Lansarea programului de cercetare Horizon Europe, programată pentru 2021, a avut deja loc în România

Cel puțin asta înțelegem noi din titlul celui mai recent comunicat de presă al Ministerului Cercetării și Inovării. După faza cu perpetuum mobile nu mai avem nicio așteptare de la compartimentul de PR al Ministerului, acesta trebuind urgent profesionalizat (pentru a-și redobândi măreția de altă dată – scuze, am dat copy/paste din alt text). Chiar dacă din titlul comunicatului înțelegem că data programată pentru lansarea Horizon Europe (adică început de 2021) a fost devansată și evenimentul a avut deja loc la București, cei de la PR-ul MCI revin în primul paragraf și spun că a fost de fapt o prezentare a viitorului Program. Păi ce e nene, până la urmă? Lansare sau prezentare?

Comunicatului conține o doză ridicată de ipocrizie. 

Cităm din discursul ministrului cercetării, Nicolae Burnete:

„[…] excelența nu trebuie doar răsplătită acolo unde este confirmată, ci trebuie să fie și identificată.” Mai exact, cum face România asta? Dle ministru, dincolo de nivelul declarativ noi nu vedem nicio acțiune în acest sens. Din contră, excelența în România este îngropată prin lipsa predictibilității în finanțare, competiții organizate în pripă, calitate scăzută a evaluărilor de proiecte, lipsa evaluărilor instituționale, a școlilor doctorale etc. Și apropos de excelență în cercetare, un exemplu elocvent despre cum nu se urmărește asta în România este competiția Proiecte Complexe de Cercetare de Frontieră (PCCF), lansată în mai 2016, proiectele câștigătoare nefiind încă contractate (acest lucru trebuind să se întâmple în martie 2017, conform calendarului aprobat pentru competiție). 

Ne permitem să echivalăm la nivel național competiția PCCF cu  Advanced Grants ale ERC, de care vorbiți, de asemenea în discursul dvs. Cităm: „Finanțările Consiliului European al Cercetării (Starting Grant, Consolidate Grant și Advanced Grant) reprezintă o soluție excelentă pentru maturizarea și stabilizarea excelenței la nivelul Uniunii.” Dacă credeți cu adevărat în asta, cum explicați bâlbâielile existente în cazul competițiilor naționale, PCCF constituind exemplul? 

Mergând pe linia echivalentelor naționale ale ERC Grants, PCE-urile ar fi egalul Consolidator Grants (apropos, e Consolidator, nu Consolidate cum apare în comunicat), iar TE-urile egalul Starting Grants. Ultimele PCE-uri au fost lansate în 2016 și contractate în iulie 2017, cu o întârziere de șapte luni, iar pentru anul în curs le alocați doar 82% din bugetul solicitat. Ultimele TE-uri au fost lansate în 2016 și contractate în mai 2018, cu o întârziere de 11 luni, limitându-le bugetul la 28% din cel total, în condițiile în care în primele luni se fac cele mai multe achiziții și se demarează cele mai multe activități în cadrul proiectelor. 

Dle ministru, măreția eforturilor noastre comune” pe care o afirmați în discurs rămâne o afirmație goală de conținut, bombastică, atâta timp cât România nu face niciun efort în sensul protejării și cultivării excelenței în cercetare. Ba mai mult, așa cum arătam și în recenta noastră scrisoare din Nature, închideți din ce în ce mai ermetic România în fața „cotropitorilor vestici”. Știți vorba aceea: acțiune și reacțiune. Nu putem face altceva decât să așteptăm reacțiunea, dar fiți sigur că atunci când veți sta la masă cu un „vestic”, acesta vă va trata cu aceeași indiferență cu care-l tratează și ministerul pe care-l conduceți. 

