Certificarea institutelor naționale de cercetare ale României – un bâlci pe banii contribuabililor

NOU:

În Monitorul Oficial din 24 iulie s-a publicat HOTĂRÂREA nr. 477 din 4 iulie 2019 privind aprobarea Normelor metodologice pentru evaluarea în vederea acreditării institutelor naţionale de cercetare-dezvoltareÎn Monitorul Oficial. Nimic nou față de PHG-ul de care vă vorbeam acum o lună (vezi mai jos).

România are 95 de institute și 19 centre de cercetare în subordinea Ministerului Cercetării și Inovării (MCI), Academiei Române (AR) și altor ministere (detalii aici și aici). Cele 44 din subordinea MCI trebuie să fie certificate conform legii pentru a beneficia de bani de la bugetul de stat. Certificarea se primește în urma unei evaluări cu experți mai mult sau mai puțin independenți și/sau competenți. Uneori e chiar mai comod să scoți din sertar niște rapoarte expirate și să le folosești la certificare (cum a fost cazul în 2016), pe principiul „nu contează, treaba să meargă”. Și uite așa, cele 44 de Institute Naționale de Cercetare Dezvoltare (INCD) papă anual 25% din bugetul MCI, adică vreo 450 milioane lei, fiind certificate pe hârtie, dar fără o evaluare riguroasă a randamentului pe care acestea îl au. 

Apropos, în octombrie 2018 Ministerul Finanțelor a desfășurat o inspecție economico-financiară la MCI pentru verificarea respectării măsurilor fiscal – bugetare, a prevederilor legale și a reglementărilor interne cu privire la înregistrarea rezultatelor programelor de cercetare dezvoltare finanțate din fonduri publice. Poate ne spuneți și nouă unde găsim concluziile acestei verificări, dar mai ales rezultatele programelor de cercetare… Că pe pagina oficială a MCI noi vedem numai zâmbete și strângeri de mână de pe unde se mai plimbă ministrul sau secretarii de stat. De pagina de Facebook nici nu mai zicem. Acolo se cenzurează comentariile incomode și aflăm cât de glorioasă este cercetarea românească (la fel ca și industria lui I.L. Caragiale, am adăuga noi).  

Revenind la certificare: Funeriu (ministrul educației) – Ciuparu (președinte ANCS, subordonat ministrului) au propus în 2011 un mecanism dual, finanțare de bază complementată cu cea de susținere a performanței, destinat nu doar INCD-urilor ci tuturor unităților de cercetare din România. Acesta nu a fost niciodată aplicat, termenul de implementare fiind constat prorogat până când anul trecut s-au enervat politicienii și au modificat legea cercetării prin eliminarea mecanismului. Tot Funeriu – Ciuparu au fost cei care nu au vrut să prade orzul pe gâște și au considerat necesar să evalueze mai întâi INCD-urile și să le certifice (sau nu) în funcție de performanța lor. În acest sens au fost elaborate normele metodologice pentru evaluarea şi clasificarea în vederea certificării a unităţilor şi instituţiilor din sistemul naţional de cercetare-dezvoltare. 

Pentru prima dată în istoria postdecembristă a României (în 2011/2012) străinilor le-a fost permis accesul în INCD-urile românești cu scopul de a le evalua (mulți înghițind în sec la gândul că aceștia ne vor fura tehnologia dezvoltată pe plaiuri mioritice). Echipele de evaluare au fost formate din 5 persoane ce îndeplineau criterii minime de vizibilitate internațională și competență în domeniu. Fiind un prim exercițiu de acest fel au existat inevitabil stângăcii sau lucruri care nu au mers ca unse, dar un lucru este cert: pentru fiecare INCD s-a întocmit un raport de evaluare și s-a acordat un calificativ. Aceste rapoarte pot fi consultate aici, în dreptul datei de 07.01.2016, când au fost ele aprobate și folosite pentru recertificarea INCD-urilor. 

Repetăm: în ianuarie 2016 au fost scoase din sertar rapoartele întocmite de experții internaționali în 2011/2012 și au fost folosite la recertificarea INCD-urilor! Veți observa în josul paginii că șase INCD-uri au primit certificarea pentru doar trei ani, în baza calificativului slab primit la evaluare. Dacă rapoartele de evaluare din 2011/2012 ar fi fost aprobate la momentul respectiv, cele șase INCD-uri ar fi trebuit recertificate cel târziu în 2015. Mai mult, cele șase, luate ca exemplu, au primit în ianuarie 2016 recertificarea pentru trei ani. Deci cel târziu în ianuarie 2019 ar fi trebuit recertificate.

