Să ne amuzăm împreună lecturând Strategia Națională de Cercetare pe șapte ani, 2014-2020

Prin HG-ul din 28 octombrie 2014 era aprobată Strategia Națională de Cercetare Dezvoltare și Inovare (SNCDI) a României pentru intervalul 2014-2020. Da, așa este, SNCDI era adoptată la aproape un an de când trebuia de fapt să intre în vigoare. Ca să începem distracția: principalul -aecanism de implementare a Strategiei este Planul Național de Cercetare, care, ați ghicit!, a fost adoptat aproximativ un an mai târziu, prin HG 583 din 6 august 2015.

Prin Strategia prezentă România ar trebui să aloce aproximativ 36 miliarde lei pentru cercetare între 2014 și 2020. La cum s-au respectat termenele, am putea zice: norocul nostru că nu se respectă strategia, și prin urmare nu vom irosi banii respectivi. Într-adevăr, nu vom irosi atât de mult, ci doar o cotă parte.

Strategia are trei obiective generale, iar al doilea dintre acestea este: „Creşterea contribuţiei româneşti la progresul cunoaşterii de frontieră.”

Cei de la butoanele cercetării românești s-au gândit că vor îndeplini acest obiectiv general deschizând o singură competiție de Proiecte Complexe de Cercetare de Frontieră (PCCF), pentru care trebuia începută contractarea în luna martie 2017. După cum știți, în prezent nu se știe când vor fi contractate proiectele câștigătoare, dar avem finalizată evaluarea de câteva zile.  Deci proiectele sunt necontractate la mai bine de un an jumate de la lansarea competiției. Dar nah, asta face parte din contribuția României la „cunoașterea de frontieră”… La ritmul acesta accelerat și predictibil de lansare a competițiilor de tip PCCF probabil că vom reuși performanța de a fi finalizat o singură competiție de acest gen în tot ciclul financiar de șapte ani.

Pe lângă cele trei obiective generale Strategia mai prevede șase obiective specifice. Să ne amuzăm împreună citindu-l pe al patrulea: „Susţinerea aspiraţiei către excelenţă în cercetarea la frontiera cunoaşterii prin internaţionalizarea cercetării din România, evaluare internaţională, creşterea atractivităţii sistemului CDI românesc, prin mobilitate şi parteneriate.

  • Apropos de internaționalizare, ultima competiție majoră de proiecte de cercetare (PCCDI) a inclus depunerea proiectelor de cercetare în limba română, iar evaluatorii au fost selectați, natural, tot din rândul vorbitorilor de română.
  • Mobilitatea de care se vorbește frumos mai sus s-a făcut anul trecut prin granturi în care Ministerul dădea jumătate din bani, iar restul erau credite de angajament. La una din întâlnirile fostului ministru al cercetării, dl Lucian Georgescu, cu cercetătorii din Institutele Naționale acesta a fost întrebat punctual de unul din colegii noștri: dle ministru, pe perioada deplasării, ce modalitate de a-mi se plăti salariul am la dispoziție? Întrebarea este legitimă pentru că cercetătorii sunt pontați în fiecare lună pe diferitele proiecte pe care lucrează. Or, plecarea într-un stagiu de mobilitate prin fondurile puse la dispoziție de minister nu acoperea și salariul cercetătorului, ci doar costurile de deplasare. Soluția propusă de dl ministru a fost mind-blowing! „Vă puteți lua concediu fără salar”. Apoi a detaliat (parafrazăm): „eu vă pun la dispoziție o schemă de finanțare, dar nu pot face tot, mai trebuie să faceți și voi …”. Asta nu a declarat-o un director de institut obscur, supărat pe cercetătorii din subordine, ci ministrul cercetării, țineți minte!
  • Să râdem un pic și de latura cu parteneriatele: în prezent este deschis un apel de proiecte de colaborare cu cercetătorii chinezi. Două echipe din cele două țări aplică împreună pentru un proiect de interes comun, pentru care semnează un acord de colaborare. Atâta doar că la momentul deschiderii competiției în România, perioada de depunere la partea chineză era deja încheiată. Ne întrebăm cu cine au făcut chinezii parteneriate, din moment ce în România nici nu se știa că se deschide competiție. Sau să fi știut „cine trebuie”? În acest caz nu știm dacă e de râs sau de plâns.

Să trecem acum la al cincilea obiectiv specific: „Atingerea până în 2020 a masei critice de cercetători necesară pentru transformarea CDI într-un factor al creşterii economice, prin asigurarea unei evoluţii rapide şi sustenabile, numerice şi calitative, a resurselor umane din cercetare, dezvoltare şi inovare.”