Vorbiți de prioritățile României în contextul preluării Președinției UE, dar nu suntem în stare să avem grijă de prioritățile pe care ni le stabilim chiar noi, prin Strategia noastră de cercetare (SNCDI 2014-2020). Această strategie nu numai că este departe de a fi respectată (conform acesteia ar fi trebui să avem 0,7% din PIB anul acesta pentru cercetare – avem 0,18%), dar nici măcar nu am făcut o evaluare intermediară a aplicării ei. Asta în contextul în care vorbiți și găzduiți evenimente legate de finalizarea primei versiuni a Horizon Europe, iar noi nici măcar nu visăm la continuatoarea SNCDI 2014-2020, ca să nu mai vorbim de elaborarea celei noi. 

 

PS: referitor la „onoranta poziție de Raportor al Parlamentului European pentru construcția bugetului FP9” a dlui Dan Nica, citim în comunicatul anterior al MCI că d-lui nu este de fapt responsabil de buget, ci de „regulation, rules of participation and dissemination”. Aici citim că „Christian Ehler will handle the ‘specific programme’”. Iar despre desemnarea raportorilor în Parlamentul European se poate citi mai mult aici, procesul fiind asemănător unei licitații, în care grupul parlamentar care dă cele mai multe puncte câștigă. 

România trântește ușa în nas laureaților premiilor Nobel

Nou (13 iunie): scrisoarea este acum publică aici.


Într-o scrisoare trimisă Nature, ce va apărea în ediția online de joi, 14 iunie, arătăm cum România a ajuns de râsul curcilor. Vorbim de Laserul de la Măgurele cu mândrie națională și aspirăm la statutul de „țară vestică” în domeniul cercetării, dar suntem de fapt singura țară  din acest eșalon care folosește exclusiv evaluatori români în competițiile de proiecte naționale. Expertiza unui laureat al premiului Nobel nu ar putea fi folosită în evaluarea proiectelor naționale pentru că deh, noi nu ne vindem țara! cum spuneam și în articolul precedent de pe blog. Asta presupunând că un nobelist ar avea timp și de noi…

Dacă totuși Înalta Poartă (adică Ministerul Cercetării și Inovării) ar vrea să-i acorde laureatului premiului Nobel onoarea de a evalua proiecte românești, acesta din urmă ar trebui să (i) învețe românește (pentru că proiectele sunt depuse în limba română); (ii) să meargă la șeful său (rector, director de institut etc.) și să-și ceară voie (adică să bifeze cerința meschină a Înaltei Porți cum că evaluatorii trebuie să aibă girul instituției gazdă); iar ulterior să (iii) încarce o declarație online pe site-ul „harta creierelor” (adică www.brainmap.ro) unde să scrie negru pe alb (și albastru – semnătura olografă) că nu a avut probleme etice și deontologice în ultimi 5 ani (atenție! 6 ani ar fi OK).

În scrisoarea din Nature punctăm această închistare a sistemului de cercetare românesc, condus de niște guvernanți cărora puțin le pasă ce înseamnă cercetarea de vârf la nivel mondial, fiind preocupați mai degrabă de cum să împartă ciolanul (banii puțini de la buget – 0,18% din PIB) clientelei politice și să se îndepărteze cât mai mult posibil de principiul „finanțarea urmează performanța”. Sperăm că cei ce vor citi scrisoarea și se vor întâlni ulterior cu românașii noștri neaoși din fruntea cercetării îi vor trage pe aceștia de mânecă (sau le vor da cu rigla peste degete) și le vor spune „așa nu!”. Să-i învețe câte ceva din Abecedarul modului în care se face cercetarea în lume și unde pe prima filă scrie că aceasta nu are granițe, măsuri restrictive precum utilizarea evaluatorilor naționali fiind antiștiințifice. Ce să mai vorbim de tâmpeniile acelea de declarații și învoiri de la șefu’…

Salonul de Inventică de la Geneva, ‘jde premii și țâșpe sute de medalii

Ați auzit/citit în presă despre Salonul Internațional de Invenții de la Geneva? Aproape sigur v-a ajuns pe la urechi câte ceva. Săptămânile trecute au apărut câteva știri despre acest salon de inventică și pe site-ul Ministerului Cercetării și Inovării (MCI). Să le luăm un pic la purecat. Continuă lectura “Salonul de Inventică de la Geneva, ‘jde premii și țâșpe sute de medalii”