INCD-urile (inclusiv cele șase de mai sus) au cheltuit din 2011 încoace aproximativ 2,45 miliarde lei din bugetul național, luând în considerare un buget anual de 350 milioane pentru Programul Nucleu, destinat acestora (pentru anul în curs acesta este de aprox. 450 de milioane lei). 

Dacă nu v-am convins că avem de-a face cu un bâlci pe banii contribuabilului român să continuăm: pe ordinea de zi a Guvernului din 20 iunie a.c. (aici) era și un „Proiect de Hotărâre privind aprobarea Normelor metodologice pentru evaluarea în vederea acreditării institutelor naţionale de cercetare-dezvoltare”. HG-ul nu a fost aprobat încă, dar textul PHG-ului se poate consulta aici. Elementele cheie ale acestui proiect de HG (PHG), prin comparație cu normele metodologice elaborate în 2011, pe care le considerăm un bun început pentru o evaluare riguroasă a INCD-urilor:

  • Din cei 37 de membri actuali ai Colegiului Consultativ pentru Cercetare-Dezvoltare-Inovare (CCCDI – entitate însărcinată cu organizarea procesului de evaluare) majoritatea (adică 19) sunt angajați ai INCD-urilor, doar 3 fiind în această postură în CCCDI 2011.
  • Cei 19 vor organiza, cu sprijinul colegilor, evaluarea propriilor INCD-uri și a INCD-urilor „rivale”, cu care se luptă pentru o „țeavă” cât mai mare racordată la bugetul Programului Nucleu.  
  • Limba de depunere a documentației în vederea evaluării va fi româna, spre deosebire de 2011, când a fost engleza. Cu toate acestea, în PHG apare menționat că „în cazul prezenţei în echipă a unui evaluator străin, documentaţia se realizează şi în limba engleză, iar prezentările în cadrul vizitei se vor face în limba engleză.” Ați reținut, da? Documentația se va face și în limba engleză, pentru a nu se încurca evaluatorii români în detaliile lingvistice ale unei limbi pe care se presupune că o stăpânesc.   
  • Echipele vor fi formate din minim 3 experți, spre deosebire de 2011, când erau minim 5. Conducătorul echipei era obligatoriu din străinătate în 2011, acum nefiind precizat acest lucru. Noi citim printre rânduri ceva de genul: dacă tot se întâmplă un accident și avem un străin în echipă, vom avea grijă să avem noi ultimul cuvânt.
  • Criteriile minime de eligibilitate pentru evaluatori, impuse în 2011, sunt istorie și la propriu și la figurat (de exemplu, nu mai regăsim în PHG prevederi de genul „au publicat ca autor principal articole care au fiecare un scor relativ de influenţă cel puţin egal cu 1 şi al căror scor relativ de influenţă cumulat este cel puţin egal cu 10 sau deţin cel puţin două titluri de proprietate industrială protejate cel puţin pe teritoriul unui stat membru al Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică”). Trăiască sintagma „vizibilitate internațională”, definită cum vor mușchii noștri!

După ce se va aproba HG-ul de mai sus va începe bâlciul evaluării INCD-urilor. De abia așteptăm să analizăm dacă va exista o corelație între calificativul primit de INCD-urile ce au reprezentanți în CCCDI și cei care nu au.

Ca să nu o mai lungim. Vrem să știm de ce sunt în stare INCD-urile patriei (și cele ale Academiei Române, dacă tot ne pornim)? Dacă da, atunci:

  1. Curtea de Conturi face un control la toate cele 95 de institute și 19 centre de cercetare din subordinea MCI, AR și altor ministere, acțiune finalizată cu un raport comprehensiv.
  2. Alcătuim un corp de experți după modelul propus aici, aliniatul 1.2. Ulterior îi lăsăm pe ei să organizeze evaluarea (raportul Curții de Conturi de mai sus va fi de folos), apelând la evaluatori străini (de exemplu, cei de la https://www.scienceeurope.org). Putem lua ca model evaluarea pe care Germania a făcut-o anul trecut (detalii aici) pentru „Helmholtz Association of German Research Centers”, rețea ce cuprinde aprox. 30.000 de cercetători (cât are România în total, în institute și universități). Și surpriză! (ar zice unii): nu au folosit experți nemți, ci 600 de experți internaționali, provenind din 27 de țări. După ce avem o evaluare la sânge a INCD-urilor reinstituim sistemul de finanțare de bază + finanțare de susținere a performanței. Doar așa vom investi eficient resursa bugetară limitată pe care o alocăm cercetării, nu evaluându-ne între noi și dându-ne calificative în funcție de cumetrii și interese.

