Reacție la dezinformările din conferința de presă a ministrului cercetării

Ministrul cercetării, dl Nicolae Hurduc, a continuat în cadrul conferinței de presă de săptămâna aceasta (înregistrată aici) dezinformările incluse în raportul pe 2018 al ministerului pe care-l conduce. 

Pe scurt:

  • programul de guvernare nu este nici pe departe respectat! Dacă ar fi fost, MCI ar fi trebuit să aibă anul acesta un buget de 4,77 miliarde comparativ cu 1,78 cât are în prezent. Mai mult, cele 1,78 miliarde de anul acesta nu respectă nici măcar Hotărârea de Guvern de aprobare a Strategiei Naționale de Cercetare, care prevede pentru anul în curs un buget de 8,3 miliarde pentru cercetare. 
  • ministrul declară că predictibilitatea sistemului de cercetare este asigurată acum de creditele de angajament. Or, acestea sunt exact opusul, fiind niște bani virtuali, angajați din bugetele anilor viitor, când habar nu ai cum va evolua bugetul statului și cât din acesta va fi repartizat cercetării. Ca să nu mai vorbim că o schimbare de guvern poate schimba radical perspectiva cheltuirii acestora. 
  • ministrul dovedește că nu are habar de structura programului cadru european în privința cercetării (Orizont 2020), când declară că acesta pune accent pe cercetarea aplicativă, și nici nu știe că are o durată de 7 ani, nu 6, cum declară repetat dlui.  
  • în privința Laserului de la Măgurele (ELI-NP) declară cu nonșalanță că Ministerul nu-i poate ajuta în litigiul cu consorțiul ce trebuie să instaleze sursa de raze gama, când de fapt ELI-NP este parte componentă a unui Institut Național de Cercetare din subordinea Ministerului, anume IFIN-HH. 

Conferința de presă s-a axat pe două subiecte: bugetul cercetării românești și agenda României la Președinția Consiliului UE. Dacă am fi fost în locul dlui ministru am fi avut și noi două subiecte pe ordinea de zi, dar un pic diferite:

  1. Ne-am fi recunoscut greșeala și am fi retras afirmațiile conform cărora teoria evoluției prin selecție naturală nu este validă. Ad Astra i-o cam servește în acest sens 😉
  2. Am fi spus poporului că actualul Guvern nu-și poate respecta programul de guvernare din motivele x, y și z (habar nu avem care ar putea fi acestea, dar dl Hurduc ar trebui să știe) și prin urmare va aloca MCI doar 0,179% din PIB, nu 0,8% cât prevăd normativele în vigoare (HG 929/2014). Iar apoi am fi spus că jumătate din puținul primit va fi alocat competițiilor naționale de proiecte, evaluate cu evaluatori externi aleși pe sprânceană. 
  3. Opțional, am fi extins ordinea de zi cu încă un punct în care ne-am fi prezentat demisia. 

Dar nu, dl ministru a ales calea demagogiei și dezinformării. Astfel:

Capitolul 1

BUGET alocat cercetării

  • A ales să spună că bugetul de anul acesta este cu 27% mai mare decât cel de anul trecut, care a fost de 1,64 miliarde lei. Dacă dl ministru ar fi făcut calculele, o creștere de 27% ar fi însemnat ca anul acesta să avem 2,08 miliarde lei alocați MCI, nu 1,79 cât avem acum. I-am făcut însă noi calculele corecte și așa-zisa creștere este raportată la execuția bugetară din 2018, adică în raport cu banii pe care au reușit să-i cheltuie la final de an, adică 1,4 din totalul de 1,64 miliarde alocați MCI. 
  • În contextul de mai sus, și în lumina declarației din conferința de presă cum că „S-a respectat programul de guvernare a PSD, respectiv creștere bugetară de 30%”, ținem să-i reîmprospătăm memoria dlui ministru asupra conținutului propriului program de guvernare, accesibil aici. Acesta prevede „Creșterea bugetului alocat cercetării cu aproximativ 30% anual”. Și subliniem alocat, pentru că acesta înseamnă să te raportezi la ce s-a alocat prin legea bugetului de stat, nu la execuția bugetară, adică ce ai reușit să cheltui din cât ți s-a alocat. Iar această prevedere se regăsește cu copy-paste în toate programele partidului domniei sale, de la preluarea guvernării încoace. Prin urmare, pornind de la bugetul de referință alocat cercetării în 2016, de 2,17 miliarde, și aplicând creșterea anuală de 30% ar însemna ca anul acesta să avem 4,77 miliarde alocate cercetării. 
  • Apar în discursul dlui ministru 3,3 miliarde lei sub formă de credite de angajament despre care d-lui declară că sunt „o componentă bugetară ce ne permite să generăm un buget predictibil, predictibilitatea fiind o problemă a MCI în ultimii ani, pentru că nu au putut fi pornite la timp competițiile naționale de proiecte”. Ridicându-ne de sub masă la auzul acestora ne întrebăm sincer dacă dl ministru are habar ce sunt acelea credite de angajament și cum poate să le lege pe acestea de predictibilitate? Creditele de angajament sunt bani virtuali. E ca și cum vindem pielea ursului din pădure. Să spui că folosind acești bani asiguri predictibilitate în cercetare denotă cel puțin o necunoaștere a mecanismelor de finanțare a cercetării. Creditele de angajament nu fac decât să pună presiune pe bugetele anilor următori, iar gestionarea acestei presiuni depinde exclusiv de guvernul de atunci. Sau mergeți cumva pe principiul „după noi potopul”? 
    • D-le ministru, întrebare de 10 puncte: se dau 3,3 miliarde lei, din care 1,1 miliarde pentru 2020 (ziceați că cele 3,3 mld sunt pentru 3 ani, da?). Spuneți-ne, vă rugăm, cine vă garantează că acești bani vor fi accesibili în 1 ianuarie 2020 ca să-i folosiți la finanțarea proiectelor contractate în 2019, în condițiile în care Guvernul de atunci probabil va trimite legea bugetului de stat în Parlament în luna februarie și aceasta va fi promulgată în martie? În continuarea întrebării: cum vedeți dvs. acea predictibilitate a finanțării cercetării, în condițiile în care în termen de 2 (doi) ani s-au schimbat 3 guverne și 5 miniștri ai cercetării?!? Ce garanții puteți da cercetătorilor că următorul guvern va aloca efectiv cele 3,3 miliarde pe care dvs. le promiteți acum?

Capitolul 2

COMPETIȚII NAȚIONALE DE PROIECTE

  • Declarație: „Ultima competiție de proiecte a fost, cum probabil știți, în anul 2016. Sunt 3 ani de când MCI nu a permis lansarea de proiecte”. Nu dle, ministru, ultima competiție națională de proiecte a fost lansată de predecesorul dvs. la minister, dl Burnete, în iulie 2018, cu un buget de 500 milioane lei, iar o a doua a fost lansată în 2017 de actualul secretar de stat al dvs. dl Georgescu, cu un buget de 435 milioane lei. Dar probabil nu vreți să vorbiți de acestea, una fiind chiar contestată în instanță de Asociația Ad Astra 😉 Deci MCI a „permis” lansarea de proiecte, dar pentru cine trebuie, având în vedere că: (i) celor două competiții mamut de mai sus li s-au alocat aproape 1 miliard de lei; (ii) evaluatorilor li s-a permis să  fie și aplicanți în cadrul aceleiași competiții; (iii) pentru una dintre ele termenul de consultare a pachetului de informații, aflat în dezbatere publică, a fost de 4 (patru) zile, iar pentru cea de-a doua au fost două săptămâni de depunere a aplicațiilor (timp suficient, în opinia MCI, pentru a scrie proiecte de 8 milioane de lei); (iv) evaluarea acestora s-a făcut pe repede-înainte, în timp ce pentru cele lansate în 2016 a fost nevoie de 5 (cinci) miniștri pentru a finaliza evaluarea și a le contracta, ulterior celor două competiții de mai sus. 
  • În încheierea conferinței de presă, dl ministru răspunde unei întrebări din sală cu anunțul că în 2019 va lansa competiții destinate tinerilor (PD și TE) precum și cele de tip Bridge Grants și Proiect Experimental Demonstrativ, deși la începutul conferinței spunea „am putea”. Dacă acest „am putea” se bazează pe creditele de angajament și ne vor trebui iar 5 miniștri pentru finaliza competițiile, atunci e clară treaba!