„Ciolanul” de 2 miliarde de lei ce se aruncă cercetării de la buget să fie crăpat în două

Pornind de la articolul nostru precedent ne-am gândit să dăm o mână de ajutor guvernanților și să le facem următoarea propunere: dați-ne să gestionăm noi, cercetătorii, 50% din fondurile bugetare alocate cercetării, iar voi cheltuiți restul pe ce doriți: direcții strategice (definite de ce experți doriți), instalații de interes național (la fel, categorisite chiar și de Dorel, dacă doriți), infrastructuri de cercetare alese pe sprânceană de, să zicem, dl Dr Șerban Valeca (am observat că are mână bună, introducându-și reactorul nuclear de la Mioveni direct în SNCDI 3).

La 5 ani facem o evaluare intermediară, și alta la 10 ani, cu rezultatele obținute cu aceeași bani de voi și de noi. Pentru o evaluare obiectivă aducem experți din partea Scicene Europe. Sperăm să nu vă deranjeze, dar rapoartele înaintate acestora vor trebui scrise în limba engleză…

Ce ziceți? Nu aveți nimic de pierdut. Ați demonstrat în anii precedenți că nu puteți duce greul gestionării banilor care vi se pun în brațe, execuțiile bugetare fiind întotdeauna cu câteva sute de milioane mai mici decât sumele alocate la început de an prin legea bugetului de stat. Acceptați, vă rugăm, o mână de ajutor din partea noastră, a cercetătorilor.

Propunem ca model pentru gestionarea banilor de către cercetători National Science Foundation (NSF) din SUA. Pentru că nu are rost să reinventăm roata, luăm ceva care merge strună! Documentul de înființare a NSF – una din cele mai vechi și mai prestigioase organisme de finanțare a cercetării – are un statut de lege organică  (NSF Act of 1950), făcând parte din „United States Code at 42 U.S.C. §1861”. Reglementările de funcționare a NSF se află în „Code of Federal Regulations at 45 C.F.R. Part VI”. Continuă lectura “„Ciolanul” de 2 miliarde de lei ce se aruncă cercetării de la buget să fie crăpat în două”

Să ne amuzăm împreună lecturând Strategia Națională de Cercetare pe șapte ani, 2014-2020

Prin HG-ul din 28 octombrie 2014 era aprobată Strategia Națională de Cercetare Dezvoltare și Inovare (SNCDI) a României pentru intervalul 2014-2020. Da, așa este, SNCDI era adoptată la aproape un an de când trebuia de fapt să intre în vigoare. Ca să începem distracția: principalul -aecanism de implementare a Strategiei este Planul Național de Cercetare, care, ați ghicit!, a fost adoptat aproximativ un an mai târziu, prin HG 583 din 6 august 2015.

Prin Strategia prezentă România ar trebui să aloce aproximativ 36 miliarde lei pentru cercetare între 2014 și 2020. La cum s-au respectat termenele, am putea zice: norocul nostru că nu se respectă strategia, și prin urmare nu vom irosi banii respectivi. Într-adevăr, nu vom irosi atât de mult, ci doar o cotă parte.

Strategia are trei obiective generale, iar al doilea dintre acestea este: „Creşterea contribuţiei româneşti la progresul cunoaşterii de frontieră.”

Cei de la butoanele cercetării românești s-au gândit că vor îndeplini acest obiectiv general deschizând o singură competiție de Proiecte Complexe de Cercetare de Frontieră (PCCF), pentru care trebuia începută contractarea în luna martie 2017. După cum știți, în prezent nu se știe când vor fi contractate proiectele câștigătoare, dar avem finalizată evaluarea de câteva zile.  Deci proiectele sunt necontractate la mai bine de un an jumate de la lansarea competiției. Dar nah, asta face parte din contribuția României la „cunoașterea de frontieră”… La ritmul acesta accelerat și predictibil de lansare a competițiilor de tip PCCF probabil că vom reuși performanța de a fi finalizat o singură competiție de acest gen în tot ciclul financiar de șapte ani.

