Având în vedere demisiile celor doi miniști, pe care remanierea guvernamentală nu i-a mai prins în fotolii, coaliția aflată la putere caută prin dulapul cu naftalină nume noipentru portofoliile de la Educație și Cercetare. Se potrivește de minune aici o strofă din Glossa lui M. Eminescu:
„Vreme trece, vreme vine, Toate-s vechi şi nouă toate;
Ce e rău şi ce e bine
Tu te-ntreabă şi socoate; Nu spera şi nu ai teamă,
Ce e val ca valul trece […]”
În pole-positions sunt Dr. Șerban Valeca la Cercetare și Dr. Daniel Breaz la Educație.
Dr. Valeca a mai fost la cârma MCI în prima jumătate de an 2017. Fiindu-i vehiculat numele pentru un viitor mandat considerăm de cuviință să analizăm realizările din timpul mandatului precedent care-l recomandă pentru unul nou.
La un Ctrl-F rapid printr-un fișier imaginar cu „realizări” nouă ne dă „not found”. Ba mai mult, dă și o eroare imediat mai jos: „File may be corrupt”.
Am trecut deci la prelucrarea manuală a „realizărilor” din timpul mandatului dlui Dr. Șerban Valeca (ianuarie – iunie 2017):
Dl Valeca nu doar că nu a aplicat Programul de Guvernare, ce prevedea creșterea cu 30% a bugetului Cercetării, dar a „reușit” să obțină un buget mai mic decât cel din anul precedent. Oricum, în ultimii ani, guvernanții ne-au obișnuit cu sintagma creștere negativă. Nici cu bugetul micșorat nu a prea știut ce să facă, în momentul plecării din minister (jumătatea anului 2017) având executat doar 41% din acesta.
Programul de Guvernare a fost în opinia d-lui cel care l-a obligat să intre cu cizmele în cele patru Consilii Consultative din subordinea MCI: al Cercetării Științifice (CNCS), cel Consultativ pentru Cercetare-Dezvoltare-Inovare (CCCDI), de Etică (CNE) și cel pentru Transfer Tehnologic (CNTT). Componența acestora a fost complet schimbată la nici 4 luni de la numirea membrilor pentru un mandat de 4 ani. Vă veți întreba de ce, având în vedere că acestea sunt oricum consultative pentru ministru? Răspunsul: pentru ca prin pachetele de informații ale viitoarelor competiții, pe care aceste Consilii le întocmesc, să fie redusă drastic calitatea aplicanților, acestora fiindu-le permis să raporteze ca și „realizări” și premiile și medaliile de la Geneva (aspect despre care am mai povestit). În paralel cu MCI, și ministerul Educației a trecut la treabă, prin epurări în rândul membrilor CNATDCU (consiliul responsabil cu sanționarea plagiatelor), proces definitivat luna trecută, când au fost schimbați membrii vocali cu alții obedienți.
poate cea mai nocivă „realizare” a mandatului Valeca-2017 a fost renunțarea la evaluatorii internaționali și folosirea exclusivă a celor români, implicit schimbarea limbii de depunere a proiectelor din engleză în română. Această măsură ne-a aruncat înapoi cu cel puțin o decadă în privința bunelor practici folosite în plan internațional în domeniul cercetării științifice. Despre asta nu mai povestim pentru că am făcut-o deja de destule ori, inclusiv în Nature. Pe scurt însă: suntem singurii din sistemele „vestice” de cercetare care nu permit accesul unor câștigători ai premiilor Nobel la evaluarea proiectelor de cercetare naționale, permițând însă unor aplicanți în competițiile naționale să fie și evaluator, sau soților să-și evalueze soțiile.
nu a lansat nicio o competiție națională de proiecte. Prima și singura competiție națională de proiecte din cadrul Programului Național de Cercetare a fost lansată în toamnă, și a fost lovită de multiple scandaluri privind întregul proces, de la cele 3 zile de dezbateri publice asupra pachetului de informații, la modificări ale bugetelor proiectelor declarate câștigătoare, precum și ale timpului de implementare al acestora.
nu a finalizat niciuna din competițiile naționale de proiecte lansate în 2016, acestea fiind contractate abia anul acesta, cu întârziere de mai bine de un an față de termenul stabilit. A fost nevoie de 3 miniștri ai actualei puteri la cârma MCI (deci nu putem da vina doar pe dl Valeca) pentru a finaliza toate cele patru competiții naționale de proiecte lansate de tehnocrați în 2016. Acestea au fost: Proiecte postdoctorale, Proiecte destinate formări de tinere Echipe, Proiecte Complexe de Cercetare de Frontieră și Proiecte de Cercetare Exploratorie.