Capitolul 3

PROGRAMUL NUCLEU

  • Referindu-se la Programul Nucleu, dl ministru declară că 500 milioane sunt alocate anual Institutelor Naționale de Cercetare, asigurându-se astfel 40-60% din necesarul pentru a funcționa. O altă întrebare de 10 puncte: din ce asigură restul? Din competițiile acelea naționale pe care nu le-ați mai deschis din 2016, așa cum și dvs. recunoașteți? Mai spuneți chiar că Institutele sunt „obligate” să-și asigure restul din competiții de granturi. Obligate prin ce mecanism, că ne scapă? HG-ul 637/2003, de funcționare al acestora, cumva? Ne arătați, vă rugăm, unde apare obligația respectivă? 
  • Dl ministru mai declară că „s-a introdus o competiție de  proiecte pe un interval de 4 ani”. S-a introdus pe naiba! Mecanismul pe patru ani a mai fost implementat și în 2012. Uitați aici alocările pe 4 ani. Continuă dl ministru, spunând că „am constat că la sfârșitul fiecărui an apar sincope”. Serios?! Și cum vor fi acestea evitate în 2020, de exemplu? Prin creditele de angajament? Repetăm: serios?! Cum credeți că veți primi de la Ministerul Finanțelor banii respectivi atâta timp cât nu va exista o lege a bugetului de stat, pentru a cărei promulgare putem aștepta și luna martie, cum e situația prezentă?
  • Apropos de predictibilitate, dl ministru susține că „INCD-urile știu ce bani vor avea pe următoarea perioadă”, cu referire la cele 3,3 miliarde lei sub formă de credite de angajament pe care, chipurile, se poate conta. Știu pe naiba! Bugetul fiecărui INCD se calculează ca procent din media cifrei de afaceri pe ultimii 3 ani. De unde să știe un INCD pe ce bani poate conta în 2021, de exemplu, dacă nu știe ce încasări va avea în anii precedenți. Și nu poate știi ce încasări va avea pentru simplul motiv că nu știe ce competiții naționale vor fi lansate (dacă vor fi lansate) și ce rată de succes va avea. 

