Autor: Mic-Mic-Anc

Precizare

Dragi cititori,

Ne-a parvenit un email din care ne-am dat seama că cineva încearcă să ne discrediteze sau să se folosească de numele blogului nostru fără permisiunea noastră.
Din acest motiv, considerăm că este necesar să facem unele precizări atât cititorilor noștri cât și persoanelor care s-ar putea simți lezate de emailuri care par a veni de la noi:
-În primul rând nu noi am trimis emailul al cărui început îl vedeți în captura de ecran. Nu folosim pentru blog nicio adresă de email pe serverul gmail, deci adresa respectivă nu ne aparține.
–Tot ce avem de spus, spunem public în articolele de blog. Ne asumăm investigațiile noastre și nu ne ascundem trimițând emailuri compromițătoare.
-Dacă primiți astfel de emailuri, care par a veni de la noi, vă rugăm să ne contactați pentru a verifica veridicitatea lor și mai mult decât atât pentru a afla și noi dacă cineva se folosește de numele nostru.

În măsura în care vom afla mai multe detalii, vă vom ține la curent. Desigur, însă, cei care au emailul pot verifica în header de la ce adresă IP a fost trimis.

Doi Mici și un Anc,
a.k.a. Lucian, Mihai și Octavian

Cerem demisia conducerii ministerului cercetării pentru habarnism în gestionarea puținului care li se dă

Ministerul Cercetării pierde la rectificarea bugetară de acum 369 din cei 1.781 milioane lei alocați prin legea bugetului de stat pe 2019, adică -21% din banii pe care îi primiseră la începutul anului. Alocarea inițială reprezenta deja cel mai mic procent din PIB alocat cercetării în ultimii 10 ani (adică 0,17%), mai mic chiar decât cel alocat în perioada de criză economică, din 2009 (0,23%). 

După rectificare (anexa 2 la PHG de rectificare aici), bugetul MCI va reprezenta 0,13% din PIB! Este o rușine națională și o palmă groasă dată cercetătorilor români. Ministrul cercetării și echipa lui au dovedit, odată în plus, că habar nu au cum să gestioneze puținul ce li se alocă și prin urmare nu mai au ce căuta la cârma ministerului. Așteptăm deci demisia ministrului, a celor doi secretari de stat, a secretarui general și a celor doi adjuncți ai acestuia. Apropos, știe cineva unde a fost redistribuit fostul ministru, Lucian Georgescu, numit sercetar de stat imediat după ce a fost remaniat? Că de dl fost-ministru Șerban Valeca știm că a fost redistribuit în postul de consilier onorific al premierului imediat după remaniere (la pachet cu actualul ministru al finanțelor, că tot veni vorba). 

Nu ne mirăm însă, având în vedere că până la finalul primei jumătăți de an, MCI a executat doar 26% din bugetul primit pentru anul în curs. Eh, ca să facem o glumă tristă: execuția bugetară crește procentual, dacă suma totală la care este raportată scade. 

Cu noul buget al MCI avem garanția că execuția bugetară la final de an va fi maxim cât a fost anul trecut. Adică guvernarea PSD-ALDE va fi executat 3 ani la rând ~ 1,4 miliarde lei pe cercetare (vezi figura de mai jos), în condițiile în care în programul lor de guvernare scrie „creșterea cu 30% a alocărilor bugetare pentru cercetare” (2016 este luat ca an de referință, având în vedere că guvernarea actuală a preluat puterea la început de 2017). 

În urmă cu o săptămână întrebam cititorii noștri de pe social-media:

În cazul unei foarte probabile rectificări negative […], care credeți că va fi reacția ministrului de resort la aflarea veștii că cercetarea pierde câteva sute de milioane?

A. Se întoarce în timp să schimbe alocarea bugetară pentru ca rectificarea să fie pozitivă. 

B. Mărește salariile directorilor generali de INCD-uri. 

C. Anunță că rectificarea negativă nu are un impact major, noi având oricum medalii de aur la Salonul de la Geneva. 

D. Lansează competiții de proiecte și lasă creditele de angajament moștenire viitoarei guvernări

E. Invită Doi Mici și un Anc la discuții publice pe tema reformei în cercetare

F. Îi invită pe ultimii cercetători rămași în țară să plece și să stingă lumina după ei

G. Se pune pe făcut o gaură neagră și îi lasă pe alții să caute luminița de la capătul tunelului.

H. Demisionează

Vă punem din nou întrebarea de mai sus, de această dată cu cifrele pe masă: -369 milioane lei la cercetare și ne repetăm: o scădere de 21% din banii pe care îi primiseră la începutul anului.

