Bugetul cercetării în cădere liberă vs. promisiunile programului de guvernare

Programul de guvernare actual, la fel ca toate cele de după guvernarea tehnocrată, prevede „Creșterea bugetului alocat cercetării cu aproximativ 30% anual”.

Vă explicăm mai jos cum este de fapt vorba de o „creștere negativă” (că tot e asta formula preferată): -20%, -25% și -23% (după principiul matematic „Liviu Pop”) pentru cei 3 ani de guvernare (2017-2019).

Când actuala putere politică a preluat conducerea Guvernului tehnocrații alocaseră prin Legea Bugetului 2,17 miliarde lei cercetării și cheltuiseră efectiv la final de an 1,77 miliarde lei. Dacă vorbim de alocări bugetare, așa cum se vorbește în programul de guvernare, 30% creștere ar fi însemnat pentru 2017 un buget de 2,82 miliarde lei. În realitate în 2017 au fost alocați prin legea bugetului 1,72 miliarde, adică -20% față de alocarea din 2016. Cifra de 2,21 miliarde lei din grafic include și creditele de angajament de care a dispus Ministerul Cercetării prin legea bugetului (adică 487 milioane lei). Creditele de angajament reprezintă bani pe care Guvernul nu-i are dar le promite instituțiilor cu care are contract să-i dea înapoi din bugetul anului următor (2018). Cu toate acestea, execuția bugetară pe 2017 (i.e., cheltuieli la final de an), a fost mai mică decât banii alocați prin legea bugetului. Altfel spus, s-au utilizat credite de angajament, în timp ce banii lichizi nu au fost cheltuiți, întorcându-se la Ministerul Finanțelor. Folosirea acestor credite de angajament înseamnă că, spre exemplu, Institutele Naționale de Cercetare-Dezvoltare s-au dus la bănci și au făcut împrumuturi, cu promisiunea că Guvernul le va da banii în 2018. Evident că dobânzile percepute de bănci nu au mai putut fi deduse din sumele primite în 2018 de la Guvern, constituind găuri în bugetul Institutelor.

Prin legea bugetului de stat pe 2018 s-au alocat cercetării 1,64 miliarde lei, adică -25% față de alocările din timpul tehnocraților și chiar mai puțin decât se alocase în 2017 (nu uitați, programul de guvernare prevede o creștere anuală cu 30% a alocărilor spre cercetare. Din cei 1,64 miliarde lei alocați, doar 1,4 miliarde lei au fost și cheltuiți anul trecut, aici fiind inclusă și plata creditelor de angajament din anul precedent (aproximativ 165 milioane lei). Deci bugetul efectiv cheltuit pentru activități de cercetare în 2018 a fost de 1,235 miliarde lei.

În proiectul de lege a bugetului de stat pe anul curent se prevede un buget pentru cercetare de 1,79 miliarde lei, adică -23% față de alocările din timpul tehnocraților. 

De remarcat și faptul că execuțiile bugetare din 2017 și 2018 au fost identice, cu toate că pentru anul 2018 s-au cheltuit în realitate mai puțini bani (vedeți paragraful de mai sus), în timp ce PIB-ul a urcat constant – deci scăderea alocărilor bugetare pentru cercetare este și mai drastică în realitate. 

Am stat totuși și ne-am gândit, poate găsim o logică pentru creșterile acestea negative. Și am găsit una, conformă cu principiul „Liviu Pop” din matematică: scade, dar de fapt crește.  Alocările bugetare pe 2019 sunt de fapt cu 27% mai mari decât execuția aia amărâtă de 1,4 miliarde lei de anul trecut 😉

În concluzie, cercetarea primește din ce în ce mai puțin de la bugetul de stat, prin alocările din lege, pierdere potențată de creșterea PIB-ului. Dacă mai încercă să vă vândă cineva gogoși cum că este respectat programul de guvernare, arătați-le graficul de mai sus și procentele roșii din el.

PS: Atunci când ieși dintr-o groapă adâncă, fiecare pas mic în sus pare ceva excepțional, însă uitându-te la imaginea de ansamblu uneori realitatea e că te deplasezi ca melcul: un an un pas în sus, după ce anul trecut ai alunecat doi pași în jos.

