimi 5 ani la instituția al cărei proiect îl evaluează este/a fost pe perioadă _determinată_ „treacă de la noi, merge!”? Poate evalua, nu?.

Pornind de la punctele anterioare ne întrebăm unde se trage linia la conflictul de interese? Mai există așa ceva în cercetarea din România? Știm că părem că batem apa în piuă pe acest subiect, însă evitarea conflictului de interese este unul dintre fundamentele eticii în cercetare!

Evaluarea proiectelor PN nu se face pro bono, experții evaluatori fiind remunerați pentru această activitate, cu sume pe care nu le cunoaștem, din banii publici. Ne amintim în acest context evaluările în baza cărora s-a acordat PN-ul anul trecut. După așa-zisa ierarhizare a proiectelor, în baza căreia fiecare INCD își va lua „felia” meritată (tradusă în procente variabile, în funcție de veniturile realizate anterior), a venit Ordinul ministerial prin care procentele au fost crescute tuturor INCD-urilor până la limita maximă de 60%, cu condiția ca 51% din etapa a doua de alocare a fondurilor (adică aproximativ 33% din bugetul total pe anul 2017) să fie credite de angajament.

Cu alte cuvinte banii publici alocați evaluatorilor au fost în van, ierarhia nemaicontând. Despre creditele de angajament am mai discutat și am concluzionat că ele pun povară pe instituții, acestea trebuind să se împrumute de la bănci comerciale, iar ulterior dobânzile vor trebui suportate din fonduri proprii. Ad Astra a cerut recent o situație cu modul în care au fost cheltuiți cei 487 milioane de lei, prevăzuți ca limită maximă în bugetul pe 2017.

Concluzii:

  • Alocăm, cu foarte mari întârzieri, 34% din banii (puțini) pe care-i primește cercetarea de la bugetul central unor instituții care au fost ultima dată evaluate (degeaba) în 2011/2012.
  • Așa-zisele evaluări sunt făcute într-o mare obscuritate, evaluatorii fiind numiți chiar de membrii ai INCD-urilor (aceștia făcând parte din CCCDI).
  • Faptul că un evaluator ar fi fost angajat la instituția al cărei proiect îl evaluează nu constituie conflict de interes atâta timp cât nu a fost angajat pe perioadă nedeterminată.
  • Dacă o dorește, ministrul poate să nu țină cont de acele evaluări (în fond, de ce ar ține, pentru că oricum sunt degeaba…).
  • Toate aceste comitete și comiții nu rezolvă problema finanțării INCD-urilor, iar primii care au de suferit sunt miile de cercetători din sistem.

Soluțiile pe care le propunem sunt detaliate în articolul nostru precedent.

Cenușăreasa bugetului de stat, cercetarea, în mișcare browniană și în 2018

Fostul ministru al cercetării, dl Dr Georgescu Lucian (la ritmul în care se schimbă guvernele, ne simțim nevoiți să precizăm și numele celui care vremelnic ocupă fotoliul ministerial) promitea marea cu sarea într-un interviu din 6 septembrie 2017: execuție bugetară de 110%, bani mai mulți la cercetare (inclusiv prin credite de angajament), blama execuția bugetară deficitară a tehnocraților etc.

Dacă aveți curiozitatea de a urmării interviul, la min 0:54 apare următorul dialog:
Reporter: De la rectificare ce așteptări aveți?
Ministru: Nu am așteptări.
Reporter: Ar putea să vă taie din bani?
Ministru: Pe situație financiară care există nu cred…

La cinci zile după interviul de mai sus cercetarea pierdea 318 milioane lei, prin OUG de rectificare a Legii 6/2017, a bugetului de stat. Adică ajungea de la 1,7 la 1,4 mld lei, comparativ cu execuția bugetară de 1,8 mld lei pe 2016, a tehnocraților. Cu alte cuvinte, Ministerul Cercetării și Inovării nu a reușit să cheltuie nici măcar puținul care îi fusese alocat, adică cele 1,7 mld, ce să mai vorbim de execuția de 110% de care vorbea dl Dr Georgescu. Cu toate acestea a utilizat și credite de angajament, pentru care nu avem însă date, site-ul ministerului fiind opac în acest sens. Adică nu se știe câte astfel de credite de angajament au fost contractate, dar în mod sigur o parte din ele au fost rambursate tot în 2017. Speculăm că acest lucru s-a întâmplat tocmai ca urmare a faptului că MCI nu a reușit să cheltuie ce-i fusese alocat și avea nevoie să justifice măcar cele 1,4 mld alocate la rectificare. Continuă lectura “Cenușăreasa bugetului de stat, cercetarea, în mișcare browniană și în 2018”

Adio evaluatori internaționali! Noi nu ne vindem țara!

Ați văzut probabil zilele acestea în spațiul mass-media mai multe articole pline de furie pe tema evaluării proiectelor naționale de cercetare, finanțate din puținii bani publici  pe care România îi alocă anual cercetării prin bugetul de stat.

În același timp suntem convinși că nu ați auzit prea multe despre Proiectul de Hotărâre de Guvern (PHG) pentru modificarea și completarea HG nr. 583/2015 pentru aprobarea Planului național de cercetare-dezvoltare și inovare pentru perioada 2015-2020 (PNCDI 3).

Dar evident veți fi văzut multe zâmbete și voie bună pe site-ul MCI și pe pagina de Facebook a acestuia, unde nu se zice nici „pâs” despre proiectele de acte normative de importanță vitală pentru cercetarea românească. Continuă lectura “Adio evaluatori internaționali! Noi nu ne vindem țara!”