Capitolul 4

INSTALAȚII ȘI OBIECTIVE DE INTERES NAȚIONAL

  • Anul acesta se finanțează Instalațiile și Obiectivele de Interes Național cu 154 milioane lei. Am scris despre acestea în articolul http://mic-mic-anc.ro/2018/10/23/haosul-si-interesele-din-jurul-instalatiilor-si-obiectivelor-speciale-de-interes-national-in-domeniul-cercetarii/ În anii trecuți aceste instalații erau finanțate cam cu 70 milioane, în timp ce anul acesta se dublează suma. Vă întrebați probabil de ce, nu? Pentru că lista cu aceste instalații se modifică, conform unui proiect de Hotărâre de Guvern aflat în dezbatere publică aici. Printre noile adiții sunt două lasere. Pe lângă celebrul ELI-NP, în listă va figura și CETAL, acesta având o zecime din puterea primului. O altă instalație ce va păpa din banii publici va fi reactorul nuclear de la Mioveni, ALFRED. Acestea sunt doar exemple, iar pentru ca ele să-și facă loc în lista mufată direct la bugetul MCI legislația a fost schimbată dibaci anul trecut. Concret, Ordinul nr. 3848/2004 privind aprobarea Criteriilor de selectare a instalațiilor și obiectivelor speciale de interes național utilizate pentru activitatea de cercetare-dezvoltare a fost abrogat de Ordinul nr. 677/27.08.2018. Ordinul din 2004 prevedea că pentru a putea deveni IOSIN, o instalație sau un obiectiv de cercetare trebuie să fie singular(vezi criteriile obligatorii). Acest criteriu obligatoriu nu ar fi permis includerea „Centrului de Tehnologii Avansate cu Laser CETAL” în PHG-ul prezent. De ce? Pentru că acest laser este de10x mai slab decât ELI-NP, adică nu mai prea este „singular”. Da, ați ghicit, „singular” a fost scos de la criterii prin Ordinul din august 2018. Același ordin din 2004 prevedea că un IOSIN trebuie „să prezinte capabilități demonstrate pe parcursul anilor și perspectivă de utilizare în activități de cercetare-dezvoltare”. Așadar, era necesară nu doar o activitate prealabilă demonstrată dar ȘIde perspectivă. Aceste prevederi s-ar fi bătut cap în cap cu ALFRED-ul fostului ministru, Șerban Valeca, propus în PHG-ul prezent pentru a fi inclus în lista IOSIN-urilor. De s-ar fi bătut cap în cap? Pentru că ALFRED nu există și nu a demonstrat încă nimic.
  • Declarație: „S-a speculat faptul că MCI nu a fost capabil să cheltuie suma alocată, dând 200 mil înapoi la rectificarea din toamnă”. Dle ministru, nu s-a „speculat”, ci s-a afirmat pe bună dreptate că MCI nu a fost și nu este capabil să gestioneze puținul primit de la buget. Nu ne vindeți gogoși cum că cele 200 milioane erau destinate ELI-NP și datorită litigiului în instanță cu consorțiul EuroGammaS nu s-a putut cheltui suma. Fasciculul de raze gama trebuia instalat încă din 2017 și știați încă de atunci care sunt problemele invocate de partenerii străini. De ce au fost acele 200 milioane prevăzute a fi cheltuite pe ceva ce era șubred? Au fost două rectificări bugetare, nu doar cea din toamnă, la care faceți referire. De ce nu s-a operat în cadrul primei rectificări bugetare alocarea sumei respective spre alte destinații? Apropo, de prima rectificare negativă de ce nu pomeniți nimic?

Capitolul 5

CERCETARE EUROPEANĂ 

  • Declarație: „Vom muta centrul de greutate al MCI dinspre cercetare fundamentală spre cea aplicativă. Aceasta nu este doar o cerință la nivel național, ci una a UE”. Hai serios! De unde le scoateți, dle ministru?! Hai să vă spunem un secret: Noi citim aici că viitorul program cadrul al UE (Horizon Europe) va merge pe aceeași 3 mari piloni (Excelent Science, Industrial Leadership și Societal Challanges) ca și cel prezent (Orizont 2020). Mai mult, în cadrul pilonului 1 (Excellent Science) „Support to basic research will remain a cornerstone of the Programme”. Să vă traducem: cercetarea fundamentală va rămâne de bază în noul Program.  
  • Apropos de viitorul program cadrul al UE pentru cercetare, acesta este pentru șapte ani, nu șase, cum din greșiți în cadrul conferinței de presă. Ați mai făcut aceeași greșeală și aici, în decembrie anul trecut. Dar nu ne miră, din moment ce nu cunoașteți nici structura acestuia și afirmați că se bazează pe cercetare aplicativă. 
  • În privința Președinției României la UE, dl ministru declară că noul program cadru „este cel mai important dosar pe care-l coordonăm”. Citim aici (https://sciencebusiness.net/framework-programmes/news/can-romania-deliver-horizon-europe) că s-ar fi dorit finalizarea negocierilor înaintea summitului UE de la Sibiu, din mai, a.c., dar Comisia Europeană a împins termenul până în octombrie. Noi înțelegem printre rânduri că nu prea are lumea așteptări de la România și așteaptă bine merci să-și încheie cele 6 luni la cârma Consiliuli UE. 