mâna dreaptă a dlui Valeca a fost dl Dr. Lucian Georgescu, secretar de stat pe atunci, devenit ulterior ministru și reciclat ulterior în aceeași poziție de secretar de stat, pe care o ocupă în prezent. Dl Dr Georgescu este cel care la plecarea din minister a publicat un raport de activitate catalogat ca „între laudă de sine și „fake news” de către Ad Astra. Cu alte cuvinte dl Valeca a avut sfătuitori de nădejde, pe care probabil îi va avea și în noul mandat. Că deh, dacă aparatul merge, de ce să-l schimbi/repari?
programul ce asigura accesul cercetătorilor români la literatura de specialitate internațională (ANELIS+) a fost disfuncțional pe întreaga perioadă a mandatului. Cu alte cuvinte, acele reviste care permit accesul la conținut doar în baza unui abonament (adică majoritatea celor de top) erau inaccesibile românilor.
Ca o paranteză și fără vreo legătură cu Dl. Valeca, dintre aceste proiecte, niciunul nu este însă funcțional. Deocamdată, sperăm noi! Toate se poticnesc, cam ca și construcția autostrăzilor in România. Despre unul dintre acestea, proiectul DANUBIUS purtat de către ROSA prin spațiu pentru a fi aterizat ulterior înapoi în brațele celor de la MCI, v-am vorbit deja. Poate că ar fi cazul să dedicăm câteva articole în viitorul cât mai apropiat și celorlalte. Stay tuned!
L-am întreba și noi pe dl Valeca, în lumina celor de mai sus, parafrazând un celebru comitet de selecție: „Cine vă recomandă? Unde v-ați calificat? Cu cine și la ce performanțe ați ajuns până acum?Cu ce incepeți în noul Mandat la MCI?”. Nu ar fi mai util să vă concentrați energiile (nucleare) pe ALFRED și poate, săne demonstrațiutilitatea și motivul includerii acestuia în SNCDI 3?
Până se hotărăsc mai marii din politică care va fi al 4-lea ministru al cercetării în mai puțin de 2 ani ne-am gândit să vă povestim un pic despre cele 2,6 miliarde de lei contractate deja prin Programul Operațional „Competitivitate” (POC) – Axa prioritară 1 (adică Cercetare), precum și miliardele ce vor urma.
Asupra ministrului interimar al cercetării, dl Viorel Ștefan, nu vom zăbovi prea mult, dar ne-am uitat un pic pe CV-ul d-lui, pentru a vedea ce-l califică pentru această funcție. Intuim că e vorba de doctoratul din 2002 de la Universitatea “Dunărea de Jos” din Galaţi, alma mater a ministrului #2 al actualei guvernări, dl Lucian Georgescu. De remarcat că în timp ce trudea la terminarea tezei domnul student doctorand Ștefan era și președinte al NAVROM SA Galați și președinte al Comisiei de Buget Finanțe de la Senat…
Revenind la oile noastre, Strategia Națională de Cercetare (SNCDI 3) este pusă în practică în principal prin Planul Național de Cercetare (PNCDI 3) șiPOC-ul de mai sus.
No’ să ședem și să cugetăm, ca trei ardeleni neaoși ce suntem, ce am făcut în anul trecut de la primul articol ieșit de sub tipar pe blogul Doi Mici și un Anc.
Pe scurt ar fi:
36 de articole, majoritatea semnate de către cei doi „mici” și „ancul”, dar și două articole invitate; mulțumim lui Tudor și Alex pentru contribuțiile lor.
Am reușit să-i enervăm atât de tare cu critica noastră constructivă pe cei la Minister încât, în primă fază, ne-au cenzurat comentariile cu identitatea paginii noastre de Facebook, iar ulterior au trecut la cenzura directă a „micilor”. Pe „anc” se pare că-l mai tolerează. De remarcat totuși să sunt admise comentarii precum „asta iseamna ca si MCI cu tractoristul de la carma face parte din tot din acest “stat paralel”!”.
PSD-ul a schimbat doi miniștri, pregătindu-se să-l scoată pe al treilea din pălărie. Bârfa în sat este că Șerban Valeca ar putea reveni la cârma MCI, cu tot cu reactorul lui de la Mioveni. De abia așteptăm să-l sfătuim și pe d-lui, mai ales că scurtul mandat de la începutul lui 2017 nu l-am prins.
Ne-am făcut și cont de Twitter, pentru chestii mărunte, că dacă ar fi să scriem articol pentru fiecare călcătură strâmbă a MCI …
Am supărat dar am și bucurat oameni. Dovadă stau comentariile negative/tendențioase după apariția unor articole, iar în partea opusă emailurile cu felicitări și respectiv cele două donații prin PayPal pe care le-am primit. Mulțumim Nicoletei și lui Alexandru.