Proiecție asupra cercetării românești în 2019

În așteptarea reîntoarcerii din viitor a ministrului și secretarilor de stat de la Ministerul Cercetării și Inovării, precum și luând în considerare: 

  • Proaspătul raport al UE (10 ian 2019) în privința cheltuielilor pentru cercetare-dezvoltare, ce ne plasează pe un „onorant” loc 28 între statele membre;
  • Execuția bugetară (lipsă) pe 2018 a MCI;
  • Legea bugetului de stat (lipsă) pe 2019, cu efectele sale în cercetare, așa cum punctează Ad Astra.
  • Raportul pe 2018 al Ministerului Cercetării și Inovării (MCI), pe care l-a întocmit Doi Mici și un Anc în locul ministrului (nu, nu am fost subcontractați pentru asta); 
  • Pamfletul de final de an, unde constatam că „neaua se așterne agale peste cercetarea românească, favorizându-i hibernarea, iar meciștii (adică cei de la MCI) taie porcul și evaluează Programul Nucleu”.

Ne-am gândit să facem o proiecție pe 2019 și să arătăm unde se vor duce cele 1 – 1,5 miliarde de lei de la bugetul de stat.Dar ca să facem proiecții trebuie să aruncăm o privire în trecut și în prezent. 

Trecutul 

  • Cei care conduc cercetarea românească de ani buni încoace nu pot cheltui puținul din punguța zvârlită lor de Ministerul Finanțelor an de an. Mai jos este un grafic comparativ preluat din comunicatul Ad Astra unde se observă alocările bugetare prin Legea Bugetului de Stat, execuția bugetului la final de an și cifrele fantasmagorice prevăzute în Strategia Națională de Cercetare, sub formă de procent din PIB.
  • Majoritatea banilor din cercetare se alocă discreționar, doar un sfert din aceștia fiind alocați prin competiții naționale, mai mult sau mai puțin transparente.
  • România nu a făcut o evaluare riguroasă a Institutelor Naționale de Cercetare-Dezvoltare (INCD), a celor din subordinea Academiei Române (I-AR), precum și a Universităților, pe partea de cercetare, sau dacă am făcut un prim exercițiu în 2011, pentru prima categorie, nu ne-a plăcut ce am aflat și am preferat să ascundem rapoartele. 

Prezentul

  • Suntem țara din cadrul UE care alocă cel mai mic procent din PIB pentru cercetare – 0,5% din care Statul contribuie cu mai puțin de jumătate (punct care putea fi trecut și mai sus la „trecut”, având în vedere că asta se întâmplă de ani buni, cu mici variațiuni, interschimbând ultimul loc cu Malta, Cipru sau Bulgaria).
  • Nu avem buget de stat pe 2019, iar după ce acesta va fi aprobat vor trece săptămâni bune până se vor semna documentele între MCI și unitățile executive și încă câteva până vor intra primi bani în conturile instituțiilor de cercetare-dezvoltare din România. Și acest punct poate fi listat mai sus, la „trecut”, fiind deja o practică cu care ne-au obișnuit politicienii. Ciudat cum politicienii dau comandă cercetătorilor în timpul sărbătorilor de iarnă (27 decembrie) să scrie proiecte cu termen limită de depunere 5 ianuarie (vezi calendarul de aici aferent „competiției” Nucleu, din timpul domniei lui Lucian Georgescu), dar ei nu sunt în stare să facă un proiect de buget pe care pot lucra de când termină culesul strugurilor, până desfac șampania de 1 decembrie, de exemplu. Recent chiar, aceeași „competiție” Nucleu s-a lansat având termen de depunere două săptămâni, dar cu proiecte gândite pe 4 (patru) ani. Reformulăm deci întrebarea: stimați politicieni, dacă tot aveți atâta încredere în capacitățile noastre de proiecție bugetară și științifice, nu mai bine ne lăsați să ne gospodărim singuri și voi să vă vedeți pe mai departe de plimbările prin țară și străinătate, cu ale căror poze geme pagina de Facebook și website-ul MCI?
  • Schimbăm miniștri precum regina Marii Britanii mănușile în decursul unei zile.
  • Cireașa de pe tort: avem un ministru al cercetării care crede că oamenii vin din viitor și în același timp calcă în picioare teorii științifice. 

Viitorul 

Așa cum se observă în graficul de mai sus alocările și execuțiile bugetare sunt relativ constante de-a lungul anilor, deci nici pentru 2019 nu ne așteptăm la miracole, învârtindu-ne tot în jurul a 1,5 miliarde lei pe care îi va fi cheltuit MCI-ul la final de an, chiar dacă e posibil ca prin Legea Bugetului de Stat să primească inițial mai mult. Menționăm că pe lângă cele 1,5 miliarde alocate MCI, Academia Română primește, prin filă de buget, în jur de 400 milioane lei anual. Academia Oamenilor de Știință din România și alte asemenea căpușe mai ciupesc și ele câte un pic (10 milioane în cazul AOSR) din bugetul statului (că deh, cum să rămână dl Ion Iliescu doar cu pensie de fost președinte, iar Ecaterina Andronescu doar salariu de la UPB, cel de ministru, plus alte comitete și comisii din care face parte).