Singura masă critică pe care avem șanse să o atingem până în 2020 este cea a cercetătorilor scârbiți de modul în care se finanțează cercetarea în România. Având în vedere întârzierea de aproape un an cu care vor fi probabil contractate proiectele din cadrul subprogramului Resurse Umane și respectiv doi ani pentru Proiectele Complexe de Cercetare de Frontieră (ambele parte a Planului Național de Cercetare) vă dați seama ce semnal încurajator este acesta pentru cercetători.

În contextul Resursei Umane și întârzierilor în evaluare, se mai spune în Strategie că „în ultimii ani s-au făcut investiţii majore în educaţia doctorală şi specializarea postdoctorală, inclusiv prin programul POS-DRU. Totuşi, în ciuda interesului sporit pentru doctorat, cariera de cercetător nu este una atractivă astăzi.”  Păi cum naiba să atragi cercetători cu astfel de practici? Adică lansezi o competiție postdoctorală în decembrie 2016 și încă nu sunt contractate proiectele? Puneți-vă în pielea proaspătului absolvent de doctorat, care este la fel cu un pui de țestoasă ce eclozează undeva pe o plajă, dar ca să ajungă la apă trebuie să treacă de mai multe iguane flămânde. Își face planul de bătaie, desenează traseul de urmat în carieră, aplică pentru un proiect postdoctoral și se bazează pe faptul că în câteva luni are rezultatul. Segmentul acesta tânăr de cercetători este cel mai fragil și cu toate acestea pare a fi cel mai desconsiderat de guvernanți, contrar declarațiilor de fațadă ale acestora.

Se mai spune în Strategie așa: „continuarea finanţării programelor doctorale şi a programelor de postdoctorat, cu alocarea unei ponderi crescute domeniilor de specializare inteligentă, prin Programul operaţional Capital uman”.  Care continuare nene? Cum spuneam anterior, nu dați doi bani pe tineri și chiar vă bateți joc de ei, judecând după acțiunile/inacțiunile  ce vizează proiectele Postdoctorale și Tinere Echipe. Ați lansat o singură competiție postdoctorală în ciclul financiar al prezentei Strategii  și nu ați finalizat-o încă, iar imediat ne lovește noua „strategie”. Punem în ghilimele pentru că nu ne așteptăm să fie mai bună decât prezenta, la fel de goală de conținut și scrisă într-un limbaj de lemn.

La subsecțiunea destinată Infrastructurilor de Cercetare, din cadrul Strategiei, scrie așa: „Soluţia o reprezintă reactualizarea “roadmap-ului” naţional, în funcţie de: …” Nu vă vom spun ce scrie în locul punctelor de suspensie (vă lăsăm plăcerea), dar vă îndrumăm spre articolul nostru pentru a vedea cum a fost făcută „reactualizarea” 😉

La subsecțiunea „Performanţă şi concentrare organizaţională” scrie „Sectorul CD public este dispersat, cu un grad ridicat de duplicare la nivelul misiunilor instituţionale şi cu un nivel redus de colaborare interinstituţională.”

Fiind așa de dispersat au zis guvernanții: hai să ne tragem și un Minister al Cercetării, că nu sunt destule. În noua structură (Ministerul Cercetării separat de cel al Educației) UEFISCDI, principala agenție executivă cu care lucrează Ministerul Cercetării, este plasată în alt minister, cel al Educației. Dar să lăsăm asta, că nu ține în mod expres de subsecțiunea de mai sus, care vizează instituțiile de Cercetare-Dezvoltare. În completare, se mai spune „crearea cadrului legal adecvat, inclusiv a unor proceduri clare şi simple, care să susţină iniţiativele de fuzionare a organizaţiilor publice de cercetare (inclusiv a fuziunilor între universităţi şi institute).” Serios?! De asta ați luat Institutele Naționale de Cercetare-Dezvoltare la Ministerul Cercetării și ați lăsat Universitățile în Ministerul Educației, ca să încurajați fuziunea? Nu vi se pare natural să fie în același minister și să fuzioneze dacă vor? Vă pregătiți să faceți o Lege a cercetării și una a educației. Ideea asta năstrușnică cine v-a dat-o? Părerea noastră pe această temă o găsiți în articolul din Pressone, Cumpănașul integrității.