Cele 36 de articole sunt în josul paginii, la un click distanță. Din titlurile și wordle-ul creat folosind conținutul acestora se remarcă principalele noastre preocupări pe blog.
Am criticat mult (avem și ce, din păcate), dar am încercat să venim și cu soluții constructive în fiecare din articolele publicate. Am dedicat chiar articole întregi reformei în cercetare, atât la nivel macro, cât și aspecte concrete referitoare la bugetul cercetării și cum e acesta gestionat (defectuos), propuneri ce vizează resursa umană, transparentizarea actului de guvernare, am expus jocuri de culise, culminând cu minciuni și dezinformări propagate în spațiul mass-media de către guvernanți etc.
Ce ne mână să facem toate acestea? Dorința de a vedea sistemul românesc de cercetare pe linia de plutire, în primă fază, și reformarea ulterioară a acestuia. Dar până să se urce cineva pe buldozer și să înceapă reforma din temelii a sistemului de cercetare noi vom continua cu metoda picăturii chinezești.
Credem că vom avea motive să picurăm mulți ani de aici încolo, cu toate că ne-am dori să nu mai avem nimic negativ de scris și articolele noastre să descrie doar reușite remarcabile ale sistemului de cercetare din România. Sperăm ca în timp să se formeze o masă critică de cercetători care să se implice activ pentru a determina o evoluție cât mai rapidă a lucrurilor.
Veți spune probabil că toate sunt în zadar. Vă contrazicem! Exemplele de mai jos arată că sub presiune externă, sistemul poate fi nevoit să se schimbe puțin câte puțin:
Am arătat că „băieții deștepți” din cercetare și-au tras o listă cu infrastructuri de cercetare ce urmau să primească vreo 200 de milioane de euro (fonduri nerambursabile). În același timp, Asociația Ad Astra a trimis o scrisoare Comisiei Europene prin care îi informa în această privință. Acum Comisia Europeană verifică modul în care a fost întocmită lista.
Am scris despre modul în care au fost gestionate competițiile de proiecte în 2017 și 2018. Asociația Ad Astra a intentat MCI procese în acest sens și există posibilitatea anulării competiției PCCDI, spre exemplu.
Scrisoarea pe care am publicat-o în Nature pune presiune pe guvernanți, care atunci când își vor scoate nasul afară din România vor fi întrebați cum stă treaba cu evaluatorii aceia naționali, care-și evaluează proiectele între ei sau chiar între soț și soție. Nu vor avea de ales decât între a transpira și a da un răspuns, sau a se ascunde sub fusta Vioricăi Dăncilă.
Suntem 15.000 de cercetători în România, și tot atâția în afara țării. Imaginați-vă cum ar lua deciziile viitorul ministru al cercetării (sau cel demisionar de acum, pentru că nu e exclus ca demisia „irevocabilă” să fie uitată într-un tocător de hârtie) dacă ar știi că predecesorul a fost urmărit penal pentru abuz în serviciu în mai multe dosare (nu multe, doar câteva). Un exemplu aici, în care un cercetător nemulțumit i-a făcut plângere penală ministrului. Bravo lui! Până suntem stat de drept, să ne folosim de cadrul legal și să ne cerem drepturile, iar atunci când simțim că suntem nedreptățiți să acționăm.
Ce vă spunem mai sus nu reprezintă un îndemn la revoltă sau la blocarea activității unor instituții ale statului. Este un îndemn să ieșiți în față și prin efortul nostru comun să responsabilizăm factorul politic prin demascarea incompetenței, minciunii/dezinformării și jocurilor de culise.
Săptămâna aceasta Președintele României a luat o poziție publică fermă împotriva proiectului de Ordonanță de Urgență care ar abroga legea cercetării avertizând „că cercetarea din România riscă să regreseze la nivelul anilor ’90”. Salutăm poziția Președintelui, cu toate că am așteptat astfel de poziții și anterior!
Meciul a început luni, 6 august, cu comunicatul de presă al Președinției. La două zile distanță MCI reacționează, ca „să facem lumină în instituția prezidențială, sau cum ar spune latinul ”Fiat lux!”.”, cum citim în primul paragraf al comunicatului MCI.