Când vorbim însă de alocări bugetare în cercetare ne referim în special la bugetul MCI, distribuit pe categorii de cheltuieli conform graficului de mai jos, care variază foarte puțin de la an la an. 

Cheltuirea banilor are ca bază legală în principal legea cercetării (OG57/2002) și legislația secundară, cum e HG 924/2014 de aprobare a Strategiei Naționale de Cercetare-Dezvoltare-Inovare (SNCDI), sau HG 583/2015, de aprobare a Planului Național de Cercetare-Dezvoltare-Inovare (PNCDI). Atât e de secundară această legislație încât nici măcar Guvernului nu-i pasă de ea – vezi graficul de mai sus, cu alocările bugetare ca procent din PIB. Ca exemplu concret, Guvernul a alocat cercetării 0,14% din PIB, în condițiile în care HG 924/2014 prevedea 0,72% din PIB

În acest context, în care Guvernul României nu-și respectă nici propria Strategie de Cercetare, ne întrebăm cum naiba va face față mandatului de 6 luni la Președinția Consiliului UE?! Și se pare că nu suntem singurii care se întreabă asta. Mai multe detalii în articolul Science|Business Can Romania deliver Horizon Europe? Kurt Deketelaere, președintele Ligii Europene a Universităților de Cercetare, ce reunește nume grele precum Oxford, Sorbona, Cambridge etc., nu se sfiește să-și declare temerea că „președenția româna va fi una ratată”.  

Ca o paranteză, mai mare, alocările bugetare ne plasează totuși pe primul loc în UE ca procent din PIB alocat cercetării de către Stat, cu 32%, în timp ce la polul opus se află state precum Danemarca (2%), Irlanda (5%) sau Marea Britanie (7%) – vezi pagina 4 a raportului recent publicat de UE. În statele date ca exemplu marea majoritate a banilor investiți în cercetare provin din mediul privat. Decidenții noștri politici vor defila probabil cu acest raport pe ecrane, la radio și presa scrisă, mândri că suntem statul cu alocarea bugetară cea mai mare din PIB. Dacă vor face asta vor da dovadă, pentru a nu știm câta oară, că nu au habar cu ce se mănâncă cercetarea. De ce? Pentru că o pondere mai mare a alocărilor de la bugetul de stat se traduce în sistem de cercetare neatractiv pentru mediul privat/de business, care nu investește în acesta. Iar acest loc fruntaș neonorant îl deținem cel puțin de 10 ani, conform raportului de mai sus. Și totuși, este foarte important ca statul să investească masiv într-o primă fază, pentru a pune în mișcare mecanismul instituțional cuplat cu cel de resursă umană care să facă sistemul de cercetare național atractiv pentru mediul privat. Să ne uităm un pic și peste ocean, unde SUA investea masiv fonduri federale în cercetare în anii 60, când ponderea acestora era dublă față de cea a mediului privat. Figura 4-4 a raportului National Science Board de aici (redată și mai jos) vă arată însă evoluția celor două componente de-a lungul anilor, în anii 80 mediul privat preluând deja prima vioară. De remarcat creșterea investițiilor federale în cercetare în anii ultimei crize financiare, compensând scăderea investițiilor din mediu privat. Chiar și acum SUA investește din bugetul federal relativ mult ca pondere din total, dar să nu uităm că SUA investește în cercetare procente bune peste media UE, iar cercetările militare sunt finanțate în principal de către Stat. 

Revenind acum la oile noastre: ce vor face guvernanții cu cei 1,5 miliarde pe care le vom primi pentru cercetare în 2019?