Subsecțiunea „Mecanism de orientare strtategică” este o distracție maximă dacă o citești, prin prisma (ne)respectării prevederilor: „colectarea sistematică a datelor prin instrumente specifice (printre acestea: Registrul cercetătorilor, Registrul naţional al infrastructurilor de cercetare-dezvoltare, rapoartele de tip “capital intelectual” sau de rezultate economice, bazele de date privind publicaţiile şi brevetele etc.), interoperarea, integrarea şi analiza acestora;”

  • Dăm o bere dacă găsiți ceva public în acest sens, în afară de ERRIS (care oricum nu este un registru robust al infrastructurilor de cercetare).
  • Basmele din Strategie privind „interoperarea, integrarea şi analiza acestora” … rămân basme, ca multe alte prevederi din aceasta. De fapt, la cum e scrisă strategia pare a fi făcută pentru a umple paginile, cu multe paragrafe scrise în limbaj de lemn, politicianist, cum spuneam și mai sus. Surprinzător, având în vedere că se presupune că e făcută de cercetători, cu minte critică și obișnuiți (teoretic) să sistematizeze și să fie succinți în ce scriu.

Înainte să încheiem cu niște cifre seci, dar grăitoare, vă provocăm să vă gândiți un minut, sau două, câte dintre următoarele principii care guvernează (teoretic) finanțarea instituțională sunt respectate sau au fost respectate:

  • Finanţarea se bazează pe evaluarea rezultatelor cercetării ştiinţifice, precum şi a impactului acestor rezultate (efecte economice şi sociale).
  • Evaluarea instituţională, în vederea finanţării, se realizează după standarde internaţionale recunoscute, cu participarea unor experţi internaţionali.
  • Finanţarea este predictibilă: se realizează pe cicluri multianuale, după criterii făcute publice cu cel puţin 2 ani înainte de începerea următorului ciclu, şi presupune o evaluare intermediară informativă (la jumătatea ciclului în curs).
    • Ce rezultat v-a dat, că nouă ne-a dat 0? Prevederea cu evaluare instituțională după standarde internaționale, cu participarea unor experți internaționali credem că le-a dat coșmaruri guvernanților, de-a dreptul. De fapt, ne mirăm cum de le-a scăpat asta când au modificat de câteva ori Strategia prin HG-uri mai mult sau mai puțin argumentate (varianta doi, în cele mai multe cazuri – mai țineți minte cu și-a băgat dl ministru Șerban Valeca reactorul de la Mioveni în Strategia Națională imediat ce a pășit în Guvern?)

Și la final, simfonia cifrelor! Cu referire la alocările bugetare pentru cercetare în ciclul financiar prezent, Strategia zice așa: „Provocatoare, dar realiste, ţintele de mai jos au la bază premisa că, până în 2020, cheltuielile publice pentru cercetare vor creşte treptat, până la 1% din PIB

Țintele au rămas la nivel de provocare, realitatea fiind cruntă: la un PIB estimat pentru 2018 de 908 mld lei, Ministerul Cercetării primește 1,63 mld, adică 0,18%, față de ținta de 0,72% din Strategie, pentru acest an. Mai sunt ceva peanuts money pe la ministerul mediului și altele, dar 1% rămâne un vis frumos. Oricum, să vedem care va fi execuția bugetară la finalul anului…

Pentru anul trecut strategia prevedea alocarea a  0,63% din PIB pentru cercetare, adică aprox. 5,1 miliarde lei. Amețitoare cifra asta! Noroc că ne-a readus cu picioarele pe pământ Legea bugetului de stat prin care s-au alocat 1,7 mld spre Ministerul Cercetării… din care acesta a executat la finele anului 1,4 mld.

Și acum că ne-am distrat împreună, citind prevederile Strategie Naționale de Cercetare-Dezvoltare-Inovare,  vă invităm să faceți un exercițiu de viziune și să vă închipuiți cum va arăta Strategia pentru viitorul ciclu financiar, pentru care la nivelul UE se lucrează de sar stropii din stilou și butoanele de pe tastaturi. La noi … cântă greierii! Nici măcar evaluare intermediară nu avem… Oricum, ce să evaluăm dacă nu respectăm ce scrie în Strategia prezentă? Sau poate o fi fost și aceasta un obiectiv al vreunui proiect cu finanțare europeană și trebuia bifată ca „livrabilă”, la fel cum vor fi Legea Cercetării și Statutul cercetătorului? Cele două vor fi elaborate de „Cumpănașul integrității” – Prietenii știu de ce 😉

Vine, vine primăvara, decidenții politici din cercetare culeg ghiocei

Anul 2017 s-a încheiat pentru cercetare cu o execuție bugetară execrabilă, de 1,4 miliarde lei, comparativ cu 1,8 miliarde în 2016, unul din cei mai buni ani pentru cercetare din ultima decadă (adică răul cel mai mic, pentru că cercetarea rămâne în continuare cenușăreasa bugetului național). Cele 1,4 miliarde au fost executate dintr-un buget inițial alocat pentru cercetare de peste 2 miliarde, la care se mai adăugau 487 milioane, disponibili pentru Ministerul Cercetării și Inovării (Minister, de aici încolo) sub formă de credite de angajament.