Sursa foto: http://villagechurchvinings.org
Cu cele 122 milioane pierdute la rectificare credem că cei din MCI ar trebui să fie cei mai atenți cu lumina, și chiar să stingă câteva becuri, pentru a face economie, nu? Sau veți recurge la metoda clasică: tăiem bugetele proiectelor în derulare, câștigate prin competiții naționale, ca să plătim factura la curent pe Str. Mendeleev, nr. 21-25? Iar ca să fim în ton cu cei de la MCI (meciști, de aici încolo) care iau „act cu surprindere de ”avertismentul” public, lansat de către președintele României”, constatăm și noi cu surprindere cât de repede reacționează MCI la comunicatele Președinției. Dacă s-ar mișca la fel de repede și cu lansarea competițiilor naționale de proiecte, evaluarea și contractarea lor și cheltuirea banilor care le sunt alocați prin legea bugetului …
Ne spun meciștii în comunicatul lor că OG 57/2002, cunoscută și ca legea cercetării, că aceasta a suferit numeroase modificări (25 zic ei, numerotate de la #M1 la #M25) în cei 16 ani de la adoptare. Toate aceste modificări nu v-au dat oare de gândit în sensul că trebuie o dezbatere mult mai largă pentru o nouă lege a cercetării, pentru a nu repeta greșelile? După ce logică funcționați? Dați un OUG acum (nici măcar OG), ca să facă lumină în cei 16 ani de modificări legislative?
În continuare suntem informați că intrarea în UE a României a cauzat „nu mai puțin de 15 modificări și completări (n.r., ale legii cercetării) care au încercat să alinieze legislația cu nevoile societăți și cu statutul de stat membru al UE.”. Mințiți sau sunteți prost informați, ambele opțiuni ridicând mari semne de întrebare asupra capacității MCI de a gestiona activitatea de cercetare din România. Doar OG 41/2015 are legătură cu intrarea României în UE (și din aceasta doar unul din cele 22 de articole). Ne-am uitat la cele 15 listate de dvs., respectiv cele de după momentul aderării (#M11 – #M20). Chiar și aceea a fost emisă la 7 ani după intrarea României în UE.
Consternarea apare pe chipul meciștilor când spun „Considerăm că este inadmisibil ca un act care reglementează un astfel de domeniu să nu fie aprobat decât după foarte mult timp.” Cu referire la OG nr. 6 /2011 care a fost aprobată cu modificări și completări abia după șapte (7) ani prin Legea nr. 222/2018”. Bine, dar efecte a produs, sau nu? Întrebăm pentru un prieten. Dar așa e! Este inadmisibil ce s-a întâmplat! Oare cine e de vină? Președinția, Doi Mici și un Anc, sau „reprezentanții cercetătorilor și ai mediului universitar care au reclamat Administrației Prezidențiale pericolul alterării calității actului de cercetare din România”? Nu domnilor! Voi sunteți cei responsabili de haosul din cercetare! Dacă nu puteți face asta, clipiți din ochi, faceți-ne un semn, să vă ajutăm. Lăsați frâiele cercetării în mâinile celor care știu cu ce se mănâncă cercetarea, în mâinile experților.
Se lamentează meciștii că președintele României a trimis la reexaminare legea de aprobare a OG nr. 41/2015 „pentru motive generale, neindicând în niciun mod temeinicia trimiterii spre reexaminare.”. Dar oare la Nota de fundamentare execrabilă pe care ați pus-o în dezbatere publică pentru noul proiect de OUG v-ați uitat? Reamintiți-ne, vă rugăm, care sunt motivele urgenței?
Cum meciștii se întreabă de „preocuparea reală a Administrației Prezidențiale cu privire la domeniul cercetării”, ne face să afirmăm, la rându-ne, că aprobarea unor OUG-uri ca cel aflat în dezbatere publică acum ne arată și nouă „preocuparea reală” a MCI, anume aceea de a aloca banul public după bunul plac, prin mecanisme netransparente, înlăturând prevederi dureroase pentru ei și tagma lor precum „Promovarea cercetătorilor se face ţinându-se seama, în principal, de performanţa ştiinţifică, confirmată la nivel naţional şi internaţional”. Da, această ultimă propoziție este scoasă din proiectul de OUG pus în dezbatere publică. O regretabilă greșeală, nu-i așa? O fi dat ceva subaltern delete, la fel cum a dat copy/paste de pe Wikipedia când am descoperit că România are un perpetuum mobile sub forma Pilei Karpen…
Fiat lux zicem și noi, dragii noștri guvernanți! Pentru că se pare că bâjbâiți prin textele legislative. Dacă tot vă legați de „art. 33* la alin (1) din OG nr. 57/2002 se prevede că: ”Unitățile (…) pot fi evaluate (…)”, iar la alin (8) al aceluiași articol se prevede că: ”Unitățile (…) sunt evaluate”. ” hai să vă spunem cum stă de fapt treaba:
Art. 33* la alin (1) din OG nr. 57/2002 prevede într-adevăr că unitățile (…) pot fi evaluate, dar se referă la unităţile şi instituţiile din sistemul naţional de cercetare-dezvoltare, per ansamblu. Aruncați vă rugăm o privire la articolele 6, 7 și 8, ca să vedeți care sunt acestea, dacă nu le știți.