Certificarea institutelor naționale de cercetare ale României – un bâlci pe banii contribuabililor

NOU:

În Monitorul Oficial din 24 iulie s-a publicat HOTĂRÂREA nr. 477 din 4 iulie 2019 privind aprobarea Normelor metodologice pentru evaluarea în vederea acreditării institutelor naţionale de cercetare-dezvoltareÎn Monitorul Oficial. Nimic nou față de PHG-ul de care vă vorbeam acum o lună (vezi mai jos).

România are 95 de institute și 19 centre de cercetare în subordinea Ministerului Cercetării și Inovării (MCI), Academiei Române (AR) și altor ministere (detalii aici și aici). Cele 44 din subordinea MCI trebuie să fie certificate conform legii pentru a beneficia de bani de la bugetul de stat. Certificarea se primește în urma unei evaluări cu experți mai mult sau mai puțin independenți și/sau competenți. Uneori e chiar mai comod să scoți din sertar niște rapoarte expirate și să le folosești la certificare (cum a fost cazul în 2016), pe principiul „nu contează, treaba să meargă”. Și uite așa, cele 44 de Institute Naționale de Cercetare Dezvoltare (INCD) papă anual 25% din bugetul MCI, adică vreo 450 milioane lei, fiind certificate pe hârtie, dar fără o evaluare riguroasă a randamentului pe care acestea îl au. 

Apropos, în octombrie 2018 Ministerul Finanțelor a desfășurat o inspecție economico-financiară la MCI pentru verificarea respectării măsurilor fiscal – bugetare, a prevederilor legale și a reglementărilor interne cu privire la înregistrarea rezultatelor programelor de cercetare dezvoltare finanțate din fonduri publice. Poate ne spuneți și nouă unde găsim concluziile acestei verificări, dar mai ales rezultatele programelor de cercetare… Că pe pagina oficială a MCI noi vedem numai zâmbete și strângeri de mână de pe unde se mai plimbă ministrul sau secretarii de stat. De pagina de Facebook nici nu mai zicem. Acolo se cenzurează comentariile incomode și aflăm cât de glorioasă este cercetarea românească (la fel ca și industria lui I.L. Caragiale, am adăuga noi).  

Revenind la certificare: Funeriu (ministrul educației) – Ciuparu (președinte ANCS, subordonat ministrului) au propus în 2011 un mecanism dual, finanțare de bază complementată cu cea de susținere a performanței, destinat nu doar INCD-urilor ci tuturor unităților de cercetare din România. Acesta nu a fost niciodată aplicat, termenul de implementare fiind constat prorogat până când anul trecut s-au enervat politicienii și au modificat legea cercetării prin eliminarea mecanismului. Tot Funeriu – Ciuparu au fost cei care nu au vrut să prade orzul pe gâște și au considerat necesar să evalueze mai întâi INCD-urile și să le certifice (sau nu) în funcție de performanța lor. În acest sens au fost elaborate normele metodologice pentru evaluarea şi clasificarea în vederea certificării a unităţilor şi instituţiilor din sistemul naţional de cercetare-dezvoltare. 

Pentru prima dată în istoria postdecembristă a României (în 2011/2012) străinilor le-a fost permis accesul în INCD-urile românești cu scopul de a le evalua (mulți înghițind în sec la gândul că aceștia ne vor fura tehnologia dezvoltată pe plaiuri mioritice). Echipele de evaluare au fost formate din 5 persoane ce îndeplineau criterii minime de vizibilitate internațională și competență în domeniu. Fiind un prim exercițiu de acest fel au existat inevitabil stângăcii sau lucruri care nu au mers ca unse, dar un lucru este cert: pentru fiecare INCD s-a întocmit un raport de evaluare și s-a acordat un calificativ. Aceste rapoarte pot fi consultate aici, în dreptul datei de 07.01.2016, când au fost ele aprobate și folosite pentru recertificarea INCD-urilor. 

Repetăm: în ianuarie 2016 au fost scoase din sertar rapoartele întocmite de experții internaționali în 2011/2012 și au fost folosite la recertificarea INCD-urilor! Veți observa în josul paginii că șase INCD-uri au primit certificarea pentru doar trei ani, în baza calificativului slab primit la evaluare. Dacă rapoartele de evaluare din 2011/2012 ar fi fost aprobate la momentul respectiv, cele șase INCD-uri ar fi trebuit recertificate cel târziu în 2015. Mai mult, cele șase, luate ca exemplu, au primit în ianuarie 2016 recertificarea pentru trei ani. Deci cel târziu în ianuarie 2019 ar fi trebuit recertificate.