  1. Vor cheltui cam 400 milioane (din cele 1,6 miliarde rezervate pentru patru ani) pe Programul Nucleu. V-am povestit cum cercetătorii au avut la dispoziție două săptămâni să scrie proiecte pentru acești patru ani. Vă dați seama cum au sunat tastaturile în perioada aceasta… Iar despre Programul Nucleu și modul cum se bagă banii în el cu nemiluita v-am spus în articolul nostru Spirala obscură prin care circulă o treime din bugetul public al Ministerului Cercetării și Inovării. Pentru comparație, la nivelul UE, competițiile de proiecte sunt lansate cu minim 2 luni înainte de termenul limită de depunere, dar un termen de 6 luni este uzual. Dar deh, nu au ce să se pună ei cu românii, care conform ministrului vizionar al cercetării, dl Hurduc, au cei mai competenți cercetători în toate domeniile.
  2. Felia din graficul de mai sus destinată Instalațiilor și Obiectivelor Speciale de Interes Național (IOSIN) va crește, pentru a face loc noilor infrastructuri propuse prin PHG-ul de anul trecut. Mai multe detalii găsiți în articolul nostru Haosul și interesele din jurul instalaţiilor şi obiectivelor speciale de interes naţional în domeniul cercetării. Remarcăm însă că acest PHG nu a fost încă aprobat; probabil ca urmare a articolului nostru de blog 😉 Sau s-o fi gândit fostul ministru Valeca că e mai bine să-și trântească un memorandum guvernamental pentru a-și pune deoparte 50 de milioane pentru reactorul nuclear de la Mioveni (ALFRED, pentru cunoscători). * Cam așa merge, din păcate, treaba în România: se dau bani în stânga și-n dreapta fără o evaluare riguroasă a proiectelor și, mai ales, banii se alocă în mod discreționar. Spre comparație, bugetul alocat unui singur proiect (adică ALFRED) este cu 9 milioane mai mare decât cel alocat celor 166 de proiecte câștigătoare în cadrul competiției naționale pentru postdoctoranzi.
  3. ALFRED, este alături de ELI-NP și DANUBIUS-RI, unul din cele 3 mari proiecte de infrastructură pe care le are în prezent România. Toate branduite ca „de viitor” și „cu potențial” de premii Nobel. Între timp însă la ELI-NP aflăm că nu s-a instalat la timp fasciculul gamma, care practic pune pe butuci 3 din cele 5 direcții de cercetare ale proiectului, iar la orizont este procesul în desfășurare cu consorțiul ce trebuia să instaleze fasciculul, acesta acuzând partea română că nu a construit cum trebuie clădirea. Și asta în timp ce chinezii construiesc un laser ce-l va face pe al nostru numai bun de jucat cu pisicile pe perete, fiind de 10x mai puternic. Mai mult, Acad Nicolae Zamfir, coordonatorul proiectului ELI-NP, declara (min 2:50 aici) cu nonșalanță în urmă cu o lună că implementarea proiectului e la zi…* Toate cele 3 proiecte de infrastructură sunt finanțate în bună parte cu bani europeni (mai puțin ALFRED, unde pompăm bani publici pentru moment), dar contribuțiile României nu sunt de neglijat, numai pentru ELI-NP având alocați 300 milioane lei. Contribuția românească (cofinanțarea) la mecanismele de finanțare cu bani europeni este cam 4-5% din bugetul anual al MCI (FEN, în graficul-plăcintă de mai sus). 
  4. Dacă va găsi ministerul evaluatorii mult doriți, care să lucreze pro bono, se vor evalua și finanța proiectele mamut din cadrul Programul Operațional „Competitivitate” (POC) – Axa prioritară 1 (adică Cercetare), tot cu bani europeni. Am scris pe larg și despre acest mecanism în articolul Miliardele de lei pompate de UE în cercetarea românească se înfundă într-un POC. Pe scurt, acesta este ca un borcan cu miere pentru „urșii” din cercetarea românească. Iar urșii aceștia nu s-au mai lăsat păcăliți de vulpe și au găsit 168 de evaluatori (plus panelurile secrete) care au alocat 2,6 miliarde de lei pentru cele 200 de proiecte aflate în derulare. Prin comparație, 584 evaluatori au alocat 0,035 miliarde celor 135 de proiecte câștigătoare în cadrul competiției Proiecte de cercetare postdoctorală. Ceva nu pușcă aici! Care să fie explicațiile? Veți zice probabil că au fost depuse puține proiecte în cadrul competițiilor de tip POC. Sau poate sunt foarte potenți științific cei 168 de evaluatori, acoperind cu expertiza lor o gamă variată de domenii. Da, probabil … * Apropos de evaluatori și munca pe gratis pentru Înalta Poartă ne-am întrebat și încă ne întrebăm cum gândește un ministru care cere asta? Pe de o parte MCI nu e în stare să-și cheltuie banii, dovadă stând execuțiile bugetare deficitare an de an, dar vine cu cerința asta. În plus, hai să fim serioși: proiectele românești nu sunt dintre cele mai atractive pentru a „fura idei” de la aplicanți, deci ce stimulent ar putea avea cercetătorii să facă asta pe gratis?!
  5. Conform spuselor actualului ministru se va lansa o competiție națională nouă, destinată cercetătorilor tineri. Foarte bine! Asta ar trebui să se întâmple anual. Ultima competiție de acest gen a fost lansată în 2016 și au fost necesari cinci miniștri ai cercetării pentru a o finaliza, alături de altele 3, începute tot în „vremuri tehnocrate” (adică PCE, PCCF și PD). Noua competiție va fi lansată în cadrul PNCDI 3, principalul mecanism de implementare al SNCDI 3, unde este inclusă în cadrul Pilonului 1. Va fi interesant de văzut dacă MCI va alege UEFISCDI pentru a gestiona competiția sau se va alege dintre Agenția Spațială Română și Institutul de Fizică Atomică, având în vedere că Legea Cercetării (OG57/2002) a fost anul trecut special modificată pentru a scoate UEFISCDI în afara circuitului de împărțire a banilor de către UEFISCDI – probabil pentru că făceau o treabă bună (dar este loc de îmbunătățire, ca întotdeauna). 
  6. Felia „Finanțarea proiectelor CDI”, din graficul-plăcintă de mai sus, va rămâne cel mai probabil la fel, chiar dacă deschiderea competițiilor naționale a devenit o raritate, iar atunci când se lansează, se alocă bugete consistente direcționate cum se cuvine, mai nou prin folosirea exclusivă a evaluatorilor români. Se ajunge astfel în situații precum: (i) competiția de „Proiecte complexe realizate în consorţii CDI – PCCDI”, lansată în timpul ministeriatului Georgescu (2018), când li s-a permis aplicanților să fie și evaluatori, pachetul de informații al competiției a fost în dezbatere publică patru zile (în loc de 30, cât prevede legea), iar ulterior evaluării s-au modificat bugetele proiectelor câștigătoare, precum și termenele de implementare, prin prelungire. Un alt exemplu vine din timpul ministeriatului Burnete (2018), când s-a lansat; (ii) competiția „Proiecte de dezvoltare instituțională – Proiecte de finanțare a excelenței în CDI” în 13 iulie, cu termen de depunere până în 27. Iulie, luna când până și cercetătorii mai ies din laboratoare și se duc să sintetizeze vitamina D la soare, care pe unde pot. Celor rămași pe baricade (sau întorși din concediu) li s-au dat două săptămâni să conceapă proiecte de dezvoltare instituțională în valoare de 8 milioane lei. 
  7. Din păcate acest punct șapte poate fi preluat mot-a-mot din pamfletul nostru de anul trecut: Fiecare lider de grup va avea minim un cerșetor în grupul de cercetare, acesta urmând să-l consilieze in obținerea finanțării. În mod obligatoriu 1/3 din cerșetorii angajați trebuie să aibă experiență internațională de minim un an, în corelație cu obiectivele cuprinse în Pilonul 2 al SNCDI 3: Excelenţă prin internaţionalizare. Experiența acestora la bătut cu pumnul în masa pentru mai mulți bani va constitui un plus la dosar.