De ce nu a absorbit cercetarea tot ce i s-a dat de la buget, mai ales în contextul declarațiilor publice ale fostului ministru al cercetării cum că vom avea execuție bugetară de 110%, ca urmare a includerii creditelor de angajament în schemă? Răspunsul nostru: datorită incapacității guvernanților de a gestiona banii ce li se pun în mână pentru cercetare. Cum altfel putem explica faptul că în 2017 nu s-a lansat și finalizat nicio competiție majoră de proiecte de cercetare? Și nici în 2018 nu va fi altfel, cum arătăm mai jos.

Cum reușește ERCEA (agenția executivă a European Research Council) să ruleze anual echivalentul a aproximativ 3 miliarde lei, să lanseze anual competiții pe toate cele 3 paliere ale ERG Grants (Starting, Consoliodator și Proof of concept), să le evalueze și să le contracteze în termen de opt luni de la depunere? Apropos, în cadrul ERCEA lucrează 41 de români. Poate ar fi util pentru guvernanți să stea un pic de vorbă cu ei și să învețe de la ei. Suntem convinși că ar avea multe lucruri de învățat. Ca o paranteză, ministrul, secretarii de stat, șefii de Direcții Generale din Minister etc. ar putea folosi pentru aceasta banii de mobilități internaționale de care spunea fostul ministru, dl Lucian Georgescu, anul trecut, că vor deschide calea cercetătorilor români spre stagii în străinătate. Dar îi rugăm și pe reprezentanții Ministerului să utilizeze credite de angajament în cuantum de ½ din costurile totale ale deplasării, la fel cum au impus aplicanților. Adică să pună ei din buzunar, sau să ceară Ministerului să facă împrumut de la bancă pentru a le acoperi jumătatea aceea de costuri, urmând să-și recupereze fondurile anul viitor.

Revenind, ERCEA rulează anual fonduri de două ori mai mari decât execuția bugetară a întregului Minister de anul trecut. Și lucrul cel mai important: asigură predictibilitate în finanțare. Adică în fiecare an un cercetător e sigur că poate aplica în cadrul uneia dintre cele trei scheme de finanțare și va afla rezultatul evaluării în același an, când va semna contractul (dacă este câștigător). Veți spune că nu putem compara ERCEA cu agențiile noastre executive, că străinii au bani, dom’le (poate și de la Soros 😉 ). Ba putem, pentru că la fel ca în cazul agențiilor noastre de finanțare a cercetării, și ERCEA taxează un tarif procentual din fondurile rulate, procent similar pentru toate (5-10%).

Realitatea cruntă din România este însă următoarea:

  • Proiectele PCCF (Proiecte Complexe de Cercetare de Frontieră) sunt necontractate încă, la mai bine de 1,5 ani de la depunerea lor, iar abia zilele acestea s-au afișat rezultatele finale. Până se vor semna și contractele multă apă va mai curge pe Dâmbovița. Apropos, în cei mai bine de 1,5 ani scurși de la depunerea proiectelor este foarte probabil ca alt grup de cercetare din lume să fi abordat deja tematicile incluse în o parte din aceste proiecte. Norocul nostru; nu mai trebuie să cheltuim banul public pentru asta. Luăm direct rezultatele. Glumim, ca să fie clar.
  • Proiectele PD (PostDoctorale) și TE (Tinere Echipe) sunt în evaluare de mai bine de un an. Acestea trebuiau contractate în iunie 2017, conform calendarului asumat de guvernanți prin ordinul de lansare al competiției.
  • Proiectele PCCDI (Proiecte Complexe realizate în consorţii CDI) au fost evaluate cum au fost, acțiuni în instanță, tot tacâmul… Ați ghicit! Sunt tot necontractate, chiar dacă bugetul competiției a fost suplimentat, bugetele individuale ale proiectelor reduse cu 30%, termenele de implementare modificate și tot așa. O risipă a banului public în opinia noastră.
  • Să nu uităm de Programul Nucleu, programul „de suflet” al nostru, cel care suge 1/3 din bugetul Ministerului în modul cel mai netransparent posibil. Apropos, vouă cum vi se pare faptul că șapte din cei nouă membri ai Comisiei proprii a Ministerului, cea care a dat punctajele finale Programelor Nucleu al Institutelor Naționale de Cercetare și Dezvoltare sunt și membri în Consiliile de administrație ale acestora? Implicit își primesc salariul de la Institutele pe care ei le-au evaluat. Nu miroase a conflict de interese? Întrebăm și noi … Nici nu mai contează când s-a finalizat evaluarea proiectelor din Programul Nucleu sau când s-a deschis „competiția”. Abia zilele acestea s-au semnat contractele de finanțare. Cu alte cuvinte, cercetătorii din Institutele Naționale care nu aveau alte proiecte în derulare nu au putut fi pontați și implicit primi salariul decât începând cu 16 martie a.c. Desigur, ei s-au hrănit cu știință între timp.