Capitolul 6

ALTELE

  • La finalul conferinței de presă dl ministru a ales să prezinte jurnaliștilor rezultatele remarcabile ale Institutului Național de Cercetare Turbomotoare (COMOTI). Îl laudă pentru că face microproducție (ne alăturăm și noi în a lăuda acest fapt) dar declară că „e o ciudățenie pentru mine de ce produsele sunt exportate în țări din comunitatea europeană, dar nu sunt cumpărate în România. E un semn de întrebare de ce cei care gestionează extracția de gaze naturale din România nu vor să cumpere echipamente românești?”. Ca dovadă de cât de bine cunoaște situația respectivului INCD (un dosar cu realizările acestuia fiindu-i chiar în față) îi spunem noi că acesta nu exportă doar în comunitatea europeană ci și în SUA (vezi raportul anual din 2017), iar în raportul pe 2016 se arată că INCD-ul este în competiție cu OMV-PETROM, ROMGAZ și TRANSGAZ, pe piața românească. Poate asta îi răspunde și dlui ministru de ce nu cumpără aceștia produse de la COMOTI. 

Lansăm o provocare-invitație dlui ministru: o discuție publică între d-lui (alături de consilierii d-lui și secretarii de stat din minister) și Doi Mici și un Anc. Ca punct de pornire putem lua conferința de presă pe care o analizăm mai sus, urmând ca fiecare parte să-și probeze afirmațiile cu cifre, texte de legi, studii științifice etc. 

Dezinformare, delir, laser (ELI-NP) în ochi, călătorii în timp – toate în raportul pe 2018 al Ministerului Cercetării

Ministerul cercetării a publicat acum câteva zile raportul de activitate pe 2018. Era și vremea, că au răsărit ghioceii de ceva vreme. Nimic nou în raport – povești cu pești și Ilene Cosânzene. Raportul prezent diferă de cel din anul precedent, catalogat de Asociația Ad Astra ca „între laudă de sine și fake-news”, prin volumul de informație regurgitată fără noimă pe mai bine de 40 de slide-uri. 

Astfel, acesta include:

  • Dezinformări privind așa-zisa creștere a bugetului cercetării în 2019;
  • Acte normative aprobate în 2017 la capitolul „realizări 2018;
  • Episoade de delir de genul: creșterea motivării personalului CDI;
  • Planuri de viitor, statuate în normative aprobate încă din 2009, dar neaplicate niciodată de atunci încoace;
  • Planuri pentru o nouă Strategie Națională de Cercetare, în condițiile în care cea prezentă prevede pentru 2019 alocarea 0,8% din PIB pentru cercetare, iar prin legea bugetului de stat se alocă 0,17% MCI;
  • Detalii despre o competiție în care s-au alocat 500 milioane lei, cu termen de depunere a proiectelor în două săptămâni;
  • Povești cu cercetătorii conștiincioși ai INCD-urilor cărora li s-a cerut să scrie proiecte în valoare de 1,6 mld lei tot în două săptămâni;
  • Neconcordanțe între cifrele incluse în acesta și cele prezentate pe alte pagini web ale Ministerului;
  • Visuri cu bugete multianuale pentru proiectele de cercetare, în condițiile în care bugetele se ajustează an de an, sau la început de proiect, se modifică termenele de implementare etc.;
  • Un pic de Laser (de la Măgurele) și nelipsitul ALFRED, proaspăt mufat la bugetul MCI;
  • Și ceva praf în ochi cu câteva proiecte fanion, asupra cărora nu ne-am aplecat – îi credem pe cuvânt.

Raportul prezentat de MCI, în care am adăugat comentariile noastre, e accesibil la link-ul de mai jos. Recomandăm pop-corn și bere pentru lectură 😉

http://mic-mic-anc.ro/wp-content/uploads/2019/03/raport-activitate-mci-2018_vMMA.pdf

Pentru o bună informare asupra cercetării în 2018 vă recomandăm însă raportul întocmit de Doi Mici și un Anc încă din decembrie, 2018, disponibil aici, alături de o proiecție asupra cercetării românești în 2019, disponibilă aici

Boala raportărilor de producții record la hectar

Acum un an, Ministerul Cercetării și Inovării (MCI) publica pe site-ul oficial un comunicat cu titlul „Progres în inovare recunoscut la nivel mondial. România a urcat pe Locul 42”. Se făcea referire la Global Innovation Index 2017 (GII) care arăta, într-adevăr, un salt de patru locuri față de 2016. Lucru lăudabil am zice, atâta doar că locul respectiv ne punea (din nou) la coada Uniniunii Europene, surclasând doar Grecia la acea vreme. Se spunea, de asemenea, cu emfază, că România a obținut un scor de „39,2 pe o scară de la 0 la 100” la capitolul „hotspoturile invenției”. Atâta doar că „Rep. Moldova a obținut 48,7 puncte, iar Kazahstan 58,1. Cu alte cuvinte, suntem în declin.” – extras din comunicatul Ad Astra ce cataloghează Raportul de final de an al MCI ca „între laudă de sine și fake news”. 