INCD-urile (inclusiv cele șase de mai sus) au cheltuit din 2011 încoace aproximativ 2,45 miliarde lei din bugetul național, luând în considerare un buget anual de 350 milioane pentru Programul Nucleu, destinat acestora (pentru anul în curs acesta este de aprox. 450 de milioane lei). 

Dacă nu v-am convins că avem de-a face cu un bâlci pe banii contribuabilului român să continuăm: pe ordinea de zi a Guvernului din 20 iunie a.c. (aici) era și un „Proiect de Hotărâre privind aprobarea Normelor metodologice pentru evaluarea în vederea acreditării institutelor naţionale de cercetare-dezvoltare”. HG-ul nu a fost aprobat încă, dar textul PHG-ului se poate consulta aici. Elementele cheie ale acestui proiect de HG (PHG), prin comparație cu normele metodologice elaborate în 2011, pe care le considerăm un bun început pentru o evaluare riguroasă a INCD-urilor:

  • Din cei 37 de membri actuali ai Colegiului Consultativ pentru Cercetare-Dezvoltare-Inovare (CCCDI – entitate însărcinată cu organizarea procesului de evaluare) majoritatea (adică 19) sunt angajați ai INCD-urilor, doar 3 fiind în această postură în CCCDI 2011.
  • Cei 19 vor organiza, cu sprijinul colegilor, evaluarea propriilor INCD-uri și a INCD-urilor „rivale”, cu care se luptă pentru o „țeavă” cât mai mare racordată la bugetul Programului Nucleu.  
  • Limba de depunere a documentației în vederea evaluării va fi româna, spre deosebire de 2011, când a fost engleza. Cu toate acestea, în PHG apare menționat că „în cazul prezenţei în echipă a unui evaluator străin, documentaţia se realizează şi în limba engleză, iar prezentările în cadrul vizitei se vor face în limba engleză.” Ați reținut, da? Documentația se va face și în limba engleză, pentru a nu se încurca evaluatorii români în detaliile lingvistice ale unei limbi pe care se presupune că o stăpânesc.   
  • Echipele vor fi formate din minim 3 experți, spre deosebire de 2011, când erau minim 5. Conducătorul echipei era obligatoriu din străinătate în 2011, acum nefiind precizat acest lucru. Noi citim printre rânduri ceva de genul: dacă tot se întâmplă un accident și avem un străin în echipă, vom avea grijă să avem noi ultimul cuvânt.
  • Criteriile minime de eligibilitate pentru evaluatori, impuse în 2011, sunt istorie și la propriu și la figurat (de exemplu, nu mai regăsim în PHG prevederi de genul „au publicat ca autor principal articole care au fiecare un scor relativ de influenţă cel puţin egal cu 1 şi al căror scor relativ de influenţă cumulat este cel puţin egal cu 10 sau deţin cel puţin două titluri de proprietate industrială protejate cel puţin pe teritoriul unui stat membru al Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică”). Trăiască sintagma „vizibilitate internațională”, definită cum vor mușchii noștri!

După ce se va aproba HG-ul de mai sus va începe bâlciul evaluării INCD-urilor. De abia așteptăm să analizăm dacă va exista o corelație între calificativul primit de INCD-urile ce au reprezentanți în CCCDI și cei care nu au.

Ca să nu o mai lungim. Vrem să știm de ce sunt în stare INCD-urile patriei (și cele ale Academiei Române, dacă tot ne pornim)? Dacă da, atunci:

  1. Curtea de Conturi face un control la toate cele 95 de institute și 19 centre de cercetare din subordinea MCI, AR și altor ministere, acțiune finalizată cu un raport comprehensiv.
  2. Alcătuim un corp de experți după modelul propus aici, aliniatul 1.2. Ulterior îi lăsăm pe ei să organizeze evaluarea (raportul Curții de Conturi de mai sus va fi de folos), apelând la evaluatori străini (de exemplu, cei de la https://www.scienceeurope.org). Putem lua ca model evaluarea pe care Germania a făcut-o anul trecut (detalii aici) pentru „Helmholtz Association of German Research Centers”, rețea ce cuprinde aprox. 30.000 de cercetători (cât are România în total, în institute și universități). Și surpriză! (ar zice unii): nu au folosit experți nemți, ci 600 de experți internaționali, provenind din 27 de țări. După ce avem o evaluare la sânge a INCD-urilor reinstituim sistemul de finanțare de bază + finanțare de susținere a performanței. Doar așa vom investi eficient resursa bugetară limitată pe care o alocăm cercetării, nu evaluându-ne între noi și dându-ne calificative în funcție de cumetrii și interese.
Pentru cei curioși de problema INCD-urilor, inclusiv cum se repartizează bugetul prin Programul Nucleu, aici sunt câteva articole publicate de noi în ultimii 2 ani:
 