Pentru cei curioși de problema INCD-urilor, inclusiv cum se repartizează bugetul prin Programul Nucleu, aici sunt câteva articole publicate de noi în ultimii 2 ani:
 
http://mic-mic-anc.ro/2018/02/22/abrambureala-cu-cei-448-milioane-lei-ai-contribuabililor-continua-la-ministerul-cercetarii/
 
http://mic-mic-anc.ro/2018/02/14/spirala-obscura-prin-care-circula-o-treime-din-bugetul-public-al-ministerului-cercetarii-si-inovarii/
 
http://mic-mic-anc.ro/2017/12/06/mii-de-cercetatori-fara-salariu-2018/
 
http://mic-mic-anc.ro/2017/10/23/un-sfert-din-bugetul-ministerului-cercetarii-si-inovarii-este-alocat-din-pix-in-baza-unor-rapoarte-de-evaluare-iesite-din-termenul-de-valabilitate/

Guvernul le spune miilor de cercetători din Institutele Naționale că-și vor primi salariul de bază dacă sunt bani

După ce acum o săptămână vă spuneam de lefurile babane ale directorilor generali (DGi) de Institute Naționale de Cercetare-Dezvoltare (INCD) (detalii aici) acum să ne uităm și la „plebe” și drepturile lor salariale. La patru zile după publicarea articolului nostru a apărut în Monitorul Oficial al României Hotărârea 481/2019 pentru modificarea și completarea Regulamentului-cadru de organizare și funcționare a institutelor naționale de cercetare- dezvoltare, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 637/2003. Pe scurt: drepturile salariale ale cercetătorilor în INCD-uri sunt condiționate prin noul HG de „încadrarea strictă în resursele financiare alocate anual”, printre altele. 

Contextul în care apare acest HG este dat de vântul austerității care bate pe la Ministerul Cercetării, unde s-a executat după jumătate de an doar 26% din cel mai mic buget alocat cercetării în ultimii 10 ani (0,17% din PIB), rectificarea negativă bătând la ușă. Mai mult, se pare că vântul austerității bate și pe la „case mari”, adică Academia Română, așa cum reiese din comunicatul Asociației Ad Astra de aici.

Revenind la texte de lege, față de Proiectul de Hotârare de Guvern, disponibil pe pagina Ministerului Cercetării și Inovării între Proiectele de acte normative inițiate – dezbatere publică, in varianta publicată în MO apare următoarea modificare/adăugare:

La articolul 31, după alineatul (1) se introduce un nou alineat, alineatul (1^1), cu următorul cuprins:

(1^1) Acordarea drepturilor de natură salarială prevăzute în contractul colectiv de muncă al institutului național se face pe baza evaluării individuale anuale a performanțelor personalului și cu încadrarea strictă în resursele financiare alocate anual prin bugetul de venituri și cheltuieli.

Să nu uităm că, atunci când au dat concurs, DGi au prezentat o ofertă managerială în care au explicat cum vor crește INCD-urile patriei și cum vor lupta d-lor pentru asigurarea resurselor financiare necesare bunei funcționări a acestora. Iar din articolul nostru precedent a rezultat că unii DGi primesc bonus de până la 12 salarii brute, ca urmare a performanțelor manageriale. 

Lăsând la o parte obligațiile asumate ale DGi, îi rugăm pe guvernanți să ne explice „cum se pupă” acest articol cu Legea Muncii unde scrie așa:

Art. 40

(2) Angajatorului îi revin, în principal, următoarele obligaţii: 

c) să acorde salariaţilor toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă (CCM) aplicabil şi din contractele individuale de muncă (CIM).

Art. 41 

(1) CIM-ul poate fi modificat numai prin acordul părţilor

(2) Cu titlu de excepţie, modificarea unilaterală a CIM este posibilă numai în cazurile şi în condiţiile prevăzute de prezentul cod; (n.r., iar prevederile unui HG ca cel de mai sus nu bat legea)

(3) Modificarea CIM se referă la oricare dintre următoarele elemente: 

e) salariul.