Alin (8) al aceluiași articol face referire la instituţiile din categoriile prevăzute la art. 7 lit. a) şi c)-e). V-ați uitat oare să vedeți care sunt acestea? Vă spunem noi: a) institute naţionale de cercetare-dezvoltare; c) alte institute, centre sau staţiuni de cercetare-dezvoltare organizate ca instituţii publice ori de drept public, inclusiv institutele de cercetare-dezvoltare cu personalitate juridică ale instituţiilor de învăţământ superior de stat acreditate; e)centre internaţionale de cercetare-dezvoltare, cu sau fără personalitate juridică, înfiinţate în baza unor acorduri internaţionale.
Este de la sine înțeles că acestea, prin importanța pe care o au, sunt evaluate, nu pot fi evaluate. Apropos, când le-ați evaluat ultima dată? În 2011-2012 cumva? Și ați folosit cumva rapoartele de evaluare în 2016? Vă ascultăm …
Continuând cu bâjbâiala juridică MCI ne informează că sunt două HG-uri ce nu i-ar lăsa, chipurile, să evalueze institute aflate în coordonarea aceluiași organism. Din nou, hai să vă ajutăm: HG nr. 1062/2011 face referire la prevederi ale OG nr.57/2002 care între timp au fost abrogate și/sau schimbate și privesc punctual normele metodologice pentru evaluarea şi clasificarea în vederea certificării a unităţilor şi instituţiilor din sistemul naţional de cercetare-dezvoltare. Este deci firesc ca aceste norme să fie ancorate la forma actuală a OG nr.57/2002 la momentul în care sunt emise, cum e cazul HG nr. 97/2016.
La art. 43 din proiectul de OUG aflăm că tot ce mișcă în țara asta în materie de alocare a banului public în cercetare se va face în sistem competițional. Ce înțelegeți prin sistem competițional? Că se întrunește o comisie internă a MCI și triază 100 de proiecte înscrise în „competiție” și ulterior decide care sunt câștigătorii în baza unor criterii croite pentru cine trebuie? Una e să statuezi în lege sistem competițional și alta e să și aplici asta conform bunelor practici acceptate la nivel internațional. Să nu uităm, apropos de bunele practici, că ne-ați dus într-un con de umbră groasă prin încăpățânarea de a nu folosi evaluatori internaționali, imparțiali și de top, în competițiile naționale de proiecte.
Se mai zice în comunicatul MCI că sindicatele și patronatele, cu mic (fără anc) cu mare, au îmbrățișat propunerile din proiectul de OUG. Care sindicate, doamnelor și domnilor? Și care patronate? Cei care sunt apărătorii mediocrității în cercetare? Vă invităm să citiți articolul nostru de blog, legat de celebrul patronat din cercetare, populat în majoritate cu nulități științifice: „PRCP, PCR, PCRP, Pile-Cunoștințe-Relații, Polymerase Chain Reaction și alte cele”.
Iar de sindicate ce să mai zicem… vă ling din palmă, atâta timp cât le țineți robinetul deschis prin Programul Nucleu; și intenționați să faceți asta din plin prin noul OUG, fără o evaluare a performanței fiecărui INCD în parte și alocare ulterioară a banilor în concordanță cu aceasta.
Având de partea lor pe sindicaliștii și patronii de mai sus, meciștii se întreabă „în firescul acestei conversații virtuale: ”Cine sunt reprezentanții cercetătorilor și ai mediului universitar care au reclamat Administrației Prezidențiale pericolul alterării calității actului de cercetare din România?”. Nu ne arogăm nicidecum rolul de „reprezentanți”, dar sigur ne includem printre cei care fac tot ce pot să reclame colapsul cercetării românești nu doar președintelui României ci tuturor celor care ne ascultă și rezonează cu noi.
Și în sfârșit ajungem la una din principalele probleme: aflăm că dacă nu se aprobă OUG-ul „Acest lucru conduce, în mod cert, la bulversarea întregului sistem de cercetare cu grave consecințe atât asupra institutelor de cercetare, cât și asupra personalului de cercetare care funcționează la nivel național. Categoric, nu putem să nu ne întrebăm cine și-ar dori această finalitate, dar mai ales, de ce s-ar dori această finalitate?!”