http://mic-mic-anc.ro/2018/02/22/abrambureala-cu-cei-448-milioane-lei-ai-contribuabililor-continua-la-ministerul-cercetarii/
 
http://mic-mic-anc.ro/2018/02/14/spirala-obscura-prin-care-circula-o-treime-din-bugetul-public-al-ministerului-cercetarii-si-inovarii/
 
http://mic-mic-anc.ro/2017/12/06/mii-de-cercetatori-fara-salariu-2018/
 
http://mic-mic-anc.ro/2017/10/23/un-sfert-din-bugetul-ministerului-cercetarii-si-inovarii-este-alocat-din-pix-in-baza-unor-rapoarte-de-evaluare-iesite-din-termenul-de-valabilitate/

Guvernul le spune miilor de cercetători din Institutele Naționale că-și vor primi salariul de bază dacă sunt bani

După ce acum o săptămână vă spuneam de lefurile babane ale directorilor generali (DGi) de Institute Naționale de Cercetare-Dezvoltare (INCD) (detalii aici) acum să ne uităm și la „plebe” și drepturile lor salariale. La patru zile după publicarea articolului nostru a apărut în Monitorul Oficial al României Hotărârea 481/2019 pentru modificarea și completarea Regulamentului-cadru de organizare și funcționare a institutelor naționale de cercetare- dezvoltare, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 637/2003. Pe scurt: drepturile salariale ale cercetătorilor în INCD-uri sunt condiționate prin noul HG de „încadrarea strictă în resursele financiare alocate anual”, printre altele. 

Contextul în care apare acest HG este dat de vântul austerității care bate pe la Ministerul Cercetării, unde s-a executat după jumătate de an doar 26% din cel mai mic buget alocat cercetării în ultimii 10 ani (0,17% din PIB), rectificarea negativă bătând la ușă. Mai mult, se pare că vântul austerității bate și pe la „case mari”, adică Academia Română, așa cum reiese din comunicatul Asociației Ad Astra de aici.

Revenind la texte de lege, față de Proiectul de Hotârare de Guvern, disponibil pe pagina Ministerului Cercetării și Inovării între Proiectele de acte normative inițiate – dezbatere publică, in varianta publicată în MO apare următoarea modificare/adăugare:

La articolul 31, după alineatul (1) se introduce un nou alineat, alineatul (1^1), cu următorul cuprins:

“(1^1) Acordarea drepturilor de natură salarială prevăzute în contractul colectiv de muncă al institutului național se face pe baza evaluării individuale anuale a performanțelor personalului și cu încadrarea strictă în resursele financiare alocate anual prin bugetul de venituri și cheltuieli.”

Să nu uităm că, atunci când au dat concurs, DGi au prezentat o ofertă managerială în care au explicat cum vor crește INCD-urile patriei și cum vor lupta d-lor pentru asigurarea resurselor financiare necesare bunei funcționări a acestora. Iar din articolul nostru precedent a rezultat că unii DGi primesc bonus de până la 12 salarii brute, ca urmare a performanțelor manageriale. 

Lăsând la o parte obligațiile asumate ale DGi, îi rugăm pe guvernanți să ne explice „cum se pupă” acest articol cu Legea Muncii unde scrie așa:

Art. 40

(2) Angajatorului îi revin, în principal, următoarele obligaţii: 

c) să acorde salariaţilor toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă (CCM) aplicabil şi din contractele individuale de muncă (CIM).

Art. 41 

(1) CIM-ul poate fi modificat numai prin acordul părţilor. 

(2) Cu titlu de excepţie, modificarea unilaterală a CIM este posibilă numai în cazurile şi în condiţiile prevăzute de prezentul cod; (n.r., iar prevederile unui HG ca cel de mai sus nu bat legea)

(3) Modificarea CIM se referă la oricare dintre următoarele elemente: 

e) salariul.

Să nu uităm de asemenea că INCD-ul nu poate suspenda unilateral CIM-urile dupa bunul plac, ci doar in conditiile prevazute in Codul Muncii (Art. 50).