Să nu uităm de asemenea că INCD-ul nu poate suspenda unilateral CIM-urile dupa bunul plac, ci doar in conditiile prevazute in Codul Muncii (Art. 50).

Deci, care este procedura prin care se poate diminua legal salariul cercetătorilor, fără acordul acestora, pentru „încadrarea strictă în resursele financiare alocate anual”? Și dacă tot suntem aici: câți DGi au avut salariul diminuat ca urmare a neîndeplinirii obiectivelor din contractul de management? Că de prime am auzit deja. Și câți miniștri ai cercetării și-au asumat faptul că salariile din INCD-uri depind în ce mai mare măsură de competițiile de proiecte lansate la nivel național, în prezent asistând la o adevărată penurie în aceste sens. Iar de Programul Nucleu să nu ne ziceți, că doar ne porniți …

Un director de Institut Național de Cercetare din România câștigă cât președintele SUA + drept la replică

Vă rugăm să vă așezați și să puneți cafeluța cât mai departe de laptop.

Știre:  

„Conform bugetului de venituri și cheltuieli aprobat prin Ordinul nr. 337/2019 din 23 mai 2019 publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 569 din 11 iulie 2019 drepturile salariale ale directorului general (DG) de la INCD ÎN SILVICULTURĂ „MARIN DRĂCEA” pentru anul 2019 totalizează 1.943.000 lei!” V-am prevenit să vă așezați și să puneți cafeaua departe de tastatură. Chiar și Donald Trump va scrie un tweet la aflarea veștii legate de cât câștigă „urmașul lui Dracula”. 

Să detaliem. Salariul lunar brut al acestui DG este de aproximativ 162.000 lei, din care după ce se plătesc toate dările îi intră în cont aproximativ 95.000 lei. Adică vreo 20.000 EUR/lună Vorba aia: „Bă, ej nebun?” Cu cifra aceasta pe masă vor zice unii: și ce mai vor, dom’le, cei Doi Mici și Ancul? Se tot plâng că nu e bine în cercetarea românească. Și ne vom întreba deodată cu ei: cum naiba de nu ne invadează toți cercetătorii americani, englezi și germani, dacă e așa bine la noi? Ah, credem că știm de ce! Pentru că li se cere diploma de Bac, numărul de la pantof și culoarea ochilor bunicului din partea mamei. Toate legalizate, evident. Pffff!

Oricum, acesta nu este singurul salariu care șochează, chiar dacă e singurului cu șapte cifre. Următoarele, cu câte șase cifre, nu sunt mai puțin strigătoare la cer. Puteți consulta lista completă aici. Drepturile salariale ale DG apar la punctul 13 din bugetul de venituri și cheltuieli al fiecărui institut. Ca să nu parcurgeți cele peste 40 de anexe, aici este podiumul: 

  • Directorul general al INCD TURBOMOTOARE COMOTI BUCUREȘTI încasează anul acesta 868.000 lei, adică aproximativ 42.000 lei net/lună
  • Directorul general al INCD PENTRU SECURITATE MINIERĂ ȘI PROTECȚIE ANTIEXPLOZIVĂ-INCD INSEMEX PETROSANI  încasează 811.000 mii lei, adică aproximativ 39.500 lei net/lună,
  • Directorul general al INCD “DELTA DUNĂRII”-INCDDD TULCEA primește 661.000 lei, adică aproximativ 32.000 lei net/lună,  
  • Directorul general al INCD PENTRU ECOLOGIE INDUSTRIALĂ-ECOIND primește 580.000 lei, adică aproximativ 28.000lei net/lună.

În eșichierul doi mai există cațiva directori cu salarii de peste 400.000 lei/an. Media salariilor încasate de DG ai INCDurilor este de 342.000 lei/an

Motivați de aceste cifre ne-am gândit să căutăm, pentru noi doar – nu le făceam publice în acest articol, declarațiile de averi și interese de pe site-ul http://declaratii.integritate.eu/. Nu de alta, dar  DG de INCD-uri ocupă funcții publice, fiind numiți prin Ordine de ministru pentru mandate de patru ani, în baza unor contracte de management și a unor salarii negociate. Deci, am căutat ca să descoperim că cel puțin o parte dintre aceste declarații de averi și interese lipsesc de pe site-ul de mai sus

Înțelegeți că toate aceste sume, înainte să ajungă în Monitorul Oficial al României, au fost văzute de către Consiliile de Administrație ale INCD-urilor, cel puțin un director de direcție din minister, ceva secretar de stat, probabil, și de ministrul cercetării însuși, care le-a aprobat prin Ordin. Și desigur nimănui nu i s-a părut nimic suspect, nu s-au sesizat oamenii prin fața cărora au trecut, respectiv nu au luat nicio măsură.

Tot din aceste bugete de venituri și cheltuieli puteți calcula salariul mediu anual al personalului de cercetare pentru fiecare institut. Aveți grijă, că acestea nu mai sunt date pe an, iar unitatea de măsură nu mai este mii lei ci lei. Din calculele noastre reiese că în medie salariile directorilor generali sunt de 4,1 ori mai mari decât salariile medii ale personalului de cercetare în institutele pe care le conduc. Fruntaș este și aici DG al INCD ÎN SILVICULTURĂ “MARIN DRĂCEA” cu 22 salarii medii. Urmează DG al INCD TURBOMOTOARE COMOTI BUCUREŞTI cu 8,9 salarii medii, DG al INCD PENTRU SECURITATE MINIERĂ ŞI PROTECŢIE ANTIEXPLOZIVĂ – INCD INSEMEX PETROŞANI cu 8,8 salarii medii, DG al INCD PENTRU ECOLOGIE INDUSTRIALĂ – ECOIND cu 7,4 salarii medii, DG al INCD “DELTA DUNĂRII” – INCDDD TULCEA cu 5,9 salarii medii

Și dacă tot suntem la capitolul Topurilor, ne-am uitat și la cel al procentelor pe care le reprezintă salariile DG din totalul cheltuielilor de personal ale INCDurilor pe care le conduc.  

În acest caz câștigă INCD PENTRU PROTECŢIA MUNCII “ALEXANDRU DARABONT” unde salariul DG reprezintă 8,5% din totalul cheltuielilor de personal ale institutului. Urmează INCD PENTRU BIOTEHNOLOGII ÎN HORTICULTURĂ ŞTEFĂNEŞTI-ARGEŞ unde DG primește 7% din totalul cheltuielilor de personal, INCD PENTRU ENERGIE – ICEMENERG BUCUREŞTI unde DG primește 6,2%, INCD PENTRU SECURITATE MINIERĂ ŞI PROTECŢIE ANTIEXPLOZIVĂ – INCD INSEMEX PETROŞANI unde DG primește tot 6,2%.

Precizare: Nu în toate INCDurile salariile DG sunt exagerate, însă aceste excepții, deloc puține, te pun pe gânduri, în cel mai bun caz.

Oare ce fac oamenii aceștia ca să „merite” atâția bani? Este posibil ca DG ai INCDurilor să fie recompensați atât de bine pentru că ei apără interesele cercetătorilor atunci când MCI întârzie lansarea competiției Nucleu cu trei luni după  începutul anului oferindu-le acestora soluții cum ar fi să iși ia concediu fără plată pentru această perioadă? Sau poate semnează scrisori comune cu care se duc apoi la MCI și bat cu pumnul în masa ministrului cerând lansarea anuală de competiții de proiecte cu buget rezonabil și evaluate imparțial de către evaluatori internaționali. Glumim, desigur. Toate acestea nu se întâmplă.

Revenind în universul nostru, acum înțelegeți motivul pentru care indiferent câte tâmpenii face ministerul, indiferent câte lucruri merg greșit în cercetarea din România, că nu sunt competiții, că Nucleul întârzie, directorii INCD-urilor niciodată nu ies în față să critice ministerul sau pe ministrul cercetării! Păi de ce ar face-o? Scaunele lor sunt mai mult decât calduțe. Banii lor nu depind de competiții (ei nu trebuie să iși ia concediu fără plată nici dacă nu se lansează programul Nucleu) și nu este deloc în interesul lor să facă valuri riscând astfel să se trezească schimbați din funcție sau ca mandatul să nu le fie reînnoit.

Ah, era să uităm, anul trecut s-a constituit Consiliul Național al Directorilor Generali de Institute Naționale de Cercetare Dezvoltare (CNDG-INCD), de parcă nu mai mult de jumătate din Colegiului Consultativ pentru Cercetare-Dezvoltare şi Inovare e reprezentat de DG et al. Da, membrii CCCDI sunt remunerați suplimentar salariului de bază. Și da, DG ai unor INCDuri sunt membri în Consiliile de Administrație ale altor INCDuri. Și da, Consiliile de Administrație primesc o sumă anuală cam la fel cu cea a DG (vezi punctul 12 al anexelor la OM 337/2019). 


Drept la replică – INCDS „Marin Drăcea”

La link-ul de aici redăm un drept la replică, semnat de directorul economic al Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare în Silvicultură „Marin Drăcea”.


Later edit (ora 15:00):

Față de dreptul la replică de mai sus adăugăm următoarele: conform aliniatului II-1-b din Ordinul de Ministru 401/2018, drepturile salariale ale directorului general au totalizat anul trecut 1.077.000 lei. Așadar, acest INCD achită în doi ani peste 3 milioane de lei celor doi directori generali. De asemenea, ne întrebăm ce negocieri au avut loc astfel încât CCM-ul semnat în acest INCD să permită acordarea la pensionare a 10 salarii brute? De cele 12 salarii suplimentare pentru performanță nici nu mai zicem. Vă întrebăm doar dacă știți vreun INCD din România care să fi publicat în Nature/Science cu autor principal afiliat lor?

În încheiere, cu toate aceste update-uri rămâne întrebarea de ce există aceste discrepanțe enorme între sumele totale încasate de DG de la diferite institute? Ce rezultate de excepție îi departajează?

Abrambureala cu cei 448 milioane lei ai contribuabililor continuă la Ministerul Cercetării

Am început să scriem pe acest subiect anul trecut în decembrie aici. Apoi, luna aceasta am continuat să explicăm cum funcționează Spirala obscură prin care circulă o treime din bugetul public al Ministerului Cercetării și Inovării.

Să facem o recapitulare scurtă:

  • Ministerul Cercetării și Inovării (MCI) a lansat cu întârziere competiția Nucleu pentru anul acesta. Anume, a fost anunțată în 27 decembrie 2017, conform calendarului competiției. Serios?! Cu patru zile înainte de Revelion, în plină perioadă de sărbători le-ați cerut cercetătorilor ca în nouă zile, incluzând sărbătorile legale și weekendul, să depună proiecte Nucleu care trebuiau să acopere cercetarea din întreg institutul și în baza cărora urmau să fie alocate cel 448 milioane lei de la bugetul central? Adică 1/3 din bugetul național cu care operează MCI? Care parte a acestui demers nu vi pare că duce la irosirea banului public? Desigur că nu spunem asta gândindu-ne că trebuia să mai amânați și să lăsați oamenii fără salarii, ci să vă faceți treaba la timp. În loc să vă ocupați de evaluarea pe repede înainte a unor competiții precum PCCDI trebuia să ședeți și să cumpătați, cum ați făcut în cazul competițiilor PD și TE la care ați început evaluarea la șase luni după depunerea proiectelor.
  • Încă de la lansarea competiției Nucleu era clar că, din vina MCI, INCD-urile urmau să rămână fără sursă de finanțare pentru luna ianuarie și o parte din luna februarie, pentru că lucrurile nu puteau fi înghesuite mai mult, iar contractarea era plănuită pentru perioada 6-12 februarie 2018.
  • A venit perioada 6-12 februarie, și a trecut la fel de grațios, fără ca evaluarea competiției Nucleu să fie terminată. Abia în data de 20 februarie, au apărut rezultatele preliminare ale evaluării pe site-ul MCI. Tot acolo a mai apărut și o nota privind modificarea calendarului propus pentru derularea competiției Programului Nucleu. În acea notă se dă vina pe CCCDI (unul din consiliile cu mulți „C” subordonate ministerului), care nu a finalizat evaluarea propunerilor de proiecte componente conform calendarului inițial, deși au fost adresate numeroase solicitări „verbale”. Ca urmare a acestor inacțiuni din partea CCCDI, Comisia proprie de evaluare a MCI nu a putut finaliza procesul de evaluare.
  • Drept urmare a faptului că CCCDI nu a finalizat la timp evaluarea proiectelor, institutele rămân fără Programul Nucleu și o parte dintre cercetători fără salariu până în luna martie.

Și acum începe distracția! Cu bani publici, evident!

Reținem pentru început următoarele două aspecte: MCI comunică „verbal” cu CCCDI, iar Comisia proprie de evaluare a MCI este ținută pe loc de CCCDI. Continuă lectura „Abrambureala cu cei 448 milioane lei ai contribuabililor continuă la Ministerul Cercetării”

Spirala obscură prin care circulă o treime din bugetul public al Ministerului Cercetării și Inovării

Scriam în 6 decembrie 2017 că cercetătorii din Institutele Naționale de Cercetare-Dezvoltare (INCD) ale României nu-și vor mai primi salariul în 2018 (decât dacă au proiecte atrase prin competiții – stiți voi – acelea care au devenit o raritate și care dacă sunt lansate odată la nu știu câți ani, fie stau ne-evaluate, fie sunt evaluate pe repede înainte, din cine știe ce motive mai mult sau mai puțin ascunse <detalii aici>).

Ne pare rău, dar am avut dreptate. Vă provocăm să mergeți la cele aproape 50 de INCD-uri pe care le are România și să întrebați cercetătorii dacă și din ce au fost plătiți în luna ianuarie și dacă și din ce vor fi plătiți în luna februarie, poate chiar și martie?!

Vă lansăm această provocare în contextul în care celebrul Program Nucleu (PN), adică fondurile de subzistență ale INCD-urilor, este încă în stand-by, chiar dacă trebuiau deja contractate noile proiecte, conform calendarului însușit de Ministerul Cercetării și Inovării (MCI).

Cum stă de fapt treaba: MCI a prorogat (pentru a nu știm câta oară!) PN-ul până la finele anului 2018, spunând că „Se evită astfel lipsa unei predictibilități și a unei continuități în implementarea politicilor publice. Aspect grav resimțit de tinerii cercetători, de liderii de echipe de cercetare […]” Ha Ha Ha!

Domnilor guvernanți, singura continuitate pe care ați asigurat-o este cea a lipsei predictibilității. Credem că în loc de rapoarte bombastice de activitate, la limita de „fake-news” ar trebui să spuneți cercetătorilor din INCD-uri de ce nu-și primesc salariul și de ce nu sunt contractate proiectele PCCF (Proiecte Complexe de Cercetare de Frontieră), PD (Proiecte Postdoctorale) și TE (Proiecte pentru Tinere Echipe de cercetare).

Pentru alocarea fondurilor prin PN, MCI se bazează pe activitatea CCCDI (Colegiul Consultativ pentru Cercetare-Dezvoltare și Inovare), cel ras din temelii și repopulat în prima lună (ianuarie 2017) de activitate a dlui ministru Dr Valeca Șerban (la pachet cu celelalte consilii, membrii acestora fiind desemnați în 2016 pentru un mandat de patru ani). Apropos, tot CCCDI a coordonat științific și competiția recent încheiată, PCCDI, despre care am mai scris. Dați vă rog un click aici, pentru a vedea pagina web a acestui Consiliu. Ați ghicit: nu apare nicio listă a membrilor, vreun raport de activitate sau plan de lucru pe anul în curs. Pe de altă parte, MCI anunța aici că în cadrul unei ședințe cu membrii CCCDI din 1 februarie a.c. „a fost prezentat Raportul anual de activitate al CCCDI pe anul 2017 și a fost aprobat Programul de lucru al acestuia pentru anul 2018”. Ar fi fost utile două link-uri spre cele două documente…

Ce nu s-a discutat la întâlnirea din 1 februarie a fost problema așa-zisei evaluări a PN (detaliem mai jos de ce e „așa-zisă”) în condițiile în care exact în acea dată trebuia aprobată lista programelor-nucleu finanțate în 2018, conform calendarului.

Evaluarea PN determină cum vor fi alocați cei 448 milioane lei INCD-urilor, prevăzuți în bugetul pe 2018.  Dacă scădem din bugetul de 1,6 miliarde al MCI de anul acesta cei 295 milioane lei finanțarea externă nerambursabilă, concluzionăm că PN-ul va „păpa” 34% din bugetul național alocat acestui minister.

Să ne uităm la Metodologia de evaluare a proiectelor propuse pentru a „păpa” bugetul alocat PN în 2018:

  • CCCDI desemnează, prin comisiile sale de specialitate, 3 experți evaluatori pentru fiecare propunere de proiect (dacă nu este afișată pe site-ul MCI nici măcar lista membrilor CCCDI, vă dați seama că nu are rost să întrebăm cine face parte din aceste comisii obscure?). Dar totuși, dacă insistăm, și căutăm Ordinul de ministru prin care au fost numiți membrii CCCDI, vom găsi și componența acestuia în anexa 2.
  • Din cei 37 de membrii ai CCCDI, 18 provin de la INCD-uri (unii fiind chiar directori de INCD), plus picanterii de genul membri ai Academiei Oamenilor de Știință sau Patronatului Român din Cercetare și Proiectare. Despre ultimul am scris recent un articol intitulat „PRCP, PCR, PCRP, Pile-Cunoștințe-Relații, Polymerase Chain Reaction și alte cele”.
  • Așadar membrii CCCDI, inclusiv cei 18 provenind de la INCD-uri, desemnează niște comisii care urmează să evalueze proiecte dintre care unele venite din instituțiile pe care ei le reprezintă. Mai pe șleau: își aleg evaluatorii care le vor aloca banii în 2018 prin PN.
  • Faci parte dintr-un INCD care nu are reprezentant în CCCDI? Ghinion! Probabil INCD-ul tău va primi 20% din media veniturilor din cercetare-dezvoltare din ultimii 3 ani (vezi anexa 2 de aici). În timp ce „ai lor” vor primi limita maximă, de 60%.
  • Mai mult decât discutabile sunt și prevederile din anexa 5, adică declarația de imparțialitate, confidențialitate și competență. Astfel, potențialul evaluator declară că:

„nu sunt în legătură cu proiectele supuse evaluării (membru în echipa proiectului) și nu am participat la elaborarea propunerii de proiect”. Deducem că un colaborator apropiat al directorului de proiect, probabil co-autor pe articole științifice și/sau brevete își poate evalua colaboratorul (care probabil e și membru CCCDI și l-a desemnat printre cei 3 evaluatori);

„nu am fost angajat cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată în ultimii 5 ani în organizația care implementează proiectul” – Adică pe perioadă _nedeterminată_ nu e OK, dar dacă angajarea în acești ultimi 5 ani la instituția al cărei proiect îl evaluează este/a fost pe perioadă _determinată_ „treacă de la noi, merge!”? Poate evalua, nu?.

Pornind de la punctele anterioare ne întrebăm unde se trage linia la conflictul de interese? Mai există așa ceva în cercetarea din România? Știm că părem că batem apa în piuă pe acest subiect, însă evitarea conflictului de interese este unul dintre fundamentele eticii în cercetare!

Evaluarea proiectelor PN nu se face pro bono, experții evaluatori fiind remunerați pentru această activitate, cu sume pe care nu le cunoaștem, din banii publici. Ne amintim în acest context evaluările în baza cărora s-a acordat PN-ul anul trecut. După așa-zisa ierarhizare a proiectelor, în baza căreia fiecare INCD își va lua „felia” meritată (tradusă în procente variabile, în funcție de veniturile realizate anterior), a venit Ordinul ministerial prin care procentele au fost crescute tuturor INCD-urilor până la limita maximă de 60%, cu condiția ca 51% din etapa a doua de alocare a fondurilor (adică aproximativ 33% din bugetul total pe anul 2017) să fie credite de angajament.

Cu alte cuvinte banii publici alocați evaluatorilor au fost în van, ierarhia nemaicontând. Despre creditele de angajament am mai discutat și am concluzionat că ele pun povară pe instituții, acestea trebuind să se împrumute de la bănci comerciale, iar ulterior dobânzile vor trebui suportate din fonduri proprii. Ad Astra a cerut recent o situație cu modul în care au fost cheltuiți cei 487 milioane de lei, prevăzuți ca limită maximă în bugetul pe 2017.

Concluzii:

  • Alocăm, cu foarte mari întârzieri, 34% din banii (puțini) pe care-i primește cercetarea de la bugetul central unor instituții care au fost ultima dată evaluate (degeaba) în 2011/2012.
  • Așa-zisele evaluări sunt făcute într-o mare obscuritate, evaluatorii fiind numiți chiar de membrii ai INCD-urilor (aceștia făcând parte din CCCDI).
  • Faptul că un evaluator ar fi fost angajat la instituția al cărei proiect îl evaluează nu constituie conflict de interes atâta timp cât nu a fost angajat pe perioadă nedeterminată.
  • Dacă o dorește, ministrul poate să nu țină cont de acele evaluări (în fond, de ce ar ține, pentru că oricum sunt degeaba…).
  • Toate aceste comitete și comiții nu rezolvă problema finanțării INCD-urilor, iar primii care au de suferit sunt miile de cercetători din sistem.

Soluțiile pe care le propunem sunt detaliate în articolul nostru precedent.