Dacă tot veni vorba de Institutele Naționale din subordinea Ministerului, țineți minte că la finele lunii decembrie 2017 s-a prorogat termenul de implementare a Programului Nucleu? Mai știți ce scria în HG-ul ce proroga termenul până la finele acestui an? Că Institutele Naționale vor fi evaluate în acest interval. Haha! E luna aprilie imediat. Ministerul și-a demonstrat incapacitatea de a gestiona chiar și evaluări ale unor competiții de anvergură relativ redusă, precum proiectele Postdoctorale (unde echipa e formată din postdoc și mentor). Cum credeți că va fi capabil să facă o evaluare riguroasă a celor aproape 50 de Institute Naționale de Cercetare Dezvoltare până la finele acestui an?! Noi zicem că nu este capabil, și speculăm ce se va întâmpla: prin octombrie sau noiembrie vor fi chemați la apel membrii CCCDI (unul din consiliile consultative ale Ministerului, cu atribuții în acest sector) care vor face o evaluare pe „genunche” a institutelor, a.î. robinetul numit Program Nucleu să nu fie închis, ba mai mult, se va constata necesitatea imperioasă de a fi prorogat încă un an, spre o decadă și tot așa. Altfel, se va argumenta, vom risca să ne plece tinerii și creierele peste hotare, printre altele.

Dragii noștri guvernanți, dovediți că nu dați doi bani pe tineri și creierele lor, chiar dacă scrieți frumos în Programul de guvernare că vreți să stimulați procesul de „reverse brain drain”. Nu ne mai vindeți gogoși măcar. Ați uitat de miile de doctoranzi pe care i-ați produs prin programul POS-DRU? Ce le-ați oferit acestora pentru a rămâne în țară? O competiție Postdoc în 2012 și una în 2017, iar pe ultima nici măcar nu ați finalizat-o. Până deschideți o nouă competiție cei care nu vor fi câștigători anul acesta (la o rată estimată de succes de 10-12%) nici măcar nu vor mai putea aplica, trecând perioada de 4 ani de la terminarea doctoratului, condiție de eligibilitate eliminatorie.

Suntem la final de martie 2018. Nu ați lansat nicio competiție și nici nu sunt în dezbatere publică pachete de informații pentru competiții noi. În 2017 a fost „secetă” cum am spus mai sus. Ne întrebăm cu ce se ocupă guvernanții noștri zilele acestea, în afară de culesul ghioceilor?

Chiar dacă ar fi lansate în dezbatere publică pachete de informații pentru viitoare competiții ar trece cel puțin o lună jumate (incluzând cele 30 de zile de dezbatere)  până s-ar putea ajunge la forma finală a documentului/documentelor. Apoi ar fi necesare încă minim 1,5 luni (în funcție de complexitatea proiectelor, probabil două) pentru depunere. Ulterior ar începe evaluarea, care poate dura spre un an, în media cu care ne-a obișnuit deja Ministerul, din păcate. Deci nici anul acesta nu vom avea o competiție începută și încheiată.

Dar hai să nu vorbim de competiții noi, că … nu-i de unde, se pare. Să ne uităm la bugetul pus la dispoziția UEFISCDI, principala agenție executivă a Ministerului: 390 milioane lei pentru 2018. Conform raportului UEFISCDI pe 2017, aceasta a rulat anul trecut 500 milioane lei, incluzând aici proiecte din cadrul PN 2 și PN 3. Primele s-au încheiat anul trecut, iar în acest an avem în derulare proiecte din cadrul PN 3. O estimare „ochiometrică” ne arată că cele 390 de milioane ale UEFISCDI ar fi de ajuns să acopere proiectele în derulare (PCE, PED, Bridge Grants și PTE), dar nu credem, având în vedere că proiectele PCE (cu bugetul cel mai mare dintre cele enumerate) vor avea încărcătura cea mai mare pe buget anul acesta, ele fiind începute abia în a doua jumătate a anului trecut. Ce să mai vorbim de contractarea de proiecte noi?! Și aici așteaptă la coadă: PCCF, PD, TE și celebrele PCCDI.