Deci, care este procedura prin care se poate diminua legal salariul cercetătorilor, fără acordul acestora, pentru „încadrarea strictă în resursele financiare alocate anual”? Și dacă tot suntem aici: câți DGi au avut salariul diminuat ca urmare a neîndeplinirii obiectivelor din contractul de management? Că de prime am auzit deja. Și câți miniștri ai cercetării și-au asumat faptul că salariile din INCD-uri depind în ce mai mare măsură de competițiile de proiecte lansate la nivel național, în prezent asistând la o adevărată penurie în aceste sens. Iar de Programul Nucleu să nu ne ziceți, că doar ne porniți …

Al II-lea drept la replică din partea Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare în Silvicultură „Marin Drăcea”

În urma publicării pe blogul nostru a articolului „Un director de Institut Național de Cercetare din România câștigă cât președintele SUA” s-a pornit o întreagă avalanșă în presă (unii citând sursa, alții plagiind), unde a fost luat la ochi salariul directorului general al INCDS „Marin Drăcea”. La câteva ore după publicare am primit un prim drept la replică, pe care l-am publicat aici, venit din partea Directorului Economic al instituției vizate, dl Anghel Anghel, deci nu din partea reprezentantului legal. Comentariile noastre, în urma primului drept la replică, le găsiți la finalul articolului de aici. 

Azi am primit un al doilea drept la replică, de această dată semnat de Directorul General (DG) al Institutului, dl Ovidiu Badea. Acesta este accesibil aici.

Față de cele de mai sus dorim să facem următoarele precizări:

a) întreaga discuție pe seama salariului DG al INCDS „Marin Drăcea”, precum și al oricărui alt DG de INCD nu ar mai lăsa loc la nicio interpretare dacă prevederile legale ar fi respectate în privința publicării declarației de avere și a celei de interese. Reamintim tuturor DG că în calitatea d-lor de funcționari publici au obligația legală de a-și încărca respectivele declarații cel puțin pe site-ul instituției pe care o conduc. În cazul de față, locul celor două drepturi la replică, și al răspunsurilor noastre ar fi putut fi luat de simpla prezență a celor două declarații pe site-ul INCDS „Marin Drăcea”, unde toată lumea ar fi văzut negru pe alb ce venituri a avut/are DG al acestei instituții publice și/sau dacă defalcarea salarială ar fi parte componentă din rapoartele anuale prezentate de INCD-uri. Nu ne-am fi încurcat în Ordine de ministru, BVC-uri, prime și pensionări. 

b) Afirmațiile noastre au fost facute în baza unui Ordin de ministru publicat în MoF si am dorit cu bună intenție să prezentăm opiniei publice aspecte din salarizarea personalului INCD-urilor din România. Am menționat titulatura corectă la începutul articolului original, i.e. drepturi salariale, apoi trecând la salariu brut. Nu considerăm că în prealabil ar fi trebuit să cerem un punct de vedere de la fiecare din cele aproape 50 de INCD-uri ale României, discutând pe baza unui text legal, cu rubrici clare; și credem că niciun ziarist nu ar fi avut o abordare de acest fel. Recunoaștem că nu am avut știință de existența acelei pensionări a fostului DG, care a „pompat” drepturile salariale de la rubrica respectivă. De asemenea, nu puteam intui că la pensionarea unui cercetător acesta poate primi o bonificație de 10 salarii brute în cuantum net. 

c) Apreciem clarificările făcute de către personalul de la INCDS „Marin Drăcea” și că au prezentat spre publicare detaliile salariale ale DG-ului oferind explicații atât nouă cât și presei din România, dar reiterăm: întreaga tevatură ar fi fost evitată dacă pe site-ul instituției sau pe portalul http://declaratii.integritate.eu/ apăreau declarațiile de avere și respectiv interese ale DG, așa cum cere legea. 

În încheiere, rămânem la concluzia că drepturile salariale maxime ale DG ai unor INCD-uri, deși sunt legale, nu reflectă performanța științifică acestor institute. Reiterăm pe această cale necesitatea unei evaluări riguroase a tuturor INCD-urilor de către un corp de experți internaționali, la pachet cu cea a Institutelor Academiei Române, Academiilor de Ramură, Universităților și altor centre de cercetare aflate în subordinea diferitelor ministere. Doar o astfel de evaluare ar putea duce la discutarea unor bonusuri de performanță pentru activitatea managerială a DG.

Stăm la dispoziția oricui pentru lămuriri suplimentare pe tema de mai sus și vă asigurăm că rămânem fideli motto-ului blogului nostru („Cercetarea românească – creșterea și descreșterea ei), în speranța abordării pe viitor și a capitolului de „creștere”. Din păcate realitatea prezentă este de la tristă înspre bacoviană.