În contextul celor 7 puncte de mai sus, care nu se doresc a fi exhaustive, să vă spunem ce am putea face însă cu cei 1,5 miliarde lei. Misiunea ne este ușurată de comunicatul Ad Astra din 22.08.2018. Pe scurt, dragi politicieni, ne-ați demonstrat că nu puteți gestiona banii din cercetare, sau nu vreți, pentru că e mai ușor să direcționați din pix banii cum vă convine, dar sigur nu pentru a încuraja performanța. Așa că dați cercetătorilor 50% din fondurile MCI și cu restul de 50% finanțați 15 ALFRED-uri, 30 de IOSIN-uri alese după chipul și asemănarea celor care le-au (auto)evaluat, lansați câte o competiție PCCDI anual, iar evaluatorii să încarce în platforma online și o declarație pe proprie răspundere cu acceptul soției/soțului. 

Serios vorbind acum, Ad Astra vă spune că bugetul ăsta mic pe care-l aveți vă permite lansarea anuală a unei competiții de tip Post-doctorat (PD), Tinere Echipe (TE) și Proiecte Complexe Exploratorii (PCE), precum și lansarea unui program pe 3 nivele pentru atragerea în țară a resursei umane performante din cercetare din afara granițelor țării. Totul la numai 0,6 miliarde lei! Poftim, nici măcar nu vă cer 50% din bugetul MCI. Vă rămân bani și pentru Salonul de la Geneva de unde puteți veni încărcați de medalii, și eventual pentru „Conferința Anuală de la Băicoi”, în cadrul căreia vor fi supra-premiate Invențiile de la Geneva, de care vă aminteam în pamflet. 

Lansarea anuală a celor 6 competiții de mai sus, și bugetarea lor multianuală (să nu se trezească cumva un ministru că îl lovește o criză bugetară interplanetară și să modifice din mers sumele), ar asigura o parte din mult dorita predictibilitate și stabilitate în sistem. În baza acestor scheme de finanțare cercetătorii tineri și-ar putea face planuri pentru carieră, iar cei din diaspora ar putea lua în serios posibilitatea de a se reîntoarce.