Pe lângă cele trei obiective generale Strategia mai prevede șase obiective specifice. Să ne amuzăm împreună citindu-l pe al patrulea: „Susţinerea aspiraţiei către excelenţă în cercetarea la frontiera cunoaşterii prin internaţionalizarea cercetării din România, evaluare internaţională, creşterea atractivităţii sistemului CDI românesc, prin mobilitate şi parteneriate.

  • Apropos de internaționalizare, ultima competiție majoră de proiecte de cercetare (PCCDI) a inclus depunerea proiectelor de cercetare în limba română, iar evaluatorii au fost selectați, natural, tot din rândul vorbitorilor de română.
  • Mobilitatea de care se vorbește frumos mai sus s-a făcut anul trecut prin granturi în care Ministerul dădea jumătate din bani, iar restul erau credite de angajament. La una din întâlnirile fostului ministru al cercetării, dl Lucian Georgescu, cu cercetătorii din Institutele Naționale acesta a fost întrebat punctual de unul din colegii noștri: dle ministru, pe perioada deplasării, ce modalitate de a-mi se plăti salariul am la dispoziție? Întrebarea este legitimă pentru că cercetătorii sunt pontați în fiecare lună pe diferitele proiecte pe care lucrează. Or, plecarea într-un stagiu de mobilitate prin fondurile puse la dispoziție de minister nu acoperea și salariul cercetătorului, ci doar costurile de deplasare. Soluția propusă de dl ministru a fost mind-blowing! „Vă puteți lua concediu fără salar”. Apoi a detaliat (parafrazăm): „eu vă pun la dispoziție o schemă de finanțare, dar nu pot face tot, mai trebuie să faceți și voi …”. Asta nu a declarat-o un director de institut obscur, supărat pe cercetătorii din subordine, ci ministrul cercetării, țineți minte!
  • Să râdem un pic și de latura cu parteneriatele: în prezent este deschis un apel de proiecte de colaborare cu cercetătorii chinezi. Două echipe din cele două țări aplică împreună pentru un proiect de interes comun, pentru care semnează un acord de colaborare. Atâta doar că la momentul deschiderii competiției în România, perioada de depunere la partea chineză era deja încheiată. Ne întrebăm cu cine au făcut chinezii parteneriate, din moment ce în România nici nu se știa că se deschide competiție. Sau să fi știut „cine trebuie”? În acest caz nu știm dacă e de râs sau de plâns.

Să trecem acum la al cincilea obiectiv specific: „Atingerea până în 2020 a masei critice de cercetători necesară pentru transformarea CDI într-un factor al creşterii economice, prin asigurarea unei evoluţii rapide şi sustenabile, numerice şi calitative, a resurselor umane din cercetare, dezvoltare şi inovare.”

Singura masă critică pe care avem șanse să o atingem până în 2020 este cea a cercetătorilor scârbiți de modul în care se finanțează cercetarea în România. Având în vedere întârzierea de aproape un an cu care vor fi probabil contractate proiectele din cadrul subprogramului Resurse Umane și respectiv doi ani pentru Proiectele Complexe de Cercetare de Frontieră (ambele parte a Planului Național de Cercetare) vă dați seama ce semnal încurajator este acesta pentru cercetători.