Categoric, nu putem nici noi să nu ne întrebăm cine naiba a tot prorogat la nesfârșit termenele Programului Nucleu, fără a face o evaluare a Institutelor Naționale de Cercetare-Dezvoltare ale României? Să fie oare guvernanții? Acei guvernanți care la începutul acestui an au lăsat cercetătorii din INCD-uri fără salarii timp de 3 luni? Nu ne-o vindeți pe aia că fostul ministru e de vină. Implementați același program de guvernare, sunteți colegi de partid, ba mai mult, fostul ministru este acum secretar de stat în MCI. De ce nu ați făcut evaluarea INCD-urilor? De ce preferați să alocați „din pix” banii? Apropos, etapa a 4-a a Programului Nucleu din ce o mai achitați? Că tot vorbiți mai sus de „bulversarea întregului sistem de cercetare cu grave consecințe atât asupra institutelor de cercetare”. Vi se pare că așa cum e merge strună?!
Apoi, a doua problemă spinoasă, căreia i se alocă un paragraf consistent din comunicat, este cea a punerii pe butuci a UEFISCDI. Deci asta vă doare, de fapt? Spuneți pe șleau. Nu mai vreți ca UEFISCDI să gestioneze 25% din fondurile MCI, majoritar transparent. Apropos, partea de 75% rămasă cât de transparent o gestionați? Domnilor, UEFISCDI ar trebui să gestioneze cel puțin 50% din fondurile MCI, ca unică unitate executivă a MCI, după o reorganizare a acesteia, în sensul asigurării transparenței totale a alocării banului public, precum și punerea acesteia sub o conducere aleasă prin concurs, din rândul cercetătorilor de top în plan internațional. Franța, Germania, Marea Britanie, Comisia Europeană – toate au o unitate executivă care alocă banul public prin competiții de proiecte. Vă este dor de CNMP? Sigur vă este dor, la fel și sfătuitorilor voștri de taină, sindicatele și PRCP. Pe vremea CNMP (2010 și înainte) era stabilitate și predictibilitate, în sensul că se știa când se lansează „competiția” națională de proiecte, precum și câștigătorii, în același timp. Nu luăm apărarea necondiționatăa UEFISCDI (unele explicații – sau lipsa lor – privind procesul de evaluare a proiectelor, mai ales în cadrul panelurilor, fiind neconvingătoare), dar spunem clar și răspicat că este singura unitate executivă cu potențial de a deveni un model de bune practici la nivel internațional. Nu uitați că Norvegia, țară unde corupția aproape că nu există, a ales UEFISCDI ca operator de program pentru EEA Grants – Proiecte Colaborative de Cercetare. Nu a ales nici ROSA, nici IFA, nici Organismul Intermediar din structura MCI. Ne întrebăm de ce?
Meciștii joacă tare mai departe și mint fără jenă spunând că „textul de lege în vigoare la această dată, respectiv art. 47 din OG nr.57/2002 cu modificările și completările ulterioare, este identic cu cel propus de noul act normativ.” Atât este de identic încât locul lui este luat de art. 39, din propunerea de OUG, care are 5 aliniate, în loc de cele 8 ale art. 47. Cuprinsul acestora nu este nici pe departe identic. Aliniatul 4 din OG 57 este șters. Acesta prevedea: „Autoritatea de stat pentru cercetare-dezvoltare poate atribui direct Unităţii Executive pentru Finanţarea Învăţământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării şi Inovării conducerea de programe prevăzute în Planul naţional.” Vă doare tare această UEFISCDI. Oare ce v-a făcut? Nu a dat banii cui trebuie? Sau nu destui?
Praful în ochi se așterne lin peste comunicatul MCI, întâmpinând însă o ultimă turbulență în cel din urmă paragraf, unde ni se spune că rolul consiliilor consultative este întărit și bine definit, eliminând suprapunerile existente la acest moment. Pentru a-i crede pe cuvânt dar și pe text, suntem ghidați spre art. 65-66 ale proiectului de OUG. Respectivele articole sunt în fapt aceeași Mărie, cu altă pălărie. Rolul consiliilor consultative nu se schimbă cu nimic, ele nu sunt întărite și rămâne la latitudinea ministrului pe cine numește ca membrii. În noua formulare, aceste consilii sunt „formate din cercetători (…)”. Pot fi cercetători științifici, sau nu, cititori în stele, numerologi etc.
Stimabili meciști, repetăm, dacă aveți nevoie de ajutor, clipiți.
România are 1.637 infrastructuri de cercetare, ce includ 22.673 echipamente, conform site-ului guvernamental https://erris.gov.ro/index.php (în 25 iulie, a.c.) Nu știe nimeni care este gradul de utilizare al acestora, rezultatele pe care le-au produs, care sunt cercetătorii performanți ce le operează și care dintre ei taie frunză la câini folosind un microtom, de exemplu.