Abrambureala cu cei 448 milioane lei ai contribuabililor continuă la Ministerul Cercetării

Am început să scriem pe acest subiect anul trecut în decembrie aici. Apoi, luna aceasta am continuat să explicăm cum funcționează Spirala obscură prin care circulă o treime din bugetul public al Ministerului Cercetării și Inovării.

Să facem o recapitulare scurtă:

  • Ministerul Cercetării și Inovării (MCI) a lansat cu întârziere competiția Nucleu pentru anul acesta. Anume, a fost anunțată în 27 decembrie 2017, conform calendarului competiției. Serios?! Cu patru zile înainte de Revelion, în plină perioadă de sărbători le-ați cerut cercetătorilor ca în nouă zile, incluzând sărbătorile legale și weekendul, să depună proiecte Nucleu care trebuiau să acopere cercetarea din întreg institutul și în baza cărora urmau să fie alocate cel 448 milioane lei de la bugetul central? Adică 1/3 din bugetul național cu care operează MCI? Care parte a acestui demers nu vi pare că duce la irosirea banului public? Desigur că nu spunem asta gândindu-ne că trebuia să mai amânați și să lăsați oamenii fără salarii, ci să vă faceți treaba la timp. În loc să vă ocupați de evaluarea pe repede înainte a unor competiții precum PCCDI trebuia să ședeți și să cumpătați, cum ați făcut în cazul competițiilor PD și TE la care ați început evaluarea la șase luni după depunerea proiectelor.
  • Încă de la lansarea competiției Nucleu era clar că, din vina MCI, INCD-urile urmau să rămână fără sursă de finanțare pentru luna ianuarie și o parte din luna februarie, pentru că lucrurile nu puteau fi înghesuite mai mult, iar contractarea era plănuită pentru perioada 6-12 februarie 2018.
  • A venit perioada 6-12 februarie, și a trecut la fel de grațios, fără ca evaluarea competiției Nucleu să fie terminată. Abia în data de 20 februarie, au apărut rezultatele preliminare ale evaluării pe site-ul MCI. Tot acolo a mai apărut și o nota privind modificarea calendarului propus pentru derularea competiției Programului Nucleu. În acea notă se dă vina pe CCCDI (unul din consiliile cu mulți „C” subordonate ministerului), care nu a finalizat evaluarea propunerilor de proiecte componente conform calendarului inițial, deși au fost adresate numeroase solicitări „verbale”. Ca urmare a acestor inacțiuni din partea CCCDI, Comisia proprie de evaluare a MCI nu a putut finaliza procesul de evaluare.
  • Drept urmare a faptului că CCCDI nu a finalizat la timp evaluarea proiectelor, institutele rămân fără Programul Nucleu și o parte dintre cercetători fără salariu până în luna martie.

Și acum începe distracția! Cu bani publici, evident!

Reținem pentru început următoarele două aspecte: MCI comunică „verbal” cu CCCDI, iar Comisia proprie de evaluare a MCI este ținută pe loc de CCCDI. Continuă lectura “Abrambureala cu cei 448 milioane lei ai contribuabililor continuă la Ministerul Cercetării”

Spirala obscură prin care circulă o treime din bugetul public al Ministerului Cercetării și Inovării

Scriam în 6 decembrie 2017 că cercetătorii din Institutele Naționale de Cercetare-Dezvoltare (INCD) ale României nu-și vor mai primi salariul în 2018 (decât dacă au proiecte atrase prin competiții – stiți voi – acelea care au devenit o raritate și care dacă sunt lansate odată la nu știu câți ani, fie stau ne-evaluate, fie sunt evaluate pe repede înainte, din cine știe ce motive mai mult sau mai puțin ascunse <detalii aici>).

Ne pare rău, dar am avut dreptate. Vă provocăm să mergeți la cele aproape 50 de INCD-uri pe care le are România și să întrebați cercetătorii dacă și din ce au fost plătiți în luna ianuarie și dacă și din ce vor fi plătiți în luna februarie, poate chiar și martie?!

Vă lansăm această provocare în contextul în care celebrul Program Nucleu (PN), adică fondurile de subzistență ale INCD-urilor, este încă în stand-by, chiar dacă trebuiau deja contractate noile proiecte, conform calendarului însușit de Ministerul Cercetării și Inovării (MCI).

Cum stă de fapt treaba: MCI a prorogat (pentru a nu știm câta oară!) PN-ul până la finele anului 2018, spunând că „Se evită astfel lipsa unei predictibilități și a unei continuități în implementarea politicilor publice. Aspect grav resimțit de tinerii cercetători, de liderii de echipe de cercetare […]” Ha Ha Ha!