În contextul Resursei Umane și întârzierilor în evaluare, se mai spune în Strategie că „în ultimii ani s-au făcut investiţii majore în educaţia doctorală şi specializarea postdoctorală, inclusiv prin programul POS-DRU. Totuşi, în ciuda interesului sporit pentru doctorat, cariera de cercetător nu este una atractivă astăzi.”  Păi cum naiba să atragi cercetători cu astfel de practici? Adică lansezi o competiție postdoctorală în decembrie 2016 și încă nu sunt contractate proiectele? Puneți-vă în pielea proaspătului absolvent de doctorat, care este la fel cu un pui de țestoasă ce eclozează undeva pe o plajă, dar ca să ajungă la apă trebuie să treacă de mai multe iguane flămânde. Își face planul de bătaie, desenează traseul de urmat în carieră, aplică pentru un proiect postdoctoral și se bazează pe faptul că în câteva luni are rezultatul. Segmentul acesta tânăr de cercetători este cel mai fragil și cu toate acestea pare a fi cel mai desconsiderat de guvernanți, contrar declarațiilor de fațadă ale acestora.

Se mai spune în Strategie așa: „continuarea finanţării programelor doctorale şi a programelor de postdoctorat, cu alocarea unei ponderi crescute domeniilor de specializare inteligentă, prin Programul operaţional Capital uman”.  Care continuare nene? Cum spuneam anterior, nu dați doi bani pe tineri și chiar vă bateți joc de ei, judecând după acțiunile/inacțiunile  ce vizează proiectele Postdoctorale și Tinere Echipe. Ați lansat o singură competiție postdoctorală în ciclul financiar al prezentei Strategii  și nu ați finalizat-o încă, iar imediat ne lovește noua „strategie”. Punem în ghilimele pentru că nu ne așteptăm să fie mai bună decât prezenta, la fel de goală de conținut și scrisă într-un limbaj de lemn.

La subsecțiunea destinată Infrastructurilor de Cercetare, din cadrul Strategiei, scrie așa: „Soluţia o reprezintă reactualizarea “roadmap-ului” naţional, în funcţie de: …” Nu vă vom spun ce scrie în locul punctelor de suspensie (vă lăsăm plăcerea), dar vă îndrumăm spre articolul nostru pentru a vedea cum a fost făcută „reactualizarea” 😉

La subsecțiunea „Performanţă şi concentrare organizaţională” scrie „Sectorul CD public este dispersat, cu un grad ridicat de duplicare la nivelul misiunilor instituţionale şi cu un nivel redus de colaborare interinstituţională.”

Fiind așa de dispersat au zis guvernanții: hai să ne tragem și un Minister al Cercetării, că nu sunt destule. În noua structură (Ministerul Cercetării separat de cel al Educației) UEFISCDI, principala agenție executivă cu care lucrează Ministerul Cercetării, este plasată în alt minister, cel al Educației. Dar să lăsăm asta, că nu ține în mod expres de subsecțiunea de mai sus, care vizează instituțiile de Cercetare-Dezvoltare. În completare, se mai spune „crearea cadrului legal adecvat, inclusiv a unor proceduri clare şi simple, care să susţină iniţiativele de fuzionare a organizaţiilor publice de cercetare (inclusiv a fuziunilor între universităţi şi institute).” Serios?! De asta ați luat Institutele Naționale de Cercetare-Dezvoltare la Ministerul Cercetării și ați lăsat Universitățile în Ministerul Educației, ca să încurajați fuziunea? Nu vi se pare natural să fie în același minister și să fuzioneze dacă vor? Vă pregătiți să faceți o Lege a cercetării și una a educației. Ideea asta năstrușnică cine v-a dat-o? Părerea noastră pe această temă o găsiți în articolul din Pressone, Cumpănașul integrității.

Subsecțiunea „Mecanism de orientare strtategică” este o distracție maximă dacă o citești, prin prisma (ne)respectării prevederilor: „colectarea sistematică a datelor prin instrumente specifice (printre acestea: Registrul cercetătorilor, Registrul naţional al infrastructurilor de cercetare-dezvoltare, rapoartele de tip “capital intelectual” sau de rezultate economice, bazele de date privind publicaţiile şi brevetele etc.), interoperarea, integrarea şi analiza acestora;”

  • Dăm o bere dacă găsiți ceva public în acest sens, în afară de ERRIS (care oricum nu este un registru robust al infrastructurilor de cercetare).
  • Basmele din Strategie privind „interoperarea, integrarea şi analiza acestora” … rămân basme, ca multe alte prevederi din aceasta. De fapt, la cum e scrisă strategia pare a fi făcută pentru a umple paginile, cu multe paragrafe scrise în limbaj de lemn, politicianist, cum spuneam și mai sus. Surprinzător, având în vedere că se presupune că e făcută de cercetători, cu minte critică și obișnuiți (teoretic) să sistematizeze și să fie succinți în ce scriu.