Cu toate acestea, Ministerul Cercetării și Inovării (MCI) este gata să împartă peste 500 milioane lei pentru „dezvoltarea sistemului naţional de cercetare-dezvoltare”, subprogramul „Performanță instituțională”. Cine va lua banii aceștia? Cine treb… Pardon, acele instituții publice considerate „performante”, după criteriile stabilite aici. Intuim că în această categorie vor apărea Univ. din Galați, Institutul de Cercetări Nucleare Pitești, Universitatea Tehnică Cluj-Napoca etc. (pont: a se vedea de unde provin ultimii 3 miniștri de la cârma cercetării).
Să punem cele 500 milioane lei în perspectiva bugetului anual al MCI, care se situează constant sub 2 miliarde lei, cu 1.600 milioane lei pentru anul în curs, repartizați astfel, conform filei de buget:
Competiția prezentă se înscrie în „felia” galbenă. Dar dacă tot am ajuns aici, să vă spunem și că „felia” verde hrănește gurile celor aproximativ 45 de Institute Naționale de Cercetare Dezvoltare, despre care tot predicăm că nu au fost evaluate decât în 2011/2012 (pentru prima dată cu experți internaționali) și acum funcționează în baza rapoartelor expirate și pline de praf de atunci. „Felia” azurie merge spre proiectele pentru care nu de mult MCI căuta disperat evaluatori ce să muncească pro bono pentru evaluarea lor (ce trebuia făcută anul trecut, când ministerul nu a fost în stare să-și cheltuie toți banii, executând doar 81% din cât i s-a dat de la buget).
O altă perspectivă este cea a procentului din PIB (ca alocări bugetare din surse guvernamentale) pe care România îl alocă cercetării, adică cel mai mic la nivelul UE, de 3x mai mic decât media la nivelul uniunii, la concurență cu Cipru și Bulgaria; mai nou, sub „domnia” lui Viktor Orban, și vecinii maghiari se pregătesc să joace remi la aceeași masă cu noi (vezi Worrying changes in Hungary pentru detalii).
Revenind la oile noastre:
MCI pornește această competiție de proiecte naționale în luna iulie, când până și cercetătorii mai ies din laboratoare și se duc să sintetizeze vitamina D la soare, care pe unde pot. Celor rămași pe baricade (sau întorși din concediu) li se dau două săptămâni să conceapă proiecte de dezvoltare instituțională în valoare de 8 milioane lei. Deci 8 milioane lei de pus pe hârtie, coerent și cu potențial maxim de valorificare a banului public, în DOUĂ săptămâni, să ne înțelegem.
Anul trecut, la fel: 436 milioane lei total pentru competiția „Proiecte de dezvoltare instituțională – Proiecte Complexe realizate în consorţii CDI” (PCCDI), maxim 7,5 milioane per proiect, termen de depunere ceva mai mare, e drept, o lună și un pic (cea mai mare parte în august). Despre asta am mai scris însă.
În Pachetul de informații al prezentei competiții se trâmbițează la capitolul „Scop” așa: susținerea proiectelor de dezvoltare instituțională pentru instituțiile de învățământ superior de stat acreditate și institutele de cercetare dezvoltare din România certificate, în vederea creșterii capacității și performanței instituționale, pentru a obţine cea mai mare valoare pentru banii investiţi în cercetare, prin concentrarea resurselor spre organizaţiile de cercetare publice.
Așadar să creștem capacitatea și performanța instituțională! În raport la ce? Păi la ce avem în prezent în acele instituții, zice MCI-ul, care enumeră și ce-i interesează din ograda fiecăreia. Astfel, în viziunea MCI îți demonstrezi performanța instituțională prin:
Premii ale Academiei Oamenilor de Știință din România– știți voi, aia în care primesc indemnizație de academician din banii noștri Ecaterina Andronescu, Ion Iliescu, Teodor Meleșcanu, foști și actuali parlamentari iubiți. Detalii aici. Fostului președinte Emil Constantinescu se pare că nu i s-a dat loc, dar i s-a dat Institutul Levantului. Sau poate o fi și el membru… Dacă aveți nervi să navigați pe pagina AOSR, poate ne ziceți și nouă – cu mulțumiri anticipate.
Premiile AOSR sunt puse în aceeași oală cu cele ale Academiei Române și Academiilor de Ramură. Multe pițule nu dăm nici pe Premiile Academiei Române, dar totuși … Nu contează cine a dat premiul, la kilogram să tragă, că putem ierarhiza instituțiile performante, nu uitați!
Premii internaționalecâștigate în sistem competitiv. Și aici unitatea de măsură e KILOGRAMUL. Premiile de la Geneva, despre care am mai vorbit, pot fi basculate aici!