Anul acesta Ministerul Cercetării publică un comunicat în care apelează la un alt clasament care vizează inovarea, cel realizat de Bloomberg, nu cel larg acceptat la nivel mondial – Global Innovation Index, realizat de experți ai Universității Cornell (SUA), INSEAD (The Business School of the World) și WIPO (World Intelectual Property Organization). Lista experților în domeniu care au participat la elaborarea documentului poate fi consultată în Anexa 5 a celui mai recent raport (2018).

Clasamentul Bloomberg include 60 de țări, în timp ce GII include 126, fiind deci mai comprehensiv și un etalon mai bun la nivel mondial. Chiar dacă în GII suntem în treimea superioară, tot la coada Uniunii Europene suntem, fiind surclasați chiar și de țări precum Republica Moldova, Vietnam și Ucraina. 

De ce face Ministerul jongleria aceasta în privința clasamentelor? Pentru că în raportul GII din 2018 am căzut pe locul 49 (de pe 42), adică stăm chiar mai rău decât eram în 2016, an la care se raportau cei de la MCI anul trecut ca să arate cât suntem de tari. 

Haideți totuși să ne uităm la rubricile relevante pentru cercetare și dezvoltare ale clasamentului realizat de Bloomberg. Doar două dintre cele șapte categorii sunt cu adevărat importante pentru a clasifica cercetarea și dezvoltarea dintr-o țară. Una este „R&D Intensity”, categorie în care ne aflăm pe locul 55 din 60 de țări, iar cealaltă este „Researcher Concentration”, categorie în care ocupăm fruntașul (Not!) loc 47/60. S-ar mai putea argumenta că încă o categorie este relevantă, anume „Patent Activity”, în care ocupăm locul 24, însă suntem rezervați în această privință. În notele de subsol este explicat că acea categorie include și patentele naționale (adică cele de la OSIM) motiv pentru care suntem rezervați în utilizarea ei cu scopul de a măsura inovarea în România. Știți foarte bine de avântul cu care românii participă la Salonul de Inventică de la Geneva … La fel de bună participare avem și când vine vorba de a completa formulare pentru brevete naționale, care colectează ulterior praful de cele mai multe ori. Vă provocăm să găsiți un brevet OSIM care să fi adus inventatorului 100.000 EUR câștig, adică să fi fost destul de valoros în industrie pentru a fi cumpărat de companii.

Deci, două categorii mari și late în care suntem pe locurile 55/60, respectiv 47/60. În ambele categorii suntem depășiți de țări precum Bulgaria, Serbia sau Croația, ca să ne referim doar la „țările vecine și prietene” din Europa Centrală si de Est. 

Din punctul nostru de vedere, chiar și acest clasament realizat de Bloomberg arată că cercetarea, dezvoltarea și inovarea din România se situeaza undeva în colbul tobei de eșapament (cel puțin a UE). 

Când veți lăsa bătutul cu pumnul în piept, laudele și naționalismele nefondate? De câte semnale de alarmă mai aveți nevoie pentru a înțelege că nu suntem deloc fruntași în acest domeniu, ci ne afundăm în prăpastie pe an ce trece? Cănd vă va fi clar că pe zi ce trece avem de recuperat tot mai mult, indiferent de clasamentul folosit? 

PS: Puțină consecvență, vă rugăm, dragi meciști. Dacă pornim să ne dăm mari cu GII, atunci cu acesta să rămânem; nu tot schimbăm măsura, doar ca să crească producția la hectar.