Cu toată „seceta” bugetară pe anul în curs Ministerul a crezut de cuviință să suplimenteze bugetul pentru PCCDI (dar să nu contracteze încă proiectele). No asta ne lasă cu gura căscată și mintea noastră de ardeleni se dă bătută, nu mai caută raționamente logice. Singurele raționamente țin de interesele diferitelor „tabere” din jurul competiției PCCDI. Adică cum să se împartă ciolanul ca să ajungă la toată lumea. Și cel mai probabil ciolanul va ajunge la cine trebuie prin „redimensionări” ale bugetelor proiectelor aflate în derulare (în buna practică a Ministerului, care-și dovedește prin aceasta încă o dată incapacitatea de a înțelege cu ce se mănâncă cercetarea) și contractarea proiectelor PD și TE cu buget diminuat din start (că deh, programul de guvernare prevede că încurajăm tinerii și vrem reverse brain drain).

Ce am face noi dacă ne-ați da numai o cotă parte (300 milioane lei) din bugetul Ministerului am mai spus, dar în mod evident predicăm în pustiu.

Abrambureala cu cei 448 milioane lei ai contribuabililor continuă la Ministerul Cercetării

Am început să scriem pe acest subiect anul trecut în decembrie aici. Apoi, luna aceasta am continuat să explicăm cum funcționează Spirala obscură prin care circulă o treime din bugetul public al Ministerului Cercetării și Inovării.

Să facem o recapitulare scurtă:

  • Ministerul Cercetării și Inovării (MCI) a lansat cu întârziere competiția Nucleu pentru anul acesta. Anume, a fost anunțată în 27 decembrie 2017, conform calendarului competiției. Serios?! Cu patru zile înainte de Revelion, în plină perioadă de sărbători le-ați cerut cercetătorilor ca în nouă zile, incluzând sărbătorile legale și weekendul, să depună proiecte Nucleu care trebuiau să acopere cercetarea din întreg institutul și în baza cărora urmau să fie alocate cel 448 milioane lei de la bugetul central? Adică 1/3 din bugetul național cu care operează MCI? Care parte a acestui demers nu vi pare că duce la irosirea banului public? Desigur că nu spunem asta gândindu-ne că trebuia să mai amânați și să lăsați oamenii fără salarii, ci să vă faceți treaba la timp. În loc să vă ocupați de evaluarea pe repede înainte a unor competiții precum PCCDI trebuia să ședeți și să cumpătați, cum ați făcut în cazul competițiilor PD și TE la care ați început evaluarea la șase luni după depunerea proiectelor.
  • Încă de la lansarea competiției Nucleu era clar că, din vina MCI, INCD-urile urmau să rămână fără sursă de finanțare pentru luna ianuarie și o parte din luna februarie, pentru că lucrurile nu puteau fi înghesuite mai mult, iar contractarea era plănuită pentru perioada 6-12 februarie 2018.
  • A venit perioada 6-12 februarie, și a trecut la fel de grațios, fără ca evaluarea competiției Nucleu să fie terminată. Abia în data de 20 februarie, au apărut rezultatele preliminare ale evaluării pe site-ul MCI. Tot acolo a mai apărut și o nota privind modificarea calendarului propus pentru derularea competiției Programului Nucleu. În acea notă se dă vina pe CCCDI (unul din consiliile cu mulți „C” subordonate ministerului), care nu a finalizat evaluarea propunerilor de proiecte componente conform calendarului inițial, deși au fost adresate numeroase solicitări „verbale”. Ca urmare a acestor inacțiuni din partea CCCDI, Comisia proprie de evaluare a MCI nu a putut finaliza procesul de evaluare.
  • Drept urmare a faptului că CCCDI nu a finalizat la timp evaluarea proiectelor, institutele rămân fără Programul Nucleu și o parte dintre cercetători fără salariu până în luna martie.

Și acum începe distracția! Cu bani publici, evident!

Reținem pentru început următoarele două aspecte: MCI comunică „verbal” cu CCCDI, iar Comisia proprie de evaluare a MCI este ținută pe loc de CCCDI. Continuă lectura “Abrambureala cu cei 448 milioane lei ai contribuabililor continuă la Ministerul Cercetării”

Spirala obscură prin care circulă o treime din bugetul public al Ministerului Cercetării și Inovării

Scriam în 6 decembrie 2017 că cercetătorii din Institutele Naționale de Cercetare-Dezvoltare (INCD) ale României nu-și vor mai primi salariul în 2018 (decât dacă au proiecte atrase prin competiții – stiți voi – acelea care au devenit o raritate și care dacă sunt lansate odată la nu știu câți ani, fie stau ne-evaluate, fie sunt evaluate pe repede înainte, din cine știe ce motive mai mult sau mai puțin ascunse <detalii aici>).