Câte kilograme de maculatură a produs instituția în ultimii 4 ani, ca medie aritmetică. Adică nu contează că rezultatele cercetării au fost publicate sub forma unor articole științifice în reviste precum Nature, Science ș.a.m.d., ce contează e NUMĂRUL. Formula AS nu o includem la reviste eligibile?
Așadar cantitate nu calitate!
Nu ne este clar dacă la nivelul MCI s-a auzit de raportare la numărul de cercetători ai unei instituții. Adică produci kilograme de ce vrei tu, și ești performant, dar nu ar trebui să le ponderezi cu mărimea sursei ce le generează? E tot una dacă ai un Nobel la 100 de cercetători sau unul la 1.000?!
De asemenea, în cele DOUĂ săptămâni rezervate depunerii propunerilor de proiecte, trebuie redactat și Planul de Dezvoltare Instituțională 2018-„20.20”. Dacă se întâmplă ca cel vechi să-ți fi expirat sau să fie aproape de expirare, ai noroc, dai copy/paste din cel nou. Dacă e valabil și pe 2019, când ar trebui să tragi linie și să vezi cum mergi mai departe, ghinion, îl faci acum, cum poți, dar să-ți iasă maxim 10 pagini A4, Times New Roman 11, spațiere la un rând.
La capitolul 3.2 din Pachetul de informații al competiției cititorul va găsi criteriile de evaluare ale propunerilor de proiecte, defalcate pe țâșpe categorii. Atâta doar că nu scrie nicăieri CÂT reprezintă acestea din nota finală. Cu alte cuvinte, categoria Premii Nobel (totale, nu la suta sau mia de cercetători) poate avea o pondere de 10% din nota finală, în timp ce Premiile de la Geneva vor avea 20%; asta va decide expertul evaluator.
Pentru „a obţine cea mai mare valoare pentru banii investiţi în cercetare” se va apela la savanți de renume mondial (laureații Premiilor Nobel vor fi menajați pentru această competiție – vezi detalii aici), care vor evalua propunerile, cântând în struna MCI (a.k.a., Înalta Poartă). Astfel, cele 500 de milioane ale contribuabilului român se vor sifona unde treb… La naiba! Tot completează auto-correct-ul ăsta! Am vrut să zicem că cele 500 de milioane vor fi distribuite corect, spre instituțiile publice performante, fie ele universități de pe malul Dunării sau din codrii Bucovinei, fie institute naționale „laser, frate!”, sau poate Institutul Levantului. Le urăm succes tuturor!
La final, să vă spunem și propunerea noastră pentru „a obţine cea mai mare valoare pentru banii investiţi în cercetare”: La cum arată cele două figuri de mai sus România nu prea își permite să prade ovăzul pe gâște. Iar 500 milioane lei reprezintă mult „ovăz”.
Să dăm deci cele 500 milioane lei instituțiilor publice din România, sub forma unei competiții naționale, obligâdu-le să dezvolte din acești bani grupuri de cercetare competitive. Cum? Cerându-le să recruteze cercetători (români sau nu) de top în plan internațional cărora să le ofere granturi de 8 milioane lei (cât e gata MCI să dea prin prezenta competiție), coroborat cu facilități de (re)inserție în mediul academic românesc pentru aceștia, inclusiv contracte de muncă pe perioadă nedeterminată. A se vedea pentru referință programul „1000 de talente” (Thousand Talents Plan) prin care China și-a readus practic acasă o bună parte din cercetătorii școliți la marile universități americane, dar a atras și cercetători de altă naționalitate. Pentru ca un cercetător să fie eligibil trebuie să nu fi fost angajat în România în ultimii trei ani.
Cele 500 de milioane ar ajunge pentru mai bine de 60 de astfel de granturi. Un bun punct de pornire pentru recrutarea celor 60 de cercetători ar fi pagina Premiilor Ad Astra pentru excelență în cercetare ajunsă la a III-a ediție. Cele 60 de grupuri de cercetare nou create s-ar încadra perfect în scopul programului de stimulare a performanței instituționale. Ar fi și un criteriu pentru a ierarhiza instituțiile publice de CDI din România, în funcție de cât sunt de atractive pentru personal înalt calificat. Sau pentru MCI sunt mai importante în întocmirea ierarhiei premiile Academiei Oamenilor de Știință din România și medaliile de la Salonul de la Geneva?
Dr. Valeca a mai fost la cârma MCI în prima jumătate de an 2017. Fiindu-i vehiculat numele pentru un viitor mandat considerăm de cuviință să analizăm realizările din timpul mandatului precedent care-l recomandă pentru unul nou.