Bugetul cercetării în cădere liberă vs. promisiunile programului de guvernare

Programul de guvernare actual, la fel ca toate cele de după guvernarea tehnocrată, prevede „Creșterea bugetului alocat cercetării cu aproximativ 30% anual”.

Vă explicăm mai jos cum este de fapt vorba de o „creștere negativă” (că tot e asta formula preferată): -20%, -25% și -23% (după principiul matematic „Liviu Pop”) pentru cei 3 ani de guvernare (2017-2019).

Când actuala putere politică a preluat conducerea Guvernului tehnocrații alocaseră prin Legea Bugetului 2,17 miliarde lei cercetării și cheltuiseră efectiv la final de an 1,77 miliarde lei. Dacă vorbim de alocări bugetare, așa cum se vorbește în programul de guvernare, 30% creștere ar fi însemnat pentru 2017 un buget de 2,82 miliarde lei. În realitate în 2017 au fost alocați prin legea bugetului 1,72 miliarde, adică -20% față de alocarea din 2016. Cifra de 2,21 miliarde lei din grafic include și creditele de angajament de care a dispus Ministerul Cercetării prin legea bugetului (adică 487 milioane lei). Creditele de angajament reprezintă bani pe care Guvernul nu-i are dar le promite instituțiilor cu care are contract să-i dea înapoi din bugetul anului următor (2018). Cu toate acestea, execuția bugetară pe 2017 (i.e., cheltuieli la final de an), a fost mai mică decât banii alocați prin legea bugetului. Altfel spus, s-au utilizat credite de angajament, în timp ce banii lichizi nu au fost cheltuiți, întorcându-se la Ministerul Finanțelor. Folosirea acestor credite de angajament înseamnă că, spre exemplu, Institutele Naționale de Cercetare-Dezvoltare s-au dus la bănci și au făcut împrumuturi, cu promisiunea că Guvernul le va da banii în 2018. Evident că dobânzile percepute de bănci nu au mai putut fi deduse din sumele primite în 2018 de la Guvern, constituind găuri în bugetul Institutelor.

Prin legea bugetului de stat pe 2018 s-au alocat cercetării 1,64 miliarde lei, adică -25% față de alocările din timpul tehnocraților și chiar mai puțin decât se alocase în 2017 (nu uitați, programul de guvernare prevede o creștere anuală cu 30% a alocărilor spre cercetare. Din cei 1,64 miliarde lei alocați, doar 1,4 miliarde lei au fost și cheltuiți anul trecut, aici fiind inclusă și plata creditelor de angajament din anul precedent (aproximativ 165 milioane lei). Deci bugetul efectiv cheltuit pentru activități de cercetare în 2018 a fost de 1,235 miliarde lei.

În proiectul de lege a bugetului de stat pe anul curent se prevede un buget pentru cercetare de 1,79 miliarde lei, adică -23% față de alocările din timpul tehnocraților. 

De remarcat și faptul că execuțiile bugetare din 2017 și 2018 au fost identice, cu toate că pentru anul 2018 s-au cheltuit în realitate mai puțini bani (vedeți paragraful de mai sus), în timp ce PIB-ul a urcat constant – deci scăderea alocărilor bugetare pentru cercetare este și mai drastică în realitate. 

Am stat totuși și ne-am gândit, poate găsim o logică pentru creșterile acestea negative. Și am găsit una, conformă cu principiul „Liviu Pop” din matematică: scade, dar de fapt crește.  Alocările bugetare pe 2019 sunt de fapt cu 27% mai mari decât execuția aia amărâtă de 1,4 miliarde lei de anul trecut 😉

În concluzie, cercetarea primește din ce în ce mai puțin de la bugetul de stat, prin alocările din lege, pierdere potențată de creșterea PIB-ului. Dacă mai încercă să vă vândă cineva gogoși cum că este respectat programul de guvernare, arătați-le graficul de mai sus și procentele roșii din el.

PS: Atunci când ieși dintr-o groapă adâncă, fiecare pas mic în sus pare ceva excepțional, însă uitându-te la imaginea de ansamblu uneori realitatea e că te deplasezi ca melcul: un an un pas în sus, după ce anul trecut ai alunecat doi pași în jos.