Ne pare rău, dar am avut dreptate. Vă provocăm să mergeți la cele aproape 50 de INCD-uri pe care le are România și să întrebați cercetătorii dacă și din ce au fost plătiți în luna ianuarie și dacă și din ce vor fi plătiți în luna februarie, poate chiar și martie?!

Vă lansăm această provocare în contextul în care celebrul Program Nucleu (PN), adică fondurile de subzistență ale INCD-urilor, este încă în stand-by, chiar dacă trebuiau deja contractate noile proiecte, conform calendarului însușit de Ministerul Cercetării și Inovării (MCI).

Cum stă de fapt treaba: MCI a prorogat (pentru a nu știm câta oară!) PN-ul până la finele anului 2018, spunând că „Se evită astfel lipsa unei predictibilități și a unei continuități în implementarea politicilor publice. Aspect grav resimțit de tinerii cercetători, de liderii de echipe de cercetare […]” Ha Ha Ha!

Domnilor guvernanți, singura continuitate pe care ați asigurat-o este cea a lipsei predictibilității. Credem că în loc de rapoarte bombastice de activitate, la limita de „fake-news” ar trebui să spuneți cercetătorilor din INCD-uri de ce nu-și primesc salariul și de ce nu sunt contractate proiectele PCCF (Proiecte Complexe de Cercetare de Frontieră), PD (Proiecte Postdoctorale) și TE (Proiecte pentru Tinere Echipe de cercetare).

Pentru alocarea fondurilor prin PN, MCI se bazează pe activitatea CCCDI (Colegiul Consultativ pentru Cercetare-Dezvoltare și Inovare), cel ras din temelii și repopulat în prima lună (ianuarie 2017) de activitate a dlui ministru Dr Valeca Șerban (la pachet cu celelalte consilii, membrii acestora fiind desemnați în 2016 pentru un mandat de patru ani). Apropos, tot CCCDI a coordonat științific și competiția recent încheiată, PCCDI, despre care am mai scris. Dați vă rog un click aici, pentru a vedea pagina web a acestui Consiliu. Ați ghicit: nu apare nicio listă a membrilor, vreun raport de activitate sau plan de lucru pe anul în curs. Pe de altă parte, MCI anunța aici că în cadrul unei ședințe cu membrii CCCDI din 1 februarie a.c. „a fost prezentat Raportul anual de activitate al CCCDI pe anul 2017 și a fost aprobat Programul de lucru al acestuia pentru anul 2018”. Ar fi fost utile două link-uri spre cele două documente…

Ce nu s-a discutat la întâlnirea din 1 februarie a fost problema așa-zisei evaluări a PN (detaliem mai jos de ce e „așa-zisă”) în condițiile în care exact în acea dată trebuia aprobată lista programelor-nucleu finanțate în 2018, conform calendarului.

Evaluarea PN determină cum vor fi alocați cei 448 milioane lei INCD-urilor, prevăzuți în bugetul pe 2018.  Dacă scădem din bugetul de 1,6 miliarde al MCI de anul acesta cei 295 milioane lei finanțarea externă nerambursabilă, concluzionăm că PN-ul va „păpa” 34% din bugetul național alocat acestui minister.

Să ne uităm la Metodologia de evaluare a proiectelor propuse pentru a „păpa” bugetul alocat PN în 2018:

  • CCCDI desemnează, prin comisiile sale de specialitate, 3 experți evaluatori pentru fiecare propunere de proiect (dacă nu este afișată pe site-ul MCI nici măcar lista membrilor CCCDI, vă dați seama că nu are rost să întrebăm cine face parte din aceste comisii obscure?). Dar totuși, dacă insistăm, și căutăm Ordinul de ministru prin care au fost numiți membrii CCCDI, vom găsi și componența acestuia în anexa 2.
  • Din cei 37 de membrii ai CCCDI, 18 provin de la INCD-uri (unii fiind chiar directori de INCD), plus picanterii de genul membri ai Academiei Oamenilor de Știință sau Patronatului Român din Cercetare și Proiectare. Despre ultimul am scris recent un articol intitulat „PRCP, PCR, PCRP, Pile-Cunoștințe-Relații, Polymerase Chain Reaction și alte cele”.
  • Așadar membrii CCCDI, inclusiv cei 18 provenind de la INCD-uri, desemnează niște comisii care urmează să evalueze proiecte dintre care unele venite din instituțiile pe care ei le reprezintă. Mai pe șleau: își aleg evaluatorii care le vor aloca banii în 2018 prin PN.
  • Faci parte dintr-un INCD care nu are reprezentant în CCCDI? Ghinion! Probabil INCD-ul tău va primi 20% din media veniturilor din cercetare-dezvoltare din ultimii 3 ani (vezi anexa 2 de aici). În timp ce „ai lor” vor primi limita maximă, de 60%.
  • Mai mult decât discutabile sunt și prevederile din anexa 5, adică declarația de imparțialitate, confidențialitate și competență. Astfel, potențialul evaluator declară că:

„nu sunt în legătură cu proiectele supuse evaluării (membru în echipa proiectului) și nu am participat la elaborarea propunerii de proiect”. Deducem că un colaborator apropiat al directorului de proiect, probabil co-autor pe articole științifice și/sau brevete își poate evalua colaboratorul (care probabil e și membru CCCDI și l-a desemnat printre cei 3 evaluatori);

„nu am fost angajat cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată în ultimii 5 ani în organizația care implementează proiectul” – Adică pe perioadă _nedeterminată_ nu e OK, dar dacă angajarea în acești ultimi 5 ani la instituția al cărei proiect îl evaluează este/a fost pe perioadă _determinată_ „treacă de la noi, merge!”? Poate evalua, nu?.

Pornind de la punctele anterioare ne întrebăm unde se trage linia la conflictul de interese? Mai există așa ceva în cercetarea din România? Știm că părem că batem apa în piuă pe acest subiect, însă evitarea conflictului de interese este unul dintre fundamentele eticii în cercetare!

Evaluarea proiectelor PN nu se face pro bono, experții evaluatori fiind remunerați pentru această activitate, cu sume pe care nu le cunoaștem, din banii publici. Ne amintim în acest context evaluările în baza cărora s-a acordat PN-ul anul trecut. După așa-zisa ierarhizare a proiectelor, în baza căreia fiecare INCD își va lua „felia” meritată (tradusă în procente variabile, în funcție de veniturile realizate anterior), a venit Ordinul ministerial prin care procentele au fost crescute tuturor INCD-urilor până la limita maximă de 60%, cu condiția ca 51% din etapa a doua de alocare a fondurilor (adică aproximativ 33% din bugetul total pe anul 2017) să fie credite de angajament.

Cu alte cuvinte banii publici alocați evaluatorilor au fost în van, ierarhia nemaicontând. Despre creditele de angajament am mai discutat și am concluzionat că ele pun povară pe instituții, acestea trebuind să se împrumute de la bănci comerciale, iar ulterior dobânzile vor trebui suportate din fonduri proprii. Ad Astra a cerut recent o situație cu modul în care au fost cheltuiți cei 487 milioane de lei, prevăzuți ca limită maximă în bugetul pe 2017.

Concluzii:

  • Alocăm, cu foarte mari întârzieri, 34% din banii (puțini) pe care-i primește cercetarea de la bugetul central unor instituții care au fost ultima dată evaluate (degeaba) în 2011/2012.
  • Așa-zisele evaluări sunt făcute într-o mare obscuritate, evaluatorii fiind numiți chiar de membrii ai INCD-urilor (aceștia făcând parte din CCCDI).
  • Faptul că un evaluator ar fi fost angajat la instituția al cărei proiect îl evaluează nu constituie conflict de interes atâta timp cât nu a fost angajat pe perioadă nedeterminată.
  • Dacă o dorește, ministrul poate să nu țină cont de acele evaluări (în fond, de ce ar ține, pentru că oricum sunt degeaba…).
  • Toate aceste comitete și comiții nu rezolvă problema finanțării INCD-urilor, iar primii care au de suferit sunt miile de cercetători din sistem.

Soluțiile pe care le propunem sunt detaliate în articolul nostru precedent.

Mizeria iese de sub preș odată cu singura competiție națională relevantă de proiecte de cercetare lansată în 2017

Dezastrul lăsat în urmă de cei doi miniștri ai cercetării din 2017, despre care a vorbit atât Ad Astra cât și fostul președinte al ANCSI din guvernul tehnocrat, are câteva „cireșe de pe tort”. Una dintre acestea este competiția Proiecte de dezvoltare instituțională – Proiecte Complexe realizate în consorţii CDI (PCCDI), cu un buget de 435 milioane lei, atacată în instanță în prezent, dar cu contractele de finanțare semnate.

Anul 2017 a marcat pecetluirea utilizării evaluatorilor români în competițiile de proiecte de cercetare naționale. Experților internaționali li s-a dat un grațios ultim șut în fund; am vorbit despre asta aici, între timp proiectul de hotărâre de guvern transformându-se în HG.

Așadar, cei 435 milioane lei alocați competiției PCCDI au fost alocați folosind doar evaluatori „independenți” cu afiliere la instituții din România. Recent, UEFISCDI a publicat lista evaluatorilor folosiți, accesibilă aici. Continuă lectura “Mizeria iese de sub preș odată cu singura competiție națională relevantă de proiecte de cercetare lansată în 2017”