Înainte să încheiem cu niște cifre seci, dar grăitoare, vă provocăm să vă gândiți un minut, sau două, câte dintre următoarele principii care guvernează (teoretic) finanțarea instituțională sunt respectate sau au fost respectate:

  • Finanţarea se bazează pe evaluarea rezultatelor cercetării ştiinţifice, precum şi a impactului acestor rezultate (efecte economice şi sociale).
  • Evaluarea instituţională, în vederea finanţării, se realizează după standarde internaţionale recunoscute, cu participarea unor experţi internaţionali.
  • Finanţarea este predictibilă: se realizează pe cicluri multianuale, după criterii făcute publice cu cel puţin 2 ani înainte de începerea următorului ciclu, şi presupune o evaluare intermediară informativă (la jumătatea ciclului în curs).
    • Ce rezultat v-a dat, că nouă ne-a dat 0? Prevederea cu evaluare instituțională după standarde internaționale, cu participarea unor experți internaționali credem că le-a dat coșmaruri guvernanților, de-a dreptul. De fapt, ne mirăm cum de le-a scăpat asta când au modificat de câteva ori Strategia prin HG-uri mai mult sau mai puțin argumentate (varianta doi, în cele mai multe cazuri – mai țineți minte cu și-a băgat dl ministru Șerban Valeca reactorul de la Mioveni în Strategia Națională imediat ce a pășit în Guvern?)

Și la final, simfonia cifrelor! Cu referire la alocările bugetare pentru cercetare în ciclul financiar prezent, Strategia zice așa: „Provocatoare, dar realiste, ţintele de mai jos au la bază premisa că, până în 2020, cheltuielile publice pentru cercetare vor creşte treptat, până la 1% din PIB

Țintele au rămas la nivel de provocare, realitatea fiind cruntă: la un PIB estimat pentru 2018 de 908 mld lei, Ministerul Cercetării primește 1,63 mld, adică 0,18%, față de ținta de 0,72% din Strategie, pentru acest an. Mai sunt ceva peanuts money pe la ministerul mediului și altele, dar 1% rămâne un vis frumos. Oricum, să vedem care va fi execuția bugetară la finalul anului…

Pentru anul trecut strategia prevedea alocarea a  0,63% din PIB pentru cercetare, adică aprox. 5,1 miliarde lei. Amețitoare cifra asta! Noroc că ne-a readus cu picioarele pe pământ Legea bugetului de stat prin care s-au alocat 1,7 mld spre Ministerul Cercetării… din care acesta a executat la finele anului 1,4 mld.

Și acum că ne-am distrat împreună, citind prevederile Strategie Naționale de Cercetare-Dezvoltare-Inovare,  vă invităm să faceți un exercițiu de viziune și să vă închipuiți cum va arăta Strategia pentru viitorul ciclu financiar, pentru care la nivelul UE se lucrează de sar stropii din stilou și butoanele de pe tastaturi. La noi … cântă greierii! Nici măcar evaluare intermediară nu avem… Oricum, ce să evaluăm dacă nu respectăm ce scrie în Strategia prezentă? Sau poate o fi fost și aceasta un obiectiv al vreunui proiect cu finanțare europeană și trebuia bifată ca „livrabilă”, la fel cum vor fi Legea Cercetării și Statutul cercetătorului? Cele două vor fi elaborate de „Cumpănașul integrității” – Prietenii știu de ce 😉