Domnilor guvernanți, singura continuitate pe care ați asigurat-o este cea a lipsei predictibilității. Credem că în loc de rapoarte bombastice de activitate, la limita de „fake-news” ar trebui să spuneți cercetătorilor din INCD-uri de ce nu-și primesc salariul și de ce nu sunt contractate proiectele PCCF (Proiecte Complexe de Cercetare de Frontieră), PD (Proiecte Postdoctorale) și TE (Proiecte pentru Tinere Echipe de cercetare).

Pentru alocarea fondurilor prin PN, MCI se bazează pe activitatea CCCDI (Colegiul Consultativ pentru Cercetare-Dezvoltare și Inovare), cel ras din temelii și repopulat în prima lună (ianuarie 2017) de activitate a dlui ministru Dr Valeca Șerban (la pachet cu celelalte consilii, membrii acestora fiind desemnați în 2016 pentru un mandat de patru ani). Apropos, tot CCCDI a coordonat științific și competiția recent încheiată, PCCDI, despre care am mai scris. Dați vă rog un click aici, pentru a vedea pagina web a acestui Consiliu. Ați ghicit: nu apare nicio listă a membrilor, vreun raport de activitate sau plan de lucru pe anul în curs. Pe de altă parte, MCI anunța aici că în cadrul unei ședințe cu membrii CCCDI din 1 februarie a.c. „a fost prezentat Raportul anual de activitate al CCCDI pe anul 2017 și a fost aprobat Programul de lucru al acestuia pentru anul 2018”. Ar fi fost utile două link-uri spre cele două documente…

Ce nu s-a discutat la întâlnirea din 1 februarie a fost problema așa-zisei evaluări a PN (detaliem mai jos de ce e „așa-zisă”) în condițiile în care exact în acea dată trebuia aprobată lista programelor-nucleu finanțate în 2018, conform calendarului.

Evaluarea PN determină cum vor fi alocați cei 448 milioane lei INCD-urilor, prevăzuți în bugetul pe 2018.  Dacă scădem din bugetul de 1,6 miliarde al MCI de anul acesta cei 295 milioane lei finanțarea externă nerambursabilă, concluzionăm că PN-ul va „păpa” 34% din bugetul național alocat acestui minister.

Să ne uităm la Metodologia de evaluare a proiectelor propuse pentru a „păpa” bugetul alocat PN în 2018:

  • CCCDI desemnează, prin comisiile sale de specialitate, 3 experți evaluatori pentru fiecare propunere de proiect (dacă nu este afișată pe site-ul MCI nici măcar lista membrilor CCCDI, vă dați seama că nu are rost să întrebăm cine face parte din aceste comisii obscure?). Dar totuși, dacă insistăm, și căutăm Ordinul de ministru prin care au fost numiți membrii CCCDI, vom găsi și componența acestuia în anexa 2.
  • Din cei 37 de membrii ai CCCDI, 18 provin de la INCD-uri (unii fiind chiar directori de INCD), plus picanterii de genul membri ai Academiei Oamenilor de Știință sau Patronatului Român din Cercetare și Proiectare. Despre ultimul am scris recent un articol intitulat „PRCP, PCR, PCRP, Pile-Cunoștințe-Relații, Polymerase Chain Reaction și alte cele”.
  • Așadar membrii CCCDI, inclusiv cei 18 provenind de la INCD-uri, desemnează niște comisii care urmează să evalueze proiecte dintre care unele venite din instituțiile pe care ei le reprezintă. Mai pe șleau: își aleg evaluatorii care le vor aloca banii în 2018 prin PN.
  • Faci parte dintr-un INCD care nu are reprezentant în CCCDI? Ghinion! Probabil INCD-ul tău va primi 20% din media veniturilor din cercetare-dezvoltare din ultimii 3 ani (vezi anexa 2 de aici). În timp ce „ai lor” vor primi limita maximă, de 60%.
  • Mai mult decât discutabile sunt și prevederile din anexa 5, adică declarația de imparțialitate, confidențialitate și competență. Astfel, potențialul evaluator declară că:

„nu sunt în legătură cu proiectele supuse evaluării (membru în echipa proiectului) și nu am participat la elaborarea propunerii de proiect”. Deducem că un colaborator apropiat al directorului de proiect, probabil co-autor pe articole științifice și/sau brevete își poate evalua colaboratorul (care probabil e și membru CCCDI și l-a desemnat printre cei 3 evaluatori);

„nu am fost angajat cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată în ultimii 5 ani în organizația care implementează proiectul” – Adică pe perioadă _nedeterminată_ nu e OK, dar dacă angajarea în acești ultimi 5 ani la instituția al cărei proiect îl evaluează este/a fost pe perioadă _determinată_ „treacă de la noi, merge!”? Poate evalua, nu?.

Pornind de la punctele anterioare ne întrebăm unde se trage linia la conflictul de interese? Mai există așa ceva în cercetarea din România? Știm că părem că batem apa în piuă pe acest subiect, însă evitarea conflictului de interese este unul dintre fundamentele eticii în cercetare!

Evaluarea proiectelor PN nu se face pro bono, experții evaluatori fiind remunerați pentru această activitate, cu sume pe care nu le cunoaștem, din banii publici. Ne amintim în acest context evaluările în baza cărora s-a acordat PN-ul anul trecut. După așa-zisa ierarhizare a proiectelor, în baza căreia fiecare INCD își va lua „felia” meritată (tradusă în procente variabile, în funcție de veniturile realizate anterior), a venit Ordinul ministerial prin care procentele au fost crescute tuturor INCD-urilor până la limita maximă de 60%, cu condiția ca 51% din etapa a doua de alocare a fondurilor (adică aproximativ 33% din bugetul total pe anul 2017) să fie credite de angajament.

Cu alte cuvinte banii publici alocați evaluatorilor au fost în van, ierarhia nemaicontând. Despre creditele de angajament am mai discutat și am concluzionat că ele pun povară pe instituții, acestea trebuind să se împrumute de la bănci comerciale, iar ulterior dobânzile vor trebui suportate din fonduri proprii. Ad Astra a cerut recent o situație cu modul în care au fost cheltuiți cei 487 milioane de lei, prevăzuți ca limită maximă în bugetul pe 2017.

Concluzii:

  • Alocăm, cu foarte mari întârzieri, 34% din banii (puțini) pe care-i primește cercetarea de la bugetul central unor instituții care au fost ultima dată evaluate (degeaba) în 2011/2012.
  • Așa-zisele evaluări sunt făcute într-o mare obscuritate, evaluatorii fiind numiți chiar de membrii ai INCD-urilor (aceștia făcând parte din CCCDI).
  • Faptul că un evaluator ar fi fost angajat la instituția al cărei proiect îl evaluează nu constituie conflict de interes atâta timp cât nu a fost angajat pe perioadă nedeterminată.
  • Dacă o dorește, ministrul poate să nu țină cont de acele evaluări (în fond, de ce ar ține, pentru că oricum sunt degeaba…).
  • Toate aceste comitete și comiții nu rezolvă problema finanțării INCD-urilor, iar primii care au de suferit sunt miile de cercetători din sistem.

Soluțiile pe care le propunem sunt detaliate în articolul nostru precedent.

Cenușăreasa bugetului de stat, cercetarea, în mișcare browniană și în 2018

Fostul ministru al cercetării, dl Dr Georgescu Lucian (la ritmul în care se schimbă guvernele, ne simțim nevoiți să precizăm și numele celui care vremelnic ocupă fotoliul ministerial) promitea marea cu sarea într-un interviu din 6 septembrie 2017: execuție bugetară de 110%, bani mai mulți la cercetare (inclusiv prin credite de angajament), blama execuția bugetară deficitară a tehnocraților etc.

Dacă aveți curiozitatea de a urmării interviul, la min 0:54 apare următorul dialog:
Reporter: De la rectificare ce așteptări aveți?
Ministru: Nu am așteptări.
Reporter: Ar putea să vă taie din bani?
Ministru: Pe situație financiară care există nu cred…

La cinci zile după interviul de mai sus cercetarea pierdea 318 milioane lei, prin OUG de rectificare a Legii 6/2017, a bugetului de stat. Adică ajungea de la 1,7 la 1,4 mld lei, comparativ cu execuția bugetară de 1,8 mld lei pe 2016, a tehnocraților. Cu alte cuvinte, Ministerul Cercetării și Inovării nu a reușit să cheltuie nici măcar puținul care îi fusese alocat, adică cele 1,7 mld, ce să mai vorbim de execuția de 110% de care vorbea dl Dr Georgescu. Cu toate acestea a utilizat și credite de angajament, pentru care nu avem însă date, site-ul ministerului fiind opac în acest sens. Adică nu se știe câte astfel de credite de angajament au fost contractate, dar în mod sigur o parte din ele au fost rambursate tot în 2017. Speculăm că acest lucru s-a întâmplat tocmai ca urmare a faptului că MCI nu a reușit să cheltuie ce-i fusese alocat și avea nevoie să justifice măcar cele 1,4 mld alocate la rectificare. Continuă lectura “Cenușăreasa bugetului de stat, cercetarea, în mișcare browniană